Cât de puţine lucruri le sunt necesare poeţilor să se simtă în largul lor şi să se manifeste cum ştiu ei mai bine. O chitară, un spaţiu de joacă pentru oameni mari, unde să nu deranjeze pe Nimeni, şi, neica Nimeni la rândul său să nu aibă acolo acces.
Ar mai fi ceva, să nu uit, un organizator priceput, care să le dea cuvântul pe rând fiecăruia, să nu vorbească toţi odată. Doar atât, căci sufletele poeţilor stau gata să se deschidă în poezie ca un lan de floarea soarelui în razele dimineţii.
Şi încă ceva, cum spunea cu luciditatea-i recunoscută în lumea literelor, Mioara Bahna, niciunul dintre poeţi să nu se creadă că a ajuns geniu.
Pornind de la ultima condiţie, fără îndoială îndeplinită şi bifându-le pe celelalte, am un răspuns de ce întâlnirea de la Râmnicu Sărat în preziua unui 1 Decembrie (2015) , ni s-a părut tuturor o întâmplare fericită.
Priviţi vă rog feţele luminoase ale celor prezenţi, surprinse atunci de paparazzi(le putem da şi numele, căci cele două frumoase doamne, Suflea MC şi Ana Maria Bentea, aveau acceptul nostru să fotografieze, nu încălcau normele GDPR.), scoase azi în faţă din albumul de amintiri al facebookului.
În vâltoare vremurilor(n-au trecut decât 7 ani şi câte grozăvii!), şi în emoţia acestei zile 29 Noiembrie 2022, în care NATO s-a mutat la Bucureşti, râmnesc sau râvnesc mai corect, să păşesc din nou pe acea insulă de la Râmnicul Sărat, ude s-au inventat ca organizator Marafet-ul şi sarea în bucate.
Că poezie a fost Slavă Domnului şi va mai fi cât e lumea! De-aia zic, data viitoare să întăriţi şi bufetul, să fie sărbătoare!