de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 05 noiembrie, ziua Sf. Mc. Galaction și Epistimia (Pomenirea morților – Moșii de toamnă), membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat s-au deplasat în com. Boldu, la pomenirea a doi ani de la urcarea la ceruri a celui care a fost cantautorul și epigramistul Smarandache (Manea) Agheană, (28 iulie 1954 – 01 noiembrie 2020), cel care în fiecare sâmbătă încălzea atmosfera ședințelor de cenaclu cu chitara și vocea sa, cel care, cu puțin timp înainte de a pleca dintre noi, și-a văzut tipărit, (dar nu a avut timp să-l răsfoiască), cu sprijinul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” și ne-a lăsat, volumul Epigrame, (Editgraph, 2020), pe a cărui copertă (a IV-a) declara cu modestie: „…Inspirat de colegii Cenaclului literar „Alexandru Sihleanu”, am încercat să creez epigrame. Vi le dedic vouă, dragi cititori!” Doamne, cât ne lipsește! Smarandache Agheană și-a presimțit plecarea și scria: „(Parcă aș mai sta puțin) Parcă aș mai sta puțin…/ E prea devreme…/ Și-așa pământu-i plin de morți, Și geme…// Încă n-am terminat ce-am început demult,/ Nu știu, ori timpul n-a mai ținut cu mine,/ Ori eu degeaba m-am zbătut…// Aș vrea să vă salut pe toți,/ Mi-ați fost alături la bine și la rău,/ Vă las acum, nu știu unde eu voi fi,/ Oricum, în față, mi-a apărut un hău…// Vă las cu bine, în lumea asta tristă,/ Plec fericit c-ați fost cu mine,/ Și nu cumva să prind pe vreunul cu batistă,/ În viață mult noroc, prieteni,/ Și… s-auzim de bine!// Parcă aș mai sta puțin…/ E prea devreme…/ Și-așa pământu-i plin de morți,/ Și geme…// Parcă aș mai sta puțin…” Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Este bine, ca în această zi să-i pomenim pe cei plecați, de-a lungul timpului, dintre noi: Gheorghe Șaramet, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Și-au adus prinosul la acest moment de pomenire:
„Azi am venit la tine acasă/ Sperând că poate te-ai întors,/ Că prea îți era dragă viața/ Și-ai tăi pe care i-ai iubit. Stimat auditoriu, preacucernice Părinte, dragi prieteni, am venit azi, la Boldu, aici în casa unde a trăit prietenul și colegul nostru drag, Smarandache (Manea) Agheană. Am venit să comemorăm doi ani de la plecarea lui dintre noi, am venit să-i aprindem o lumânare și să cinstim un pahar în memoria aceluia care ne-a făcut multe zile senine, care ne-a făcut să uităm un moment de grijile zilnice ce ne apasă pe umeri întristându-ne. El, Smarandache (Manea) Agheană, apărea ca un colac de salvare, ca o rază de lumină în inimile noastre uneori triste, în mijlocul nostru, cu chitara lui de care era aproape nedespărțit. Atmosfera în Cenaclul literar „Alexandru Sihleanu” de la Râmnicu Sărat sau la lansările de carte erau pline de entuziasm și bucurie când apărea prietenul nostru. Cântecele lui patriotice, muzica folk, unele melodii din muzica lăutărească ne făceau mai buni, mai simțitori, mai prietenoși, mai toleranți, mai împăciuitori, ne trezea parcă dorința de a ne apropia mai mult de bunul Dumnezeu care ne-a creat și care ne veghează firul vieții îndemnându-ne să fim cu sufletul mai curat și să ne iubim așa cum El, Dumnezeu ne iubește pe toți fără deosebire de clasă socială, așa cum suntem de frumoși, cum suntem de deștepți. Venirea noastră aici, dovedește faptul că nu l-am uitat pe acela care a fost un trubadur al meleagurilor buzoiene, un artist al sufletelor noastre, al râmnicenilor. Îi vom păstra o veșnică amintire și eu, în numele tuturor celor care l-am cunoscut îi dorim ca Bunul Dumnezeu să-l aibă în ceata drepților. Dumnezeu să-l odihnească! Amin!” (Aneta Țâru Pioară)
„Au trecut doi ani de când trubadurul a plecat pe drumul spre eternitate. Undeva acolo sus strălucește o stea din care parcă răsună vocea sa minunată acompaniată de o strună de chitară. Acum le cântă îngerilor, undeva acolo sus, lăsând un gol imens pentru colegii de cenaclu. Venea să ne încânte de fiecare dată, neținând cont de starea sa de sănătate, considerându-ne ca o a doua familie a sa. Îmi amintesc adeseori, cu drag, deosebite momente când cântam cu maestrul Smarandache (Manea) Agheană la cenaclu și simt un mare dor, dorul de trubadurul nostru drag cu chitara fermecată. Deși au trecut doi ani timp în care ne-a lăsat în amintire cântecele sale, nu îl pot uita și nu îl vom uita niciodată. Simt că maestrul trubadur ne privește de acolo de sus și se bucură că nu l-am uitat. Nu te vom uita niciodată, trubadurul nostru drag! Dumnezeu să te odihnească în pace! (Trubaduruʼ nu mai este) O stea parcă ne grăiește/ Trubaduruʼ nu mai este!/ Și chitara fermecată/ Astăzi e îndoliată.// Cântând iarăși sus la cer/ Lângă cei care nu pier./ De a sa iubire mare/ Și o viață trecătoare.// Tot cenaclul îl jelește/ Fiindcă Manea nu mai este!/ Parcă ar fi fost un vis/ Ce prea repede s-a stins!” (Nicolae Constantinescu)
„Smarandache (Manea) Agheană vine din lumea izvoarelor, a căprioarelor a cerbilor din bătrânele păduri de fagi deduleștene. În ziarul Vestitorul de Râmnic îl salutam într-o cronică din 1996. În Dedulești a trăit și scriitorul preot Ionel Bâsceanu cu ale sale Legende și povestiri deduleștene. Ca profesor la școala din sat din 1988 – 1999, m-am simțit dator să semnalez aceste evenimente literare și am pornit cu elevii pe urmele părintelui Bâsceanu, căruia i se zicea Popa Jan. Poate și Valeriu Sterian, a cărui mamă, dna Maria, era din sat, să se fi plimbat prin păduri. Rudă cu dl Andi Moisescu, poet, care a murit la 96 de ani. Comuna Topliceni, locul natal al lui George Pațurcă, cu biserica Domirești, cu biserica Draghești, dealul Vulturul, Scărișoara și Roiu. Erau toți oameni cumsecade, foarte dragi mie, fiindcă făceam cu toții parte dintr-o lume mirifică pe care o descoperisem încă de mic copil, când dorul, inima și picioarele mă duceau pe meleagurile lor onirice. (De la colegii din cenaclu ) Când plâng amar al toamnei vânt,/ Noi, frații tăi din cenaclu, la mormânt,/ La cimitir venind cu triști fiori,/ Aduc cu dânșii prea frumoase flori.// Al toamnei vânt bătând din vreme-n vreme revarsă lacrimi peste crizanteme/ Și plâng cumplit amar răpus,/ Că Smarandache ni s-a dus,/ Iar clipele se scurg încet și grele,// Lumina unui dor nestins/ Străluminând spre câmpul necuprins./ Din dealuri s-a-ntrupat și s-a-nălțat spre soare/ Nemuritoarea cântecului floare// Parfumul ei îmbrățișând câmpul,/ O floare dintr-a florilor poiană/ Cu nume scump de Smarandache Agheană. (Bocet) Plânge trist al toamnei vânt/ Și curg lacrimi pe mormânt./ La al toamnei lung popas/ Mă-ntreb: ce ne-a mai rămas?// Și în clipele târzii,/ Peste codrii ruginii,/ Ca-ntr-o sfântă liturghie/ Auzim o armonie.// E de la a ta chitară/ Ca o plângere de seară./ O ascult din nou vrăjit/ Și îmi spun că n-ai murit.// Fiindcă-n inima mea știu/ Glasul tău răsună viu/ Și prin vânturi și prin ploi/ Smarandache ești cu noi.// Și în codri și-n poiană/ Tu ne cânți mereu Agheană./ Ne cânți și ne vei cânta/ Cât va dăinui lumea.” (Mihail Constantinescu)
„(Nu te vom uita niciodată – În memoria regretatului nostru coleg Smarandache (Manea) Agheană) S-a așternut tristețea/ În sufletele noastre./ Dorul se aprinde tare,/ Nu ne putem întoarce!// Dar eu mă rog, iubite/ Și ție să-ți fie bine/ Acolo sus în cer,/ Chiar de nu ești cu mine.// Cu chitara ta măiastră/ Tu pe toți i-ai fermecat./ Azi venim și te vom plânge,/ Că dintre noi ai plecat.// Cu stele de pe cer/ Îți scriu frumosul nume – Manea./Tu ne rămâi în suflet/ Cât vom trăi pe lume.// Copiii tăi crescuți cu drag/ sunt o binecuvântare,/ Le-ai dăruit ce-a fost mai sfânt,/ Blândețe, iubire și răbdare.// Azi, cu lacrimi de durere,/ Toți colegii te-am strigat,/ Plâng florile de la poartă/ Ce le-ai binecuvântat.// Tu ai trecut în veșnicie,/ Chitara ta azi ne-a chemat,/ Noi venim ca să te plângem,/ Dintre noi tu ai plecat.// Privesc de sus casa cu flori,/ Pe tine și ai mei feciori,/ Colegi, vecini, prieteni dragi,/ Dar știu că voi nu mă uitați.// Frunză de toamnă ruginie,/ În umbra nopții am plecat la stele,/ Am lăsat tristă soția pe vecie/ Și pe cei dragi în suflet cu durere.// Tu trăiești în inimile noastre,/ Cu dragoste, noi te vom prețui,/ Nu te uităm, nici triluri de chitară,/ Nici chipul drag care ne-a părăsit.// Iubite, inegalabile coleg și prieten drag,/ De doi ani ne-am despărțit,/ Îngerii să te vegheze/ Din zori până la asfințit/ Și drumul veșniciei/ Să-ți fie cu flori împodobit!” (Flory Frățilă Drăgulin)
„(După ce preotul termină slujba de sfințire a preparatelor, dl Anghel mă apelează telefonic: eu cer liniște și atenție, lovind cu lingurița într-un pahar… și răspund la telefon).)
– Alo, alo… Grădina Raiului!?! Ce mare surpriză!?! Dați-mi, vă rog, legătura aici, la Boldu… Alo, alo,… da maestre, te aud!… da, eu sunt. Mă bucură telefonul primit acum de la tine,… dar mă și intrigă… Am văzut că nu poți veni la cenaclu, am venit noi la tine acasă; am venit prietenii tăi de la Râmnic. Ne era dor de tine! Nu mai auzisem vocea ta, cântecele tale, glumele tale! Uneori încercăm să te aducem în memoria colectivă…, dar rar… Rar de tot!… din șapte în șapte zile… însă chiar atunci… vag, foarte confuz! Atunci adversarilor tăi, când aud numele tău, li se întunecă privirea, care este deja încruntată. Alo… mă auzi? Nu te întreb cum e vremea acolo… deoarece știu din cărțile de religie că unde ești tu, este totdeauna bine, cald, frumos și liniște! Aici însă, maestre, trăim vremuri periculoase, fie că este problema financiară, criza din sănătate, încă în desfășurare, războiul din Ucraina sau de tensiunile dintre Rusia și restul lumii. Din cauza sturlubaticului Putin totul s-a scumpit! Stresul și panica își fac loc în sufletele tuturor. Mă bucur că nu ești afectat personal de această criză a scumpirilor. Familia ta, însă, va avea probleme din cauza crizei. Dar îți promit, maestre, că ne vom ajuta unii cu alții, cei de aici, de pe Terra, să putem depăși toți acest obstacol! Tu, maestre, acolo, la cetele îngerești, le mai cânți câte odată? Le spui sfinților și îngerilor glume și epigrame sau le povestești despre Cenaclul „Alexandru Sihleanu” al Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu”? Îngerilor le plac cântecele patriotice, așa cum le iubea colegul Matincă și fratele tău, colonelul?… De la îngeri ai învățat cântece noi?… Da?… Ce bine ar fi dacă ai putea să le reproduci aici, la Boldu,… ori la Râmnicu Sărat,… ori la Buzău, unde inginerul N. Mușat, președintele Ascior, întreabă de tine; de tine întreabă și doamna blondă care te-a invitat în emisiunea ei de la TV Buzău… Maestre, îmi permiți să fac o propunere? Cu talentul tău de artist, cu muzica bună din vârful degetelor de la mâini, compune un cântec de jale cu subiectul: „cine are buzunarele pline/ trece iarna care vine!” Sloganul acesta l-am auzit la o emisiune a canalului TVR 1, la sfârșitul lunii septembrie. Cu acest cântec convinge-i pe Ierarhii de la tine să aibă grijă părintească de poporul român creștin – ortodox – binecredincios! Maestre, cu Mircea V. Homescu te întâlnești când te plimbi prin Grădina Edenului? El este la fel de sfătos, cum era pe Pământ?… Și e mereu cu Matincă?… Acolo îl mai dezmiardă pe prietenul său cu apelativul „mascul feroce”?… Nu, nu am înțeles! Te rog, repetă!… Acum am înțeles,… dar confirmă dacă am înțeles corect: „M.V.H. a organizat îngerii, sfinții și spiritele bune într-o „SOCIETATE SPIRITUALĂ”?… Aha, INTELIGENTĂ, INTELECTUALĂ… da… și l-a numit pe Matincă „președinte”. Dar, maestre, e voie de așa ceva acolo?… Aha, a obținut derogare de la Dumnezeu! Asta e chiar minunat!… M-am referit la „înalta derogare”!… Maestre, promit să informez toți cenacliștii și toți prietenii tăi în legătură cu convorbirea telefonică de acum… Le voi povesti celor care te-am cunoscut… și nu te-am uitat!… că acolo, în Rai, faci muzică, precum făceai la cenaclu. E un lucru măreț să dai suflet cântecului! Prietene drag, maestre, încerc mereu să reconstitui traseul tău prin viață, cu toate bucuriile, satisfacțiile, dar și cu aluviunile acumulate în scurta și generoasa ta viață. De fiecare dată mă conving că ești încă printre noi și că ești precum e o candelă într-un altar,… un izvor de lumină, cu zâmbetul tău cald, cu privirea binevoitoare… Trecerea anilor nu va șterge amintirea din cenaclu, când ofereai prietenilor bună dispoziție! Prin întreaga activitate din timpul vieții tale scurte, prin truda ta adusă actului de cultură reflectată în balanța rațiunii, ți-ai făurit PAȘAPORTUL CĂTRE NEMURIRE. Generațiile care urmează vor avea un frumos exemplu de la tine despre oamenii care au sfințit locurile unde au trăit. Ca un adevărat nobil soldat, cu talentul și armele tale, vocea și chitara, ți-ai apărat cu devotament cultura și ți-ai sporit gloria! Ai fost o fire saturată de sensibilitate, ai vibrat la orice fărâmă de artă, la toate desfășurările expresivității din preajma ta. Nu te vom uita, grație curățeniei tale sufletești! Personal rămân cu un mare regret pentru faptul că noi, cei care ne-am bucurat de cântecele tale nu ți-am acordat destulă recunoștință și prețuire, astfel încât la plecarea din această lume să ai sufletul împăcat… Din ziua când ai urcat la îngeri, tu vei trăi în eternitate și pentru generațiile viitoare, nu doar ca artist, ci și ca exemplu de jertfă pentru muzică, cultură și prieteni… Somn ușor și liniștit, maestre! Dumnezeu să te păstreze sub veghea și protecția Lui divină!… Prieten drag, maestre, ți-ai îndeplinit cu prisosință misiunea aici, pe Pământ; acum fă și lumea unde ai plecat ce ai făcut aici!… Și cei de sus, de acolo, au nevoie de tine! Aici, pe Pământ, maestre, ai devenit o legendă! Spiritul tău miraculos, faptele tale supraomenești din timpul vieții tale, îți justifică acest apelativ… pe care îl meriți… și te onorează, iar noi ne mândrim cu el! Aș vrea, maestre, să-ți povestesc mai mult despre noi, pământenii, dar nepotul ERIC vrea să vorbească și el cu tine!… Și nora CORINA e dornică să-ți povestească multe întâmplări interesante; dar și fiii tăi, MĂDĂLIN și LEONARD, îmi fac semne că doresc să-ți vorbească! Însă cel mai mult, observ, că însăși dna Agheană Frusina dorește să vorbească cum tine! Pomenește, Doamne, pe robul Tău. Smarandache (Manea), în Sfânta Împărăție a Ta. Iartă-i știutele și neștiutele greșeli săvârșite în timpul vieții pământești! Așează sufletul lui la pieptul Tău, alături de sfinții Tăi!! Tu, care ai călcat moartea și puterea diavolului…. și ai dăruit viață lumii, nu lăsa, Doamne, pe cel cu coadă și coarne să chinuiască făpturile mâinilor Tale! Ascultă-mi Doamne, rugăciunea, că Tu ești Tatăl celor vii și celor morți… și pe toți ne-ai îmbrățișat întru iubirea și speranța Învierii. Amin! …Dumneavoastră, prieteni, vă mărturisesc că maestrul Smarandache (Manea) Agheană a fost un membru activ al Asociației „CULTUL EROILOR”, ajutându-mă în organizarea activităților CERCURILOR ȘCOLARE „CULTUL EROILOR” din unitățile de învățământ din Râmnicu Sărat. Ca recunoștință a ajutorului acordat, asociația noastră l-a declarat „membru de onoare” al ei, încă din timpul vieții. Astfel maestrul rămâne veșnic și în analele Asociației „CULTUL EROILOR”!” (Mihai Doina
Sâmbătă, 12 noiembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Dumitru Hangu. Vă așteptăm, cu drag!