de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 14 septembrie, (†) Înălțarea Sfintei Cruci, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dl Mihail Constantinescu a recitat poezia Odă Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, (autor prof. Ștefan Șerbănescu): „Pururi creștinătatea în tot locul cinstește/ Pe mai marii asupra Cetelor îngerești,/ Doi voievozi de seamă ai Tatălui din ceruri,/ Aleși cu osebire în oștile cerești.// E Mihail Arhanghelul, cu paloșul de fulger./ De la Geneză-ntr-una, în cer apărător/ Și Gavriil Arhanghelul, mesager al Puterii,/ Venind tainic în lume, ca binevestitor.// Cu paloșu-ți năprasnic, ce-i fulger de lumină,/ Pe răzvrătitul demon cu furie-l lovești/ Mihail voievoade, ce pentru Creatorul./ În toat-a lui lucrare mare nădejde ești.// Pe-ntunecatul înger îl repezi cu tărie,/ Căci pe Adam și Eva el i-a ademenit;/ S-a bucurat vrăjmașul, când Tatăl Creatorul,/ Mâhnit de-a lui purtare, din Rai l-a izgonit.// Iar tu, Gavriil, trimis de Preaînaltul/ Din sferele Tăriei, pe pământ ai venit/ S-anunți Mariei, care de Duhul Sfânt/ Va naște pe Mesia, lumii făgăduit.// Vă implor, Sfinți Arhangheli și vă rog, la tot pasul/ Ca, oriunde mă aflu, să-mi fiți apărători/ Căci prin voi ocrotește Tatăl a Lui lucrare/ Și în voi mi-e nădejdea, din zori și până-n zori.”
A urmat lectorul de serviciu dl Mircea Mocanu cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(Nu fac pe plac) Eu vă slăvesc partide fără de doctrină/ Conduse azi de cei ce răspândesc lumină,/ De cei ce-au luat lozinca de cândva:/ Oui, promettre cʼest noble mais tenir cʼest bourgeois.// De cei ce-au refuzat să facă irigații/ Și ies preoții pe câmp să-nalțe incantații;/ Dar de, și ei sunt oameni și uneori greșesc/ Iar potop se așterne pe neamul omenesc.// Vă slăvesc partide cu oameni plini de carte / Ce răspândiți promisiuni cu vorbe deșarte./ Semuite-s când nu cunoști democrația/ Cu iubirea, clemența și chiar omenia.// Succes doresc în noul ev ce se ridică/ Celor ce propriului interes se dedică/ Susținere găsind la o mare mulțime/ Stăpână pe toate. Mai puțin… istețime.
(Orbii) Neguri compacte se aștern pe pământ/ Amenințări, nu simple vorbe în vânt;/ Câinii războiului latră departe,/ Dar noi, în întreg, suntem mică parte.// Limbi despicate ca cele de șarpe/ Declamă minciuni în sunet de harpe,/ Vorbe ce au rolul de a dezbina/ Plantând în suflete frica și ura.// Prăpastia, în timp, se adâncește/ Între bătrân și cel ce-abia scâncește;/ Mulți sunt cei ce singuri cad în groapă/ Pe care orbi și nesiliți și-o sapă.// Parabola „Orbii” nu dă de gândit!/ Clepsidra-i scursă, spiritul… îngrădit.
(Azi…) Lacrimi amare îmi cad din ochi acum/ Văzând cum ne-am abătut pe jalnic drum,/ Cum ura, dușmănia, dezbinarea,/ Făcut-au să pierdem neatârnarea.// În urmă-mi nu văd decât jar și scrum,/ Cerul e negru de norul cel de fum;/ Mă întreb: este întoarcere din drum?/ Văzând însă cum merge guvernarea,/ Lacrimi amare îmi cad din ochi acum.// Întreb: mai are rost un zbucium/ Când amuțit e cântul cel de bucium/ Și înclinată este azi spinarea,/ Întunecată e iluminarea?/ Văzând cum ne-am abătut pe jalnic drum,/ Lacrimi amare, îmi cad din ochi acum…
(Târziu) În noapte câinii latră a pustiu,/ Vântul și ploaia în oase răzbat;/ Prin întuneric caut un hangiu,/ Un han cu lăutar destrăbălat.// Ieftinul vin să înece – amarul/ Pe acordul jalnic al lăutei;/ În trist ritm îmi golesc paharul/ Azi când mai nimic e viața sutei.// Nimic este a noastră viață/ Ca frunza dusă de al toamnei vânt;/ Aflându-ne la un cap de ață/ Și de-o groapă săpată în pământ.// Cântă lăutar iubiri deșarte/ Și lasă deoparte sfiala,/ Dar nu cumva să cânți despre moarte!/ Cântă să îmi alungi oboseala.// Căci o trudă-mi fuse viața toată/ Și de toate vreau acum a uita,/ Iar de inima mi-e sfărâmată,/ Alin-o dulce cu lăuta ta.
(Întrebare de toamnă târzie) În astă zi rece de toamnă/ Aș vrea durerea să adoarmă,/ S-o sting cu coniac sau vinuri/ Pentru-a uita de-a vieții chinuri.// Vântul turbat să o alunge,/ S-o spele ploaia care curge,/ Să uit de zilele trecute/ Atât de pustii și de slute.// La fel cum frunzele uscate/ Sunt azi de vânt împrăștiate/ Și duse unde, nu se știe,/ Durerea și amaru-mi fie.// Dar mai poate fi iarna vieții/ Un răsărit al dimineții?/ Construiesc castele de nisip/ Sperând sau așteptând vre-un tertip?
(Când…) Când simți cât de ușor poți deveni doar humă/ Și înțelegi că viața nu e simplă glumă,/ Că toate cel ce știi, înseamnă mai nimic/ Atunci, în Univers, pricepi cât ești de mic.//Când vezi galbene frunze purtate-a fi de vânt/ Pricepi că tu și moartea aveți un legământ:/ Moartea arde totul, orgoliu, vanitate,/ Vezi ale tale vreri de neguri înecate…// Atunci vei înțelege că tot ce-ai adunat/ Este doar un pumn de praf de vânt ce-i spulberat;/ Sufletul, căruia nu i-ai dat mâncare/ Atunci abia spune-va cât de mult îl doare.”
Dl Mircea Mocanu, prin grupajul de poezii prezentat astăzi, se dovedește un poet cu mult spirit de observație, un analist al vieții sociale înzestrat cu intuiție și imaginație. Felicitări! Sănătate și spor la scris! Îl așteptăm la o nouă lectură!
„Poezia lectorului de azi este o creație cu tendințe sociale, care exprimă sentimente precum: insatisfacția pentru ziua de azi din România și nu numai. Conștiința autorului este frământată de întrebări la care caută răspunsuri. Un prim procedeu ar fi ironia, lectorul prefăcându-se a fi de acord cu puternicii zilei, care nu-și respectă promisiunile devenite vorbe deșarte. Sunt negate de către aceștia valorile morale: iubirea, clemența și omenia. O fină aluzie este strecurată în ultimul catren al poeziei Nu fac pe plac: „Succes doresc în noul ev ce se ridică/ Celor ce propriului interes se dedică/ Susținere găsind la o mare mulțime/ Stăpână pe toate. Mai puțin… istețime”, scoțând în evidență analfabetismul politic al celor mai mulți alegători. Viitorul este învăluit în neguri. Câinii războiului latră departe arătând neputința oamenilor de a interveni, deși glasuri ale unor bătrâni și mai puțin învârstă își sapă cu neștiință groapa. Parabola Orbii nu ne pune pe gânduri fiindcă suntem neștiutori. Roadele manipulării și inconștienței generează lacrimi, promovând ura, dușmănia, și dezbinarea. Nevăzând nimic, autorul se întreabă dacă este întoarcerea din drum. Evoluția societății noastre este mersul dirijat înapoi. Mai are rost un zbucium, când puternicii zilei n-au verticalitate în fața stăpânilor lumii? Este târziu ca să se mai poată face ceva. Cei mai mulți își îneacă amarul în aburii alcoolului, ca-ntr-o boemă a lui Bacovia. O rază de speranță trebuie să răsară, dacă nu va fi iarna vieții. Ultima poezie, Când… îl lasă pe auditor în suspans, ca să poată înțelege adevărul. Versificația variată și stilistica complexă: epitete, comparații, interogații retorice, enumerări, hiperbole: „Vezi ale tale vreri de neguri înecate…”, metafore (câinii războiului, limbi despicate, parabola orbilor), antiteză. Poezia se remarcă și prin multitudinea de imagini care sugerează durerea, jalea. Predomină negrul sugerând un tablou sumbru al morții. Poezia este realizată, plină de sugestii, generatoare de meditație asupra gravelor probleme ale vieții actuale.” (Mihail Constantinescu)
„Eu zic așa: am ascultat astăzi o poezie scrisă de un neam al lui Bacovia, o poezie tristă. Prima strofă din poezia Nu fac pe plac este franțuzită datorită celui de-al patrulea vers. Până la urmă lucrăm cu materialul nostru. Orbii, după mine, este cea mai realizată poezie pentru că este un sonet, are 14 versuri, grupate 4, 4, 2, cu rima respectivă sonetului. Tristețea răzbate din toate poeziile. Sunt curios cum ar suna o poezie veselă scrisă de dl Mircea Mocanu. Dacă fac o asociere cu muzica, Beethoven a scris o muzică asemănătoare. Poezia este FRUMOASĂ.” (Dan Zanfirescu)
„Dl Mircea Mocanu s-a remarcat, încă de la venirea sa în cenaclu, cu o poezie tristă, melancolică, pesimistă. Nu orice cititor sau ascultător din ziua de astăzi poate să guste o astfel de poezie. De regulă, poeziile dumnealui tratează și tema iubirii, dar de această dată constat că a venit cu o poezie înclinată mai mult pe tema socială. Motivul toamnei rămâne arhiprezent. Ținând cont de faptul că ne aflăm la jumătatea lunii septembrie, mă aștept ca până la finalul anului să prezinte cât mai multe creații, pentru că știu că toamna, mai ales toamna târzie îl inspiră. În rest, poeziile sunt bine realizate, în opinia mea, bogate în figuri de stil și reușesc să transmită un mesaj cititorului. Îl felicit și până la finalul lui decembrie îl mai aștept cu cel puțin o lectură.” (Cristi Rusin)
„Poeziile prezentate astăzi de lectorul Mircea Mocanu ne demonstrează fina observație a realității contemporane. Poezia dumnealui, în general, este filosofică și declarativă privind problemele care se datorează, în mare parte politicului, dar și nivelului scăzut de înțelegere a oamenilor de rând. Tristețea este latura dominantă a tuturor poeziilor prezentate astăzi. Antitezele sunt prezentate ca niște paradoxuri inevitabile. De exemplu: poezia Nu fac pe plac „De cei ce-au refuzat să facă irigații/ Și ies preoții pe câmp să-nalțe incantații;” Felicitări și îl mai așteptăm cu noi creații.” (Georgeta Iuga)
„Poezia prezentată de dl Mircea Mocanu este tristă, nostalgică și pesimistă. Lectorul nu a ales degeaba toamna pentru a prezenta aceste trăiri bacoviene, amplificare de vânt și ploaie. Este o resemnare în poezia dlui Mircea Mocanu, mioritică aș putea spune. Este o poezie plăcută, deși tonul este prea sumbru. Îl felicit pe lector și aștept poezii mai optimiste, pe cât posibil.” (Adriana Plugaru)
„Îl admir pe dl Mircea Mocanu pentru poeziile prezentate. Poeziile reprezintă, părerea mea, starea sufletească din zilele noastre. Sunt de actualitate. Mi-au plăcut și îi mulțumesc pentru ce a prezentat. Îi doresc succes în continuare!”(Costică Drîstaru)
Sâmbătă, 21 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Dan Zanfirescu. Vă așteptăm, cu drag!