de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 25 martie, (†) Buna Vestire, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
În această zi, înainte de toate, să-i pomenim pe cei plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Costache Florea, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dna Ecaterina Chifu a lecturat din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „(Energeticienilor) Mă gândeam fără vreo vină/ Ce este un an lumină?/ Mi-am dat seama de îndată:/ Douăsprezece facturi de plată. (Unor soți) M-am înțeles cu nevasta:/ Facem piața în tandem./ De când facem treaba asta, o zi bem, o zi mâncăm… (Celor drepți) Omul e ca și cuiul, știți,/ Când e drept, îi dai chirtoace,/ Drepții sunt mereu loviți,/ Iar cei strâmbi lăsați în pace”.
„(Căsătorie, cu mască și fără mască) După-o lună își pierd masca,/ Unul devenind străin!/ La nevoie își ia casca/ Și-ajutor… de la vecin. (Bancul tâmplarului) Vechi tâmplari lucrau de toate,/ Acum cererea îi nulă,/ Scule-au dispărut în noapte,/ Chiar și vechiul banc, cu Bulă! (Motivație) La soție un remediu/ De o vezi plângând,/ La urgență un concediu/ Cu rezerva, are-un gând.” (Dumitru Hangu)
„(Haina schimbă doar înfățișarea) În haină strălucitoare,/ Cu lanțuri grele la gât,/ Vrei să arăți că ai valoare,/ Bani mulți și cam atât. (Beția boală grea) În viață și-a înecat amarul/ Bând pahar după pahar/ Până când i s-a rupt filmul/ Stând la masă într-un bar.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
„(Vineee BAC-ul!) E-o primăvară timpurie,/ Renasc Murgeștii și Pardoșii,/ S-alege tămâioasa-n vie/ Și își dau BAC-ul tămâioșii ! (Unui invidios) Tăind porcul de Ignat/ Stă vecinul supărat/ Că nici el, cu gel și brici,/ N-a avut așa șorici! (La vremuri noi, obiceiuri noi) Așa e legea la români/ Să-i cinstim pe cei bătrâni/ Cu vin roșu din butoaie/ Și la urmă …c-o bătaie!” (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet)
A urmat lectorul de serviciu, dl Mihai Doina, cu un eseu informativ intitulat Unirea Basarabiei cu România, încheiat cu poezia Scrisoare din Basarabia, autor Grigore Vieru. Vă ofer lectura: „În ziua de 27 martie 1918, Sfatul Țării, întrunit la Chișinău, a decis unirea Basarabiei cu România. Nouă luni mai târziu, la 28 noiembrie 1918, Congresul General de la Cernăuți a hotărât unirea Bucovinei cu România, iar la 1 decembrie 1918 Marea Adunare Generală de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România. Conferința de Pace de la Paris, desfășurată între 18 ianuarie 1919 -21 ianuarie 1920, a consfințit actele de voință ale poporului român, dându-le consacrarea juridică internațională. „Astfel s-a înfăptuit Marea Unire: țara noastră a revenit la forma care o avea din timpul lui Decebal”. Așa scrie istoricul Ioan Scurtu în cartea „Alba Iulia, 1 Decembrie 1918”. Autorul a fost membru în guvernul provizoriu, numit Consiliul Director – 1decembrie 1918, Alba Iulia, zis și Marele Sfat Național, având sarcina pregătirii unirii Transilvaniei. El răspundea de organizarea și pregătirea Constituantei. „Așa era pe timpul lui Ștefan cel Mare, cu cetățile Hotin și Soroca în nord, cu Bălți, Orhei, Tighina în mijloc și Cetatea Albă, Cahul și Ismail în sud; acestea erau cetățile Moldovei răpite de URSS”.
Basarabia – regiune istorică românească, parte a Moldovei, cuprinde teritoriul dintre Prut și Nistru. Până în 1812 acest nume se dădea numai unei părți din sudul regiunii. Domnitorii moldoveni au construit un puternic sistem defensiv aici.
În august 1538 turcii, tătarii și polonii atacă împreună Moldova. Petru Rareș respinge pe tătari la Ștefănești (48 km est de Botoșani), iar cu polonii încheie o înțelegere… în septembrie 1538 turcii intră în Suceava. Trădat de marii boieri, Petru Rareș se retrage în cetatea Ciceului… Bugeacul și Tighina sunt anexate Imperiului Otoman, instaurând dominația otomană asupra Moldovei. Partea sudică a Basarabiei este anexată în 1538 la Imperiul Otoman.
După 272 de ani, la 16 mai 1812, prin Pacea ruso-turcă de la București, întreg ținutul dintre Prut și Nistru este anexat de Rusia țaristă, fiind denumit oficial Basarabia.
După războiul Crimeii (1853-1856) purtat de Rusia contra Turciei, Angliei, Franței și Regatului Sardiniei, Congresul de Pace de la Paris (februarie-martie 1856) retrocedează Moldovei județele Cahul, Ismail și Bolgrad. Congresul prevedea retragerea protectoratului rusesc asupra Principatelor Române, menținându-se suzeranitatea otomană, dar punându-se sub garanția puterilor europene (Franța, Anglia, Austria, Prusia și Regatul Sardiniei).
În 1877 România se alătură Rusiei în războiul ruso-turc, cu speranța dobândirii independenței față de suzeranitatea otomană. Proclamarea independenței nu trebuie recunoscută în istorie doar pe vorbele ministrului de externe, M. Kogălniceanu, la ora 02, noaptea! A doua zi (10.05) Principele Carol I emite ordinul de independență. După Congresul de la Berlin (1 iunie-1 iulie 1878) cetățile Cahul, Ismail și Bolgrad sunt anexate Rusiei țariste.
În 1917 Basarabia, prin votul Sfatului Țării se autointitulează Republica Democratică Moldovenească. Moscova se opune, dar fără succes… până la 28 iunie 1940, când este ocupată de URSS ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov. În perioada 1941-1944 este reintegrată României. Din 1944 Basarabia redevine republică sovietică, până la 27 august 1991, când își declară independența sub denumirea de Republica Moldova”.
Dl Mihai Doina, atras de „durerile istorice” ale poporului român și ținând cont de datarea lor, ne readuce în memorie, pentru neuitare, informații utile. Din când în când, umblă și la obiceiurile neamului din care se trage. Poezia lui Grigore Vieru, Scrisoare din Basarabia vine ca o concluzie la cele afirmate mai sus, putem spune, ca o lacrimă a limbii române de pe aceste meleaguri. Îi dorim dlui Mihai Doina sănătate și spor la scris!
„(Jocurile unirii) Focșani, Alba, Dealul Spirii/ Locuri ce-au adus noroc,/ Sârbă, brâu, hora unirii,/ Însă fără kazaciok! Dl col. Doina ne-a prezentat o temă istorică, bine documentată și binevenită.” (Dumitru Hangu)
„La prezentarea lectorului de serviciu, Mihai Doina, care vine întotdeauna bine documentat, îi urez, în continuare, multă sănătate și să ne mai prezinte asemenea evenimente.” (Mihai Vieru)
„Consider Unirea Principatelor un act de curaj și de voință înfăptuit în vremuri deosebit de grele. Admir curajul celor care au aranjat această unire ca pe ceva foarte măreț și în același timp demn. Va rămâne, sunt sigur, unul dintre cele mai importante momente ale istoriei. Materialul prezentat a avut la bază o temeinică documentare și deși a fost prezentat mai pe scurt, a reliefat, totuși, importanța acestui fapt. Îi mulțumim și îl mai așteptăm și cu altă ocazie.” (Gică Chiroiu)
„Tot ce ne-a relatat astăzi lectorul de serviciu are la bază limba română. Felul cum au comunicat personalitățile istorice, de-a lungul timpului, au făcut să avem realizările teritoriale de astăzi ale poporului român. Dl Doina a prezentat o lucrare documentată.” (Dumitru Bardaș)
„Dl lector de serviciu, Mihai Doina, datorită formării ca militar, s-a documentat și ne-a prezentat momente din istoria zbuciumată a Basarabiei. Impresionantă este poezia lui Grigore Vieru, care trezește adevărate sentimente de patriotism. Mulțumesc pentru acest material bine documentat și îl așteptăm cu alte ocazii.” (Ana Sterescu)
„Este un material de nota zece. Minte luminată dlui Doina și să mai prezinte astfel de lucrări.” (Valeria Popa)
Sâmbătă 01 aprilie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl Viorel Dodan. Vă așteptăm, cu drag!