Sâmbătă, 15 octombrie, ziua Sf. Cuv. Luchian, pr. din Antiohia, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
Dna Ecaterina Chifu a lecturat din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „(Unor popi) Să se știe că, la noi, bunăoară,/ Cea mai bună meserie,/ E de popă, vedeți bine,/ Unul n-a plecat din țară. (Unor aleși) Aleșii strigau în plen:/ „Promitem marea cu sarea”./ După ce-a trecut votarea -/ Frecție la un picior de lemn. (Jefuitorilor de păduri) Am înlocuit pădurea/ Cu copacii din beton,/ La izvor nu ne mai ducem,/ Bem apa fără sifon. (Unor soți) –Hai, femeie, să ții dietă!/ Refuză fripturile!/ – Nu te bucura băiete,/ Că-ți mănâncă zilele!”
Dl Nicolae Constantinescu a lecturat din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „(Unor suspecți) Of, Covidul acesta, nene,/ Nu-ți dă timp, nu-ți dă avere,/ Dacă tușești în cantină,/ Te trezești în carantină. (Unui alcoolic) Când bei frate-un vinișor,/ Cu dragostea-i mai ușor,/ Dar, când bei țuică de prună,/ Tu adormi dus pe pernă. (Unor aleși) Orban și cu-ai lui petrec./ – Dar, ce-aveți cu noi, fârtate?/ Nu ne temem de Covid,/ Că avem imunitate… (Unor elevi) Acum, na, mare scofală!/ Că nu mai mergem la școală,/ Dar, așa ne vor astăzi unii:/ Proști ca ei, ca bolovanii. (Transsexualilor) Că-și schimbă unii sexul…/ Cui îi pasă? Și…? Ce dacă?/ Taie doctorul cu flexul/ Și din bou, mulți se-ntorc vacă. A continuat cu monologul (Povestea unui pui – din perioada crizei alimentare) din volumul Înțepături utile, Ed. Rafet, 2017, autor Matincă Costea: Foaie –verde izmă creață/ M-am dus într-o zi la piață/ Și văzui la aprozar/ Lume multă. Era clar./ Pe tarabă, cușca plină;/ Se vindeau pui de găină./ Nu am stat deloc pe gând/ Și m-am așezat la rând./ Vânzătorul, enervat/ Și teribil deranjat,/ Văzându-mă că mă îndes,/ Zice:- Nu dăm pe ales!/ Vindem la rând, să se știe!/ Și băgă mâna-n cutie/ Cu-n gest autoritar;/ Puse trei pui pe cântar,/ Cocoșei cu creasta mare/ Și albișori la culoare./ Doi din ei se zvârcoleau/ Și de mână mă ciupeau;/ Cântarul se balansa,/ Numai unul nu mișca./ – Tovarășe vânzător,/ Să vedeți… întâmplător,/ Un pui din cei ce mi-ați dat/ Sărmanul, a decedat!/ – Ei și? Îl iei frumușel!/ – Păi, zic: Ce să fac cu el?/ – Nu te ține frate scai!/ Acasă nu tot îl tai?/ – Mataʼ ai dreptate, știu,/ Dar vreau să-l tai de viu; așa se obișnuiește!/ – O fi, dar nu mă privește!/ Eu răspund de-acest resort:/ La doi vii și unul mort!/ Fiindcă, nene, cum să spui…/ Mor mereu ai dracului./ – Aoleu! Și ce rost are/ Dacă nu-l pun în frigare/ Să-l plătesc când a murit?/ – Nu vrei, pleci cum ai venit!/ Înțelege că nu-i greu/ Doar n-ai vrea să-l plătesc eu?!/ – N-am pretenție să-mi cânte/ Nici prin curte să se-avânte/ Cum fac cei de la vecin;/ Vreau doar să miște puțin./ – Cum să-l dau bre, la gătit,/ Când el e înțepenit?/ – Mătăluță nu pricepi?/ – Tovarășe, iar începi…/ E clar pentru fiecare,/ Puiu-i marfă de vânzare./ Zic: mă zbat fără folos,/ Omul e ambițios./ Puiul n-o să învieze,/ Dar nici el n-o să cedeze,/ Are, fără de reproș,/ Ambiție de cocoș./ Povestea e încheiată…/ Plecai cu buza umflată.”
„(Trădarea lui Horea și Cloșca de către un țăran) – Nu ne-am plânge noi vreodată/ C-am fost trași de vii pe roată,/ Însă cum să nu te doară/ C-am fost trași de-un prost pe sfoară!! (Unui primar) Primarul de-a greșit, dă-i pace,/ Că e frumos și e și-nalt,/ Când râde dulce el mai face/ Și mici gropițe în …asfalt! (Lui Bălășoiu Aurel, parlamentarul imoral) Te-ai ascuns de lumea asta/ Dezgustat de ea profund./ Ți-ai lăsat chiar și nevasta/ Și te-ai dat de tot la… fund!” (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet)
„(Rapsodii de toamnă) Când se leagănă pădurea,/ Valul frunzelor răsună,/ Cad apoi și merg aiurea,/ Speriate …de furtună; Când vine toamna târzie,/ Brad și fag se contrazic,/ Dumnezeu a vrut să fie/ Bradu-împodobit…un pic; Prin vii culesul s-a gătat,/ Iar mustuʼ tot m-ai fierbe,/ Că vinu-i iarăși la pătrat,/ În a poeziei, verbe! (Dumitru Hangu, prin internet)
„(Concluzie) Dacă sticla n-are dop,/ Băutura-i apă chioară./ Epigrama nu-i în top,/ Dacă râsul nu-i omoară. (Cu cap) Dacă ai scaun la cap,/ Nu înseamnă handicap,/ Dar rămâne-o întrebare:/ Masa-i bună la picioare?” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
A urmat lectorul de serviciu, Vasile Ghinea, (lectorul de serviciu, dna Aneta Țâru Pioară, din motive de sănătate, nu a putut fi prezentă), cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura: „(Dor) Mirarea timpului crescut/ s-a convertit în teamă,/ teama zilei de mâine/ cu plecarea din noi./ Mi-e dor de tine, timp/ pierdut în amintiri. (Căutare) Desfac cuvintele/ pentru a găsi perla/ sentimentelor de bine/ și a ideilor înalte,/ dar mă împiedic în ele/ fără aflarea adevărului din noi. (Libertate) Curge-o lumină galbenă,/ piezişă, zăludă a uitare./ Libertatea în sânge/ herghelie de cai,/ gustul libertăţii iz de aripă şi dor,/ dar crucea din spate/ îmi dă ora exactă. (Cocon) M-am ascuns în cuvinte/ printre metafore nenuntite/ pentru visul/ din metamorfoza plecării,/ fluture de noapte/ pentru mătasea altui veac. (Oglindă) Îți bat în geam cu degete de lună/ și-ți mângâi metaforele/ cearșafului din somn./ E cald, e vară,/ ce s-ar părea infinită,/ dar dimineața oglinda/ ne anunță riduri. (Ruine) Scârțâie plopii altfel de ușă/ în vântul ce suflă/ prin noi a pustiu./ Printre ruine ne căutăm pașii/ acoperiți de regrete./ Îngerii cântă,/ privirea nu-i ajunge./ Înălțăm a salvare/ zdrențele drapelului-iubire. (Căutând tăcerea) Mă scriu până/ la despărțirea/ de mine în somn/ căutând tăcerea/ substantivului biped/ stigmatizat/ de verbul neuron. (Cu falsete) Felină perfidă umbra,/ zadarnic/ scufundată-n vis./ Hienă hlizită/ în zaruri aruncate,/ număr începând/ pe aceeași sârmă/ ruginită cu falsete.”
„Lectorul de astăzi ne-a prezentat opt poezii, într-un stil comun pentru opera dumnealui. Vorbim de un autor care are publicate mai multe volume. Privind lucrurile din această perspectivă, ceea ce ne-a prezentat astăzi nu ar trebui să ne uimească. Din discuțiile cu dumnealui, știu că este un admirator al poeziei neomoderniste și postmoderniste, în special al lui Nichita Stănescu. De asemenea lectorul s-a remarcat și prin alcătuirea unor aforisme. Revenind la versurile prezentate, constat faptul că și-a atins obiectivul în ceea ce privește crearea unor imagini artistice prin diverse figuri de stil: metafore, comparații, personificări: „Curge-o lumină galbenă”, „M-am ascuns în cuvinte”, „degete de lună”, „Scârțâie plopii” ș.a. Îl felicit și aștept și alte creații, poate chiar și un volum cu versuri chiar mai bune.” (Cristi Rusin)
„Prin lectura acestor versuri, cititorului i se induce o stare de melancolie. Multe poeme fiind de fapt aforisme concentrate. Prima poezie Dor, un titlu foarte sugestiv, intraductibil în alte limbi, are mai multe semnificații: dorință, nostalgie, solitudine, jale. Este scrisă sub influența aspectelor din viața pe care o trăim, când trăim cu teama zilei de mâine, „cu plecarea din noi”, o metaforă concentrată, semnificând pierderea Eului sau plecarea în stele. Autorul își exprimă sentimentul de dor, de un timp păstrat doar în amintiri, un timp al fericirii. Căutare, iar un titlu semnificativ, punctează și mai mult vechea preocupare a poetului de a găsi cuvântul ce exprimă adevărul, cum spunea Mihai Eminescu, sensul profund al cuvintelor și „perla sentimentelor de bine și a ideilor înalte”, dar cuvintele sunt neputincioase și nu pot releva „aflarea adevărului din noi”. Libertate, ce titlu frumos! Acest cuvânt reprezintă un deziderat al umanității. Acest ideal de libertate este exprimat metaforic: „gustul libertății iz de aripă și dor”, aceasta semnificând aspirația omului spre înalte idealuri, dar și iubire. Finalul poemului este destul de trist, pentru că omul este supus destinului: „crucea din spate îmi dă ora exactă”. Cocon este tot o poezie încărcată de semnificații. Poetul revine obsesiv asupra cuvintelor în care se ascunde „printre metafore nenuntite” (inedite). Urmează alte metafore concentrate „pentru visul din metamorfoza plecării”, metamorfoza îngemănând transformarea ființei, când pleacă la stele, asemenea unui „fluture de noapte pentru mătasea altui veac”, versuri ce sugerează ideea poetică a creatorului de frumos a cărui operă străbate timpurile. Oglindă redă obsesia creatorului de poezie îndrăgostit de metafore care ar vrea ca să fie o vară infinită creația sa, dar timpul își lasă amprenta asupra creatorului: „dar dimineața oglinda ne anunță riduri”. Ruine este o poezie simbolică, încărcată de melancolie pentru că toate cuvintele adunate în poem sugerează extincția. Căutând tăcerea este un poem semnificativ, căci mulți creatori sunt obsedați de tăcerea din cuvinte. Cuvintele pot avea o forță extraordinară, o energie a lor, dar prin mijloace artistice se pot sugera în spațiile dintre cuvinte alte idei, alte sentimente. Vă sugerez să adunați poemele într-un viitor volum și să oferiți altora bucuria unei lecturi plăcute.” (Ecaterina Chifu)
„Poezia prezentată astăzi, reprezintă un personaj principal și anume autorul aflat într-o stare de meditație și introspecție asupra trecutului, prezentului și viitorului. Poezie filosofică cu nuanță de ermetism distorsionat, plină de figuri de stil, traduse în imagini poetice. Tema fiecărei poezii este în strânsă legătură cu viața exemplificată prin trăsături comune pomenirii. Dor, teamă, căutare, dorință de zbor și afirmare, vis, tendința de transcendere către o lume necunoscută, cu rezultate pământești prin care se traduce consumul de sine în aflarea adevărului. Mulțumim pentru notele deosebite de meditație filosofică! Doresc autorului succes în continuare.” (Georgeta Iuga)
„Astăzi avem în mijlocul nostru un căutător de imagini pe care ni le-a transmis în cadrul acestei ședințe a Cenaclului Alexandru Sihleanu. Pe mine m-a trimis în urma poeziei Ruine direct în mijlocul Colosseumului din Roma, pentru care îi mulțumesc dlui Ghinea pentru teleportare. Poezia următoare Căutând tăcerea m-a dus cu gândul la Columna lui Traian, care prin tăcere vorbește despre începuturile istoriei neamului românesc. Mulțumesc pentru transmiterea acestui mesaj poetic încărcat de energie benefică cititorului. Mulțumesc pentru versurile prezentate, să fie sănătos, să mai prezinte astfel de creații!” (Adrian Câmpeanu)
„Îmi place poezia Libertate din care reiese că fiecare om are o cruce și este liber să o ducă chiar dacă este mai ușoară sau mai grea. Din poezia Ruine înțelegem că fiecare ne căutăm salvarea în iubirea cântată de îngeri, iubirea de Dumnezeu. În poezia Cocon autorul se regăsește printre cuvinte metamorfozat în „fluture de noapte pentru mătasea altui veac”, adică poezia este nemuritoare și va dăinui peste timp. Felicitări! Continui cu poezie personală. Enigma: Poeziile se știe,/ Stare de melancolie./ Însă când privesc la lună/ N-are degete, nici mână. Cercetare: Și cu degete de lună/ Căutăm azi împreună/ Cu același dor/ Falsete în ruine/ Însă știu, nu e ușor/ Să ascult coconul bine. Descoperire: Cuvinte adunate,/ Poem de dor/ În căutarea libertății/ Privind în oglindă coconul/ Căutând tăcerea din cuvinte/ În oglinda cu falsete./ Felina perfidă/ Regăsind poetul/ Metamorfozat în fluture de noapte/ Scriind veșnic/ Dăinuind peste veac.” (Nicolae Constantinescu)
„În fiecare suflet doarme câte un talent. Lectorul de azi a trezit acel talent al său și l-a urcat deasupra celorlalte calități personale. Valoarea poeziei marca Ghinea ajunge în ceruri și acolo o comentează Homescu, Matincă și Agheană. Dacă renumitul personaj, năzdrăvan din basme, Păcală, cu mintea lui isteață și cu vorbele lui în doi peri străbate lumea pentru a îndrepta lucrurile, aidoma mi-aș dori ca poeziile poetului Ghinea să producă aceeași îndreptare.” (Mihai Doina)
„Am ascultat cu mare plăcere aceste poezii care au un substrat artistic. În aceste versuri se regăsesc prezent, trecut și viitor. Mi-a plăcut în special poemul Căutare: „dar mă împiedic în ele fără aflarea adevărului din noi”. În mod deosebit mi-au plăcut toate și felicit pe dl Vasile Ghinea.” (Floarea Frățilă)
„Poeziile prezentate astăzi de către lectorul Vasile Ghinea consider că sunt executate într-un stil artistic. Poezia Căutare face o paralelă între sentimente și perla, un produs finit al scoicii, pe care îl purtăm cu plăcere toată viața. Adevărul din noi are unicitate. Referitor la Libertate din punct de vedere artistic este o creație reușită. Libertatea îmi dă posibilitatea de a aspira către ceva. Libertatea depinde de înțelegerea fiecăruia. A fost o lectură deosebită.” (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă, 22 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl Firudo Kokoku. Vă așteptăm, cu drag!