de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 25 octombrie, Sf. Mc. Marcian și Martirie; Sf. Tavita, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Cu ocazia Zilei Forțelor Armate ale României, cei prezenți, în poziție de… drepți, la propunerea dlui Dan Zanfirescu, au urat dlui colonel Mihai Doina: Să ne trăiți, la mulți ani cu sănătate!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Surpriză de ziua lui) Dragii lui cinci nepoței,/ Nu s-au vorbit între ei/ Ce dar să ia lui bunicu/ Și a primit: cinci bastoane și-o căciulă de pe vremea lui nea Nicu.
(Cu totul la vedere) La picioare, clar mă-ntreci/ Mai ales cu minijupa./ Vai de mine, când te-apleci/ Las bastonul și scot lupa.”
Dl col. Mihai Doina a lecturat la momentul in memoriam un grupaj de epigrame scrise de Matincă Costea:
„(Proverb) Ne-au călcat hunii, tătarii,/ Avarii și vizigoții/ Și ne-au învățat proverbul/ Cum că „Hoții strigă hoții.”
Matincă a fost un fan al echipei de fotbal locală Olimpia și nu lipsea de la meciuri.
(Unui arbitru) Pe gazon la primul fluier/ Noi îți salutăm prezența,/ Dar când ne faci zile fripte/ Să-ți fluieri singur incompetența.
„Patriotismul local” al unui „adoptat” al Râmnicului, cum îi plăcea să se autointituleze:
(Neconcordanță) Vechiul bulevard al gării/ Azi e stradă în hazard;/ Celui de pe malul gârlei / I se zice „bulevard”.
A fost, cu siguranță un fin observator a ceea ce se petrece în jurul său.
(Neomenie) Unui om în suferință/ Ți-e greu să-i oferi un ban,/ Dar te-apleci cu umilință/ Câinelui de pe maidan!”
Dl prof Mihail Constantinescu a lecturat la momentul in memoriam din antologia Epigramiști râmniceni de azi… de altădată. Culegere de catrene, epigrame și epitafuri de Traian Cristea, C.L. Alexandru Vlahuță C. C. E. Râmnicu Sărat, 1997, epigrame de Octavian Moșescu:
„(Poetului Cincinat Pavelescu – la apariția primului volum de poezii) Chelia ta a fost cântată/ De mulți confrați în fel de fel./ Dar ții morțiș, de astă dată/ Și-n poezie să fii… chel.
(Poetului Ion Pavelescu – autorul volumului de poezii Sigilii de aur) Sigilii de aur poartă/ Cartea ta de poezii/ Fiind însă ferecată/ A rămas în librării.
(Unui autor) Cartea ta de poezie/ Cititorii toți o cer/ Căci s-a constatat să fie/ Imbatabil somnifer.”
A urmat lectorul de serviciu, dl Mihai Doina, cu un eseu intitulat 25 Octombrie – ZIUA FORȚELOR ARMATEI ROMÂNE. Vă ofer lectura:
„Conștientizând că ARMATA de astăzi este continuatoarea oștilor lui Decebal, avem datoria, ca români, să parcurgem azi istoricul acestei zile… ZIUA ARMATEI!
Țara lui Decebal, cu bogățiile ei, i-a atras permanent pe vecini, care făceau dese incursiuni în interiorul Daciei, obligând localnicii să aibă armele cu ei …chiar și șa munca câmpului, iar la nevoie lăsau plugul și luau armele pentru a apăra țara. Aceasta era oastea țării! Dar luptele se duceau și între bogații hrăpăreți, care, prin lupte, jefuiau adunând noi bogății. Din aceste motive, fiecare bogătaș, mic sau mare, avea propria armată pe care o echipa, o hrănea, o antrena și o plătea. Aceasta avea stindarde proprii!
Situația a persistat secole. În aprilie 1830 Divanurile ad-hoc de la București și Iași, în baza nou înființatelor Regulamente Organice, adevărate constituții, care înzestrau Principatele cu instituții moderne menite să favorizeze dezvoltarea lor, aprobă proiectul de lege privind organizarea armatei permanente, care constituie nucleul militar național al Armatei României.
Până în 1951 nu a existat o zi dedicată instituției Armata. Puțini militari, dar și mai puțini civili, își amintesc că în anii ʼ50 ZIUA FORȚELOR ARMATEI ROMÂNE era sărbătorită la 2 octombrie. Semnificația acestei zile? Ea a rămas cunoscută doar câtorva specialiști în istoria comunismului. Ea reprezenta data care, în 1943, guvernul URSS a aprobat înființarea pe teritoriul său a două Divizii din prizonierii români, „Tudor Vladimirescu„ și „Horia, Cloșca și Crișan”. Declarată prin Decretul nr. 125/ 20 iulie 1951 și sărbătorită până în 1959 a zilei de2 octombrie drept ZIUA FORȚELOR ARMATEI ale R.P.R. …a contribuit enorm la modificarea percepției publice asupra acestui caz.
La Muzeul Militar București este expusă o carte poștală trimisă acasă de un militar în termen în 1952, care înfățișează un mândru militar român îmbrăcat în noua rubașcă, model sovietic, purtând un pistol mitralieră tot sovietic. Silueta acestuia estompează medalioanele din planul secund, care încearcă o palidă asociere cu avântul eroic al ostașului român de la 1877, anul Războiului de independență, imagini din istoria României!
Din iunie 1958 trupele sovietice staționate temporar, timp de 14 ani pe teritoriul României, sunt retrase. Adevărul învinge și la acest punct de vedere.
Cele 2 Divizii, alături de alte 12 Divizii, au continuat să lupte și după încheierea armistițiului de la 23 August, începând „Insurecția armată antihitleristă”. Misiunile încredințate Armatei prin Directiva operativă nr. 51/30 august 1944 a Marelui Stat Major prevedea interzicerea pătrunderii inamicului spre trecătorile Carpaților Meridionali și Apuseni. Inamicul era constituit din trupele hitleriste și hortiste. Ele s-au lovit de rezistența apărătorilor români.
Între 5 septembrie și 24 octombrie Armata română a eliberat Ardealul și a apărut în fața aliniamentelor inamice în partea de nord-vest a țării. În seara zilei de 24 octombrie a început atacul pentru eliberarea orașului CAREI. Ostașii români au pătruns în oraș pe timpul întunericului, angajând lupte de stradă.
Odată cu ivirea zorilor zilei de 25 octombrie 1944, ultima localitate de la frontiera de vest a țării își recapătă liniștea, trăind bucuria eliberării. Casele erau împodobite cu steaguri și covoare. Peste tot se auzeau cuvintele: „BINE AȚI VENIT FRAȚILOR!”
A fost desăvârșită, prin forța armelor, eliberarea teritoriului național ocupat vremelnic în urma Dictatului de la Viena (30 august 194o: 43.492 km² și 2,7 milioane de locuitori sunt smulse României și predate Ungariei hortiste, reprezentând mai mult de jumătate din Ardeal)
Armata română a totalizat 260 zile de luptă în războiul antihitlerist, acoperind 9 luni de lupte. Efectivele militare angajate de România numără aproximativ 540.000 de combatanți. Armata a mărșăluit peste 1000 km, a traversat 17 masive muntoase și a forțat 12 cursuri mari de ape, eliberând 3.831 de localități, dintre care 53 de orașe. Ostașii români au provocat inamicului pierderi care s-au cifrat la 117.798 de prizonieri și 18.731 morți găsiți pe teren. Peste 170.000 de militari români și-au jertfit viața pe câmpul de luptă, într-o medie de 900 pierderi zilnice.
Faptele de arme ale trupelor române au fost citate de Comandamentul Român prin numeroase ordine de zi pe întreaga Armată, pe arme, Corpuri și Divizii, precum și de Comandamentul Suprem Sovietic prin 7 ordine de zi, 21 de comunicate de război și multe alte ordine. Peste 300.000dee soldați, subofițeri și ofițeri au fost decorați cu ordine și medalii de război românești, sovietice și cehoslovace.
Pentru aceste motive, ziua de 25 octombrie a devenit zi de sărbătoare pentru poporul român, ZIUA ARMATEI ROMÂNE. Această zi amintește întotdeauna generațiilor viitoare eroismul și spiritul de sacrificiu cu care au luptat ostașii români pe frontul antihitlerist, sângele vărsat pe câmpul de luptă pentru libertate, independență și integritate teritorială a patriei.
În zilele acestea apare evidentă bătaia de joc la adresa instituției Armata. Toată instituția este condusă de un bărbat care declară mereu, ca scuză, că nu cunoaște regulile elementare ale armatei, deoarece el nu a executat stagiul militar. Cum ar putea acest ministru să fie folositor Armatei, acum când la granița țării este război real (nu hibrid) între două țări vecine. Să privim și haosul creat de cadre militare privind mobilizarea rezerviștilor. S-au mai făcut „tentative” de mobilizare în anii trecuți, organizate de cadre militare active, dar tot fără experiență. Rezultatele? Nu s-a obținut ce se urmărea. S-au obținut însă pagube materiale la echipamente și la atingerea scopurilor urmărite. Dar la un eventual război, pagubele vor fi dispariția populației și chiar a țării.
La pregătirea eseului m-a inspirat Regina Maria cu minunatele cuvinte depuse pe o placă comemorativă: „Faima numelor eroilor să rămână un ecou prin legenda veacurilor”…și am fost ajutat de un prieten. Este normal să-i dăm și lui voie să spună câteva cuvinte, dar el este acum departe …însă mi-a lăsat o poezie cu titlul Ziua Armatei Române. Vă rog să fiți de acord să o citesc în locul lui.
(Ziua Armatei Române) Această zi ne amintește/ De-acei ce-n luptă s-au jertfit/ Pentru a patriei onoare,/ Pământ cu sângele stropit.// Ei au murit pentru credință,/ Al libertății ideal/ Eroi ai demnității noastre/ Înscriși pe marele fundal.// Îi venerăm cum se cuvine/ Acum, ca-n fiecare an;/ Gloria lor fără hotare/ E un simbol contemporan.// Salut fierbinte celor care/ Cu viața au pecetluit/ Această sfântă sărbătoare/ A neamului năpăstuit.// Ostaș român, chip de legendă/ cu patos numele-ți rostesc./ Să fluture de-a pururi steagul/ Pe frontispiciul românesc!
Prietenul plecat este Matincă Costea.
Mă simt extrem de onorat să adresez dumneavoastră și familiilor dumneavoastră, dar și foștilor mei camarazi și cadrelor militare active, sau în retragere, cele mai sincere felicitări și urări de noi succese cu ocazia Zilei Forțelor Armatei Române, pentru cultivarea și păstrarea tradițiilor oștirii române și cinstirea eroilor neamului, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale cadrelor active, rezerviștilor și ale familiilor acestora, urând sănătate, noroc, prosperitate și viață frumoasă alături de cei dragi!”
Dl col. Mihai Doina, lectorul de astăzi, a căutat să prezinte un eseu cât mai documentat pentru a cinsti cât mai frumos această zi de sărbătoare a armatei române. Îi mulțumim pentru serviciul pe care îl face ca rezervist armatei române. La mulți ani cu sănătate!
„Am ascultat cu deosebit interes expunerea dlui Mihai Doina și am remarcat, cum era și de așteptat, o bogată documentație caracterizată prin rigurozitate științifică. Lectorul aduce în fața noastră remarcabile elemente care fac cinste armatei române, cu bogate tradiții, încă din vremea domniilor române, când au existat reale genii militare, precum Mihai Viteazul. Datorită eroismului și abnegației ostașilor români, ne bucurăm astăzi de o deplină libertate, care ne permite să ne continuăm demni existența.” (Mihail Constantinescu)
„Cu materialul prezentat astăzi de dl col. Doina, strălucește și face cinste gradului pe care îl poartă. Așa cum îl cunosc, onest, respectuos și dornic de noutăți, a realizat un material în care aceste calități se răsfrâng și asupra armatei române. Îi respect, în special, atenția cu care se documentează, datele pe care le arată ca importante. Cred că acest material prezentat astăzi este o adevărată lecție de istorie militară, care ar trebui predată și tinerilor noștri.
Sunt curios dacă diseară la postul local de televiziune va fi invitat un ofițer veteran și dacă o parte din emisiune va fi dedicată armatei. În orice caz, dl col. Doina a făcut acest gest care merită apreciat.
Am întâlnit în armată ofițeri pe care i-am îndrăgit și pe care nu îi voi uita. De curând l-am cunoscut pe dl col. Doina despre care pot spune același lucru.
A fost o ședința de cenaclu deosebită și îi mulțumesc dlui col. Doina. Am onoarea să vă salut!” (Dan Zanfirescu)
„Astăzi am audiat, cu deosebită fascinație, materialul dlui col Doina. Abundența de detalii și de date denotă o documentare atentă, care m-a impresionat profund. Dl colonel reușește să creeze o solidă defensivă a tradițiilor militare și a patriotismului, dotând-o prin cuvinte mai precise decât gloanțele și mai ascuțite decât baionetele.
Ca fiu de militar, am învățat de la tatăl meu, care și-a slujit cu mândrie țara în trei misiuni ale forțelor speciale în Afganistan, ce înseamnă curajul și iubirea de patrie.
Astăzi, dl colonel își servește națiunea folosind cea mai puternică armă: cuvântul. Deși nu am nicio medalie cu care să-i decorez munca, îi dăruiesc, în schimb, respectul meu etern!” (Alexandru Gabriel Dinu alias Alecsander Dinuenze)
„Lectorul de astăzi, în Ziua Armatei Române, dl col. în retragere Mihai Doina, ne-a prezentat un film documentar privind istoricul armatei române. Dl Doina se remarcă, ca și în alte întruniri ale cenaclului, printr-o analiză deosebit de detaliată a temei alese pentru prezentarea în cadrul cenaclului. Consider o persoană interesată de istorie, pe care vrea să o împărtășească și participanților la cenaclu.
Mulțumesc pentru tema aleasă în cadrul cenaclului privind armata română, pentru care are o stimă și un respect deosebit. Multă sănătate și spor la activitatea literar documentară.” (Adrian Câmpeanu alias Firudo Kokoku)
Dl prof. Mihail Constantinescu a dorit să lectureze o poezie compusă în timpul ședinței:
„(Doamnei Safta Leaută cu admirație) Pe la Boldu, prin câmpie/ Curge-un râu de apă vie./ Doamna cu nume de munte/ Cu epigrame de frunte// Cu arta când cochetează/ Dumneaei impresionează/ Prin talent, dar mai cu seamă/ Prima e la epigramă”.
Sâmbătă, 01 noiembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dna Floarea Frățilă. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!