Sâmbătă, 18 ianuarie, † Sf. Ier. Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dna prof. Aneta Țâru Dumitreșteanu a lecturat la momentul în memoriam poezia Raport din volumul Din poarta trecerii, Ed. Rafet, 2024: „Recitii astăzi bădie poezia-ți milenară,/ Ce ai scris-o acum un secol, dezvelind urgia-n țară,/ După ce ai tras cu ochiul, la trecutul nost’ istoric,/ Comparând atunci totul cu prezentul cel isteric,/ Ai scrâșnit și-ai dat cu tifla adresându-te la toți/ Aducându-le, că sunt lepre și sunt hoți,/ Dar ei nu te-au luat în seamă , ți-au sfidat cuvântul scris,/ Vânzând țara și-apoi neamul pentru-un colț de paradis./ Și acum, ca și atuncea, guvernanții sunt tot slugi,/ Slugi vândute altor nații pe arginți ascunși în pungi./ Citii și eu ca și tine pagini scrise de milenii/ Și-nțeles-am mersul lumii și-adevărurile vremii./ Văzut-am cum împărații ne călcau hotarul țării,/ Dar străbunii voievozi i-au ținut la malul mării./ Astăzi, ce să-ți spun bădie, că nimic nu s-a schimbat,/ Monopol ne-au pus ciocoii și pe țară și pe sat./ Sub scutul Măicuței Sfinte și-al sfinților din altar,/ Ne vând tot, ne vând credința cu talent și cu mult „har”./ Buciumul și doina cântă, cântă durerea din țară,/ Când ai noștri dragi români, lasă tot și pleacă-afară./ Sufletele lor murdare, ce în lux se tolănesc, Nu văd durerea ce doare, nici la țară nu gândesc./ Ca „păduchii” stau în frunte și ne-ngroapă-n grele biruri./ Dar ca mâine făr’ să știe la răcoare or face șiruri./ Strâng averi și ne vând țara, făcând pact adesea cu dracul,/ Fără să gândească vreunul, cât de scump va plăti fracul./ Le spun și eu ca și tine că-ntr-o zi gongul va bate/ Și se vor plimba nebunii, doar cu mâinile legate./ Ăștia-s surzi, n-aud cum bate în dealul Mitropoliei,/ Clopotul, ce cheamă lumea, cu sânge să spele glia!/ Glia noastră cea mănoasă ce-i plină de bogății/ Ce trebuie să rămână, la ai noștri dragi copii…/ Cu durerea asta-n suflet, cu ale mele fapte bune,/ Voi pleca curând la Domnul și-i voi spune ce-i în lume…”
Dl col. Mihai Doina a lecturat la momentul in memoriam Pavel Zăgănescu, eroul de la 1848: „În urmă cu 210 ani, la 17 ianuarie 1815 în Râmnicu Sărat se năștea „primul erou național” Pavel Zăgănescu… La 13septembrioe 1848, împreună cu cinci ofițeri, șase sergenți, trei toboșari și 150 de soldați, adică 164 militari pompieri;CPT Pavel Zăgănescu a ținut piept avangardei otomane compusă din 2000 de militari, bine echipați de război și condusă de trei mari comandanți : Kerim Pașa, Skinder Pașa și Osman Pașa. Turcii au intrat în Țara Românească pe la Giurgiu și au ajuns să intre în capitală. După o luptă crâncenă și inegală numericește, pompierii au oprit înaintarea otomană. Pentru păstrarea memoriei acestui erou național-râmnicean, poeta Mioara Zaharia, în perioada când se afla la Madrid, a creat poezia Pavel, căpitanul sfânt-19 august 2012: „Eroul cu nume de apostol și de sfânt,/ Eroul Zăgănescu, zăgaz de netrecut,/ Vultur aprig, cu ochii iscoditori și buni,/ Șoim împodobit cu pene de păun,/ Pavel Zăgănescu – simbol de român!// Ești simbol, pompier și râmnicean…/ Ești poezia vitejiei, ești simbol de neam./ Au curs eroi ca ploaia, ca vântul de acum,/ Dar tu, tu ești eroul nostru bun,/ Tu, Pavel Zăgănescu – simbol de român!// Din Dealul Spirii ca un crivăț ai luptat/ Și miile de turci din fața-ai alungat./ Ai fost un viteaz om… și mare ești acum/ În amintirea noastră ești „eroul cel bun”,/ Tu, Pavel Zăgănescu-simbol de român!// Statuia neuitării stă dreaptă azi, în drum,/ S-o vadă toți urmașii ce vor veni de-acum./ Cu mult respect aprindem o candelă și-acum./ Lumina amintirii să urce-n cer senin,/ La Pavel Zăgănescu – spirit de străbun!// În marea carte-a țării … cu eroi înaintași/ Ești amintirea vie a mândrilor urmași./ Cu litere de aur vom scrie din trecut,/ Cu litere de foc, cu litere de argint,/ Vom scrie: «Pavel-căpitanul sfânt»!”
A continuat lectorul de serviciu dl Dan Zanfirescu, cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(Răzvrătita) Rochia ei este coperta,/ Desuurile sunt paginile,/ Mai adânc este autorul/ Dizolvat în litere, semne./ El a îmbrăcat-o,/ A țesut costumul ei/ Din aldine, fonturi./ Minunată garderobă!/ Parfumul este tușul,/ Este și rimelul paginilor./ Borderul îi spune/ Până unde să se plimbe./ Dar ea, cartea,/ Dorește să ajungă la noi,/ Amanții ei, cititorii!/ Frumoasa noastră!!!
(Poetul ploii) S-a dizolvat în ploaie Bacovia-poetul./ Din norii grei se nasc și cad șiroaie./ Tristețea se-ntinde, își aruncă buchetul/ Pătruns de umezeala ce intră în odaie.// Prin versuri ai reușit poetul meu ploios/ Să îmi arăți grăbit cum este viitorul./ Mă înfior văzând cât este de anevoios,/ În violet eu nu mă văd luându-mi zborul.// În dies irae îmi spui să mă grăbesc,/ Vai sunt strein acum în țara mea!/ Atât îți spun: eu țara mi-o iubesc,/ Nu plec acum nici mai târziu din ea.
(Vremuri ciudate) Noaptea-i așa de neagră că se împiedică,/ Lumina tare o face pe sărmana zi oarbă,/ Vântu-i așa de leneș că-i mort de plictiseală,/ Norii sunt triști că traista lor e tot mai goală.// Pământul, secat, supărat pe ploaie pocnește,/ Din rănile adânci se-nalță cu tristețe colbul,/ Sărmanul plin de crăpături uscate plesnește,/ Prin tăieturi adânci, fierbinți se vede iadul.// Acolo, slutul privește la noi și rânjește!
(Decor absurd) O sticlă ce-i desfăcută,/ Rest de țigară începută,/ Un pahar ciobit un pic,/ Rest de cafea în ibric.// Bărbatul trecut prin ”multe”/ Femei care știu s-asculte!/ Bătrâni ce își fac de cap,/ Tinere cât un dulap.// În iad dracii se închină,/ Lumânări fără lumină,/ Păsări ce înoată-n apă,/ Oameni ce în mare sapă.// Ordinea a dispărut/ Lovită de-un upercut.
(Gelozie) Astăzi ți-am luat o haină de șinșila,/ Mă așteptam să-mi spui și tu ceva./ Nu mai contam, în toată încăperea/ Erați acum atât: doar tu și haina ta.// Priveam uimit, rapid te dezbrăcai,/ Costumul Evei în haină l-ai ascuns./ Dansai în fața mea și îmi zâmbeai,/ Visam să fiu șinșila, să fiu pe tine pus.// Se face noapte și tu stai cu șinșila,/ Mă rușinez să te întreb: mai stai așa?/ Mă strâmb la haină și mă apucă sila/ Iar ea, parșiva, simt că-mi arată ușa!
(Frumoasa vină) De vină sunt femeile fiind așa frumoase?/ Vina o au mamele ce-n lume le-au adus!/ Iubiți-le-mpreună că sunt ființe grațioase/ De care noi, bărbații, ne bucurăm nespus.// Spuneți-le că sunt ca pasărea măiastră,/ Le mulțumiți că sunt alături de voi./ Cum am trăi în lume fără iubirea voastră?/ Am fi niște sălbatici urâți și triști și goi.// Când boala dă târcoale, când durerea vine/ Doar ele-s alinarea, un zâmbet este destul/ Să gonească răul să ne simțim iar bine./ Pentru iubirea voastră vă dăruim sufletul!
(Păcăliții) Caii verzi sunt iar la modă,/ Hrăniți cu vrute și nevrute/ Cu vorbe goale tare multe/ Puse în iesle de noii vodă.// Apoi scot caii la plimbare/ Dorind să fie toți aplaudați/ De cei ce sunt de cai călcați/ Priviți cu silă și abandonați.
(Răbdarea) Sau de joci la Loto sau de ai serviciu/ Pentru-al tău noroc nu ai nici un indiciu ./ Poți bilete multe să cumperi cu carul,/ Sar norocul tău să fie lovit cu parul!// Serviciul nu știi cât o să-l mai ai,/ Dacă ține mult simți că ești în rai./ Ghinionul crunt poate-ți dă de veste/ Că serviciul tău mâine nu mai este.// Nu știi ce să faci, durerea e mare,/ Lumea este rece, fără îndurare./ Încrede-te în tine, luptă mai departe/ Atunci o să ai necazurile sparte.
(Noapte rea – la lectura acestei poezii autorul a ținut să se audă vocea lui Luciano Pavarotti într-o melodie adresată mamei) Ca fulgerul o palmă o lovește/ Urmează apoi o altă palmă grea./ Sărmana în colț se ghemuiește,/ Dorește moartea să-și afle liniștea.// Nu are deloc lacrimi să îi curgă,/ Se face tot mai mică și icnește,/ Nu vrea ca la copiii ei s-ajungă/ Durerea ei când bestia lovește.// Într-un târziu a obosit călăul,/ Înjură mult își masează mâna./ În ochii lui urâți, pustii e hăul,/ Drăcescul loc unde se vede răul.// Sărmanii copilași ascunși de frică,/ Cu teamă, pe furiș vin lângă mamă./ Mânuțele lor mici pe mama o ridică,/ Strânși lângă ea cuprinși de teamă.// Adorm cu greu, au visele rele,/ Tresar în somn, le dă târcoale teama./ Micuții copilași trecuți prin clipe grele/ Adorm oftând lipiți cu toți de mama.// Apare întâi timid o pată de lumină,/ Ar vrea să șteargă grozăvia nopții./ Ziua aceasta-i dorită ca să vină/ Să fie pentru noapte o zi a judecății!
(Prietenul meu-criticul) Haide, prietene, pune-mi de masă,/ Arată-mi, te rog, ce ai mai scris./ Mi-e dor să citesc versuri de clasă,/ Așa mi-ai zis, așa mi-ai promis.// De teamă că nu îți voi face față/ Cerneala albastră în toc se usucă./ Subțirile idei acum sunt pe ducă,/ Versurile sunt plecate de-acasă.// Dar stai, iată, eu pun pe hârtie/ Sufletul chiar de este albastru./ N-ai scris nimic, vrei să fii astru/ Criticând, ce bine îți este ție!// Te rog nu fi aspru, noi suntem unul,/ Eu scriu, tu citești și îți dai părerea./ Lasă-mă-n versuri, nu trage cu tunul/ În ce eu am scris, la mine-i durerea.// Drag prieten, dragul meu critic/ Mă arde să scriu, să îți arăt foaia./ Atât te rog: din vorbe fă-mi baia/ Spunându-mi că nu scriu zadarnic.”
Lectorul de astăzi, dl Dan Zanfirescu, își exprimă „tensiunile lirice”, ideile, sentimentele într-un stil particular. Poezia este mijlocul prin care descarcă tensiunea sufletului, tematic diversă, în contextul realității contemporane. Figurile de stil îl ajută în prezentarea evolutivă a creației de astăzi. Îl așteptăm la o nouă lectură. Îi dorim sănătate și inspirație!
„Lectorul de astăzi, dl Dan Zanfirescu, este un vechi membru al Cenaclului Alexandru Sihleanu. În urmă cu 16 ani, în 2009, d-lui a publicat volumul de debut Arată-mi parcul și chioșcul în care…, Ed. Rafet, 2009. Am citit volumul cu interes și l-am comparat cu lecturile precedente ale d-lui. Am constatat câteva lucruri; am ajuns la niște concluzii confirmate și de ceea ce s-a citit astăzi. În calitate de poet dl Zanfirescu abordează câteva teme și motive mari și evident are un stil propriu. Predomină descrierile (ex. descrierea persoanei iubite) și poeziile cu temă nostalgică, dar și temă socială. Poeziile de astăzi sunt, din punctul meu de vedere, un real progres. D-lui are capacitatea de a crea figuri de stil foarte interesante: ex. rimelul paginilor, apoi versul: „Prin tăieturi adânci, fierbinți se vede iadul” sau versurile „În ochii lui urâți, pustii e hăul,/ Drăcescul loc unde se vede răul”. Îmi plac descrierile d-lui și capacitatea de a îmbina metafora cu personificarea. A fost o lectură plăcută, pentru care vreau să-l felicit și sunt de părere că poate veni și cu alte creații pertinente, care ne pot încânta. Îi doresc multă sănătate!” (Cristi Rusin)
„Poezia marca Dan Zanfirescu ne dovedește că este în conformitate cu cerințele literaturii române: versurile sunt elegante și înfățișează întâmplări concrete, limbajul este entuziasmant, figurat și metaforic. Farmecul liric exprimă emoțiile poetului cu referire la realitatea înconjurătoare, iar poeziile se apropie de armonia universului. În poeziile prezentate astăzi, dar și cu ocaziile anterioare, poetul Zanfirescu dovedește o profundă cultură atotcuprinzătoare. Să ne amintim că Eminescu excela și la istorie, astronomie, religie… Poetul Dan Zanfirescu, din modestie, nu divulgă câte volume de cărți a citit, dar limbajul său elevat, distins și inteligent dezvăluie adevărul, nu numai în versuri, ci și în vorbirea liberă. Îmi amintesc acum de un poet care declara mândru că nu citește poeziile altora, ci doar pe ale sale! Probabil că de la această afirmație nu i-am reținut nici numele și nici versurile! Poezia poetului Zanfirescu se circumscrie definiției unui poet amator specialist în biochimie, care precizează: „poezia este cea mai nobilă, blândă și eficientă terapie a sufletului… și prin suflet, a minții și a trupului.” Pentru poetul Dan Zanfirescu am un sentiment de admirație necondiționată. Are talent, este foarte cultivat, rafinat chiar. În plus are caracter. Este un „artist” al poeziei, al cuvintelor și al ideilor. Poetul Zanfirescu are un pix inspirat, gata totdeauna să scrie încă mult timp versuri frumoase, plăcute și ușor de pus pe muzică. Vă felicit pentru tot ce ne-ați prezentat și azi… și cu ocaziile anterioare. Vă doresc sănătate și spor în tot ce faceți!” (Mihai Doina)
„Lectorul de astăzi, dl Dan Zanfirescu, ne-a lecturat câteva poezii din creația d-lui, în care ne prezintă imagini desprinse din gândirea unui poet care abordează diverse teme, așternându-și în același timp gândurile și sentimentele sale. În câteva dintre poemele lecturate astăzi: Poetul ploii, Vremuri ciudate, Decor absurd, descopăr un simbolism al secolului nostru. Următoarele versuri: (Poetul ploii) „S-a dizolvat în ploaie Bacovia-poetul./ Din norii grei se nasc și cad șiroaie./ Tristețea se-ntinde, își aruncă buchetul/ Pătruns de umezeala ce intră în odaie”, sunt dedicate poetului simbolist G. Bacovia, căruia autorul se destăinuie: „Mă înfior văzând cât este de anevoios”.Potul își arată dezamăgirea privind viitorul. Aspectul vremurilor în care trăim, autorul îl descrie în poezia Vremuri ciudate: „Din rănile adânci se-nalță cu tristețe colbul”. Deznădejdea și neîncrederea în viitor se desprinde și din poezia Decor absurd. Poetul din poezie stă trist lângă restul de la țigară și lângă sticla cu băutură desfăcută, meditând la ordinea ce a dispărut din societate. Subtil și delicat în versuri scrise în stil clasic, poetul Dan Zanfirescu dedică mamei o poezie pe care o numește Noapte rea, scoțând în relief dragostea maternă și sacrificiul mamei privind familia. Mulțumim dlui Zanfirescu pentru poeziile prezentate.” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„M-am bucurat să observ în lectura de astăzi a dlui Dan Zanfirescu aceeași îmbinare a tonurilor umoristice cu tematici profunde și serioase. Comparațiile și metaforele pline de viață, îmbogățesc mesajele variate ale poeziilor, îmbinând armonios latura estetică cu profunzimea unor cugetări analitice. Apreciez lectura de astăzi și abia aștept alte opere în stilul lui Dan Zanfirescu.” (Alexandru Gabriel Dinu)
Sâmbătă, 25 ianuarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dna prof. Aneta Țâru Dumitreșteanu. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!