Sâmbătă, 21 februarie, Sf. Cuv. Timotei; Sf. Ier. Eustație, arhiepiscopul Antiohiei (Sâmbăta Sfinților Cuvioși), ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(La cumpărături) Umple coșul disperatul/ Parc-ar sătura tot satul/ Și când toți banii s-au dus,/ Îi înjură pe cei de sus!
(O metodă) S-a dus vestea, satu-i plin,/ Cică Safta lui Marin/ Scrie la greu epigrame,/ Le citești și uiți de foame!”
A urmat lectorul de serviciu, dl Vasile Ghinea cu eseul întitulat Memento Mori. Vă ofer lectura:
„(Memento mori) 15 ianuarie 1990. Cimitirul Bellu. Cetate a liniștii. Pătrundem și pașii ne poartă pe alei, cu flori și lumânări în mâini, ca niște adolescenți la întâia dragoste. Privim cu atenție. Pașii se opresc. Un grup se apropie de ieșire și recunoaștem solii unui neam de aceeași limbă cu noi. Ne strângem mâinile cu satisfacție și emoție: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Tudor Chiriac. La un moment dat mâinile se încrucișează și pentru că peregrinarea noastră nu luase sfârșit, suntem invitați la hotel Dorobanți pentru a continua impresiile.
Înnodăm firul gândurilor și al pașilor și ochii sufletului descoperă teiul și un monument pe care sunt săpate slovele:
„Reverse dulci scântei/ Atotștiutoarea,/ Deasupra-mi crengi de tei/ Să-și scuture floarea.// Nemaifiind pribeag/ De-atunci înainte,/ Aduceri aminte/ M-or coperi cu drag.”
Copleșiți de emoție, ne descoperim și depunem cu evlavie și recunoștință flori, aprindem lumânări la mormântul poetului național al cărui nume Eminescu a fost purtat în suflet de cei oprimați, ale cărui idealuri se confundă cu România liberă.
Privim alături: Caragiale, Sadoveanu, Coșbuc…și cel care spunea în încheierea meditației „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, Marin Preda și fără să vrem gândul ne poartă la Epigonii lui Eminescu. Nu am știut să prețuim adevăratele valori. De aceea, pentru a satisface gustul de frumos al poporului și pentru a mări prestigiul României libere, va trebui să învățăm să știm să prețuim adevăratele valori spirituale.
Ne desprindem încet, nu înainte de a ne întreba de ce atât de puțină lume în această zi de 15 ianuarie.
Părăsim cimitirul Bellu cu sufletele vibrând, dar nu ne îndreptăm spre stația de metrou întrucât privirile ne sunt furate, sentimentele sfâșiate de ceea ce a creat, la ceea ce a dat naștere „somnul rațiunii”. Cu privirile împăienjenite, cu lacrimile brăzdând obrajii, privim parcul care nu mai este parc, parcul transformat peste noapte într-un câmp de cruci sub care se odihnesc trupurile celor care au smuls tiranilor libertatea și demnitatea cu prețul vieții lor.
„Nu-i uitați”, cuvintele care străjuiesc cimitirul parcă sfredelesc conștiințele. Lume multă Nu și lacrimi multe. Părăsim această zguduitoare imagine și în drum spre hotelul Dorobanți nu putem și nu vrem să ocolim locurile de reculegere unde au avut loc terifiantele evenimente. Sute, mii de lumânări aprinse, cruci, icoane, lume cu durerea întipărită pe obraji, instituții care au rămas în picioare cu zidurile oarbe și arse, blocuri de locuințe pe care teroarea și-a lăsat amprenta și peste toate cuvintele, nu avem dreptul să uităm. Cu aceste imagini în suflet am purtat la hotel Dorobanți un scurt dialog cu solii poporului din R.S.S. Moldovenească despre un eventual schimb de experiență în domeniul literaturii. Grigore Vieru ne-a adresat o invitație pentru 15 iunie la Chișinău, în ideea că granițele vor fi libere.
Ne-am despărțit însoțiți de cuvintele semnate Nicolae Dabija: „Cu revoluția română/ Inima aici fu să-mi rămână/ Unde se naște România,/ Nestinsă să-i ardă făclia”.
„În cadrul ședinței de astăzi a Cenaclului Alexandru Sihleanu, lectorul de serviciu a prezentat un eseu memorialistic privind vizita în 15 ianuarie 1990 la Cimitirul Bellu, cu ocazia zilei de naștere a poetului Mihai Eminescu și depunerea de flori la mormântul poetului național.
Pe lângă poetul național, lectorul amintește și de ceilalți mari scriitori, precum I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, George Coșbuc și Marin Preda. Acest aspect al vizitei la București denotă prețuirea pe care lectorul și grupul care a făcut această vizită prețuiește adevăratele valori literare și spirituale.
Din eseu se desprinde mesajul că nu trebuie să uităm opera acestor mari scriitori.
De asemenea, trebuie să ținem în amintire și sacrificiul făcut de poporul român la revoluție.
Mai așteptăm pe lector cu alte creații în acest domeniu al literaturii. Îi mulțumim pentru lectura prezentată astăzi în cadrul cenaclului.
Dna Safta Leaută este ca sarea în bucate literare. Prezentate în cenaclu epigramele dau gustul și deschid apetitul pentru degustarea bucatelor literare prezentate în cenaclu. Îi dorim o participare activă alături de noi de la distanță.” (Adrian Câmpeanu)
„De fiecare dată ne încântă dna Safta Leaută cu epigramele trimise și ne mărește dorul față de dumneaei.
Lectura prezentată azi, numită Memento mori, de către dl Ghinea Vasile, este o antiteză plină de durere, izvorâtă din imaginile prezente în 15 ianuarie 1990, cu ocazia vizitării Cimitirului Bellu din București, de ziua poetului național Mihai Eminescu.
Lucrarea este prezentată în două tablouri. În prima parte are loc întâlnirea cu oamenii de seamă din Republica Moldova și anume Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Tudor Chiriac. Aceste personalități au venit în București să aducă un omagiu Luceafărului poeziei românești, prezentând cu recunoștință flori și lumânări poetului național.
Unitatea de limbă și de neam dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, au dus la sentimente de prețuire ale valorilor culturii românești. Alături de poetul Mihai Eminescu se face o trecere în revistă și altor valori culturale naționale: I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, George Coșbuc, Marin Preda.
Un numitor comun plin de tristețe pentru toți cei prezenți la eveniment a fost lipsa de prețuire conștientă a adevăratelor genii românești.
În afară de amintirea eminescian din Copou, Iași, sunt aduse în discuție pe „firul gândurilor, pașilor și ochilor sufletului” versuri ale poetului Mihai Eminescu: „Reverse dulci scântei/ Atotștiutoarea,/ Deasupra-mi crengi de tei/ Să-și scuture floarea.// Nemaifiind pribeag/ De-atunci înainte,/ Aduceri aminte/ M-or coperi cu drag.”
În a doua parte a lucrării Memento mori este prezentat un tablou sinistru, larg cuprinzând mormintele eroilor revoluției din 1989. „Câmpul de cruci”, în care odihnesc cei care au plătit cu prețul vieții lor libertatea demnitatea, este un loc vizitat de multă lume, în care tristețea și lacrimile sunt omniprezente. Tabloul este complet: „lumânări aprinse, cruci, icoane, lume multă cu durerea întipărită pe obraji, ziduri oarbe, arse și blocuri” amprentate de urmele revoluției.
Cele două sinistre tablouri rămân în umbra vremii, în timp ce personalitățile moldovene și muntene discută despre artă și istorie de pe cele două maluri ale Prutului, aducând un îndemn de neuitare pentru cei ce s-au jertfit pentru libertate și demnitate, și pentru cei care au înălțat spiritul prin arta lor.
Mult succes dlui Ghinea Vasile în prezentarea unor momente mai vesele în lecturile de la cenaclu!” (Georgeta Iuga)
Sâmbătă, 28 februarie 2026, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Mircea Mocanu. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!