Sâmbătă, 22 octombrie, ziua Sf. Ier. Averchie, ep. Ierapolei; Sf. 7 tineri din Efes, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Festival tomnatic) Iaca, varza și bostanuʼ/ Se-ntâlnesc la festival,/ Bun a fost, se spune, anuʼ/ Și bureții …sunt pe val. (Te cunosc de undeva) S-a-ntâmplat și-i supărat,/ Dar nu la o bere,/ Sutienuʼ el și-a luat/ Devenind „muiere”. (Cormoranii) Fiindcă balta are pește,/ Având pauză un an,/ A gândit ce bine este,/ Să mai prind-un cormoran”. (Dumitru Hangu)
„(Reclamație) Duduia asumându-și rolul/ A reclamat urgent violul/ Că din toți patru, că nebunul,/ A violat-o… numai unul! (Extemporal) Ion Luca Caragiale/ A compus piesa Năpasta/ După ce a fost la mare/ In concediu cu nevasta! (Senatoarea Diana Șoșoacă a declarat la Tribuna Parlamentului că Tezaurul României nu se afla la ruși, ci la nemți) Am văzut cum la tribună/ Te-agitai madam Șoșoacă./ Au zis nemții: -E nebună,/ Locul ei este la troacă! (O fabulă) Un purice și-un elefant treceau pe drum./ Taram, taram, burum, burum…/ Era un zgomot mare de copite,/ Toți întorceau privirea să se uite,/ Iar puricele prinde-a zice:/ – Ce tare TROPĂIM, amice!/
Morala?/ Este la dumneavoastră./ Aștept! (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet)
„(Noaptea e sfetnic bun) Umorul din cap se scoate/ Și coboară-n jos la poante./ Dacă ai har de la Domnul,/ O mai lași încet cu somnul. (Urcușul e greu) Să urci în top cu epigrama,/ Nu e nici simplu, nici ușor,/ Și nici să scrii așa de-a valma/ Fără un pic de umor.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de Năvodari)
A urmat lectorul de serviciu, dl col. Mihai Doina, (Dl Mihai Doina a făcut rocada cu dl Firudo Kokoku, pentru a omagia Ziua Armatei Române) cu un eseu informativ numit Istoricul Armatei Române. Vă ofer lectura: „In epoca „mezoliticului” (10.000 – 5.500 î.Hr.) omenirea trăia în peșteri, cu forma de organizare „ginta” (formă de organizare a societății omenești), în timpul orânduirii primitive, care înlocuiește ceata, primitivă și nestabilă, cu un colectiv unitar și solidar, realizat pe baza înrudirii naturale, format din toți urmașii aceluiași strămoș.
Clima devenind mai blândă, ginta se fărâmițează în triburi, care se luptă între ele pentru terenuri de pășunat a animalelor domestice: capra, oaia, porcul și cornutele mari. Viața devine sedentară, iar cei mai harnici devin bogați. Unele triburi devin nomade, atrase de bogățiile altor triburi, sporind pericolul celor sedentare. Obștea tribală întreagă participă la apărarea contra nomazilor atacatori: aceasta era armata obștească. Acest gen de armată o întâlnim la strămoșii noștri, tracii, …la oastea lui Decebal… și la domnitorii din Moldova și Țara Românească.
Mult mai târziu, în 15 aprilie 1782 se înființează Miliția Națională Grănicerească: 2 regimente, la Năsăud și Orlat. În 1821 întâlnim PANDURII lui Tudor Vladimirescu, din care, la 1828, se înființează GUARDIA NAȚIONALĂ (4-5 mii de oameni)
În primul război ruso – turc (1787 -1799), la 22 septembrie 1789 are loc bătălia de la Mărtinești, lângă Râmnicu Sărat. În această bătălie au participat și voluntari români în armata rusă; se distinge oastea română condusă de Ion Udre și Pavel Vizireanu. În această bătălie moare contele Suvorov, fiul generalisimului Suvorov, medic, …(legenda momentului!) După al doilea război ruso-turc (1828 – 1829), prin pacea de la Adrianopol (1829), Principatele Române intră sub protectorat rusesc. În anul 1830 sunt elaborate Regulamentele Organice, cu rol de constituție. Marx caracterizează Regulamentele Organice: „codicele muncii de clacă”. Dar, Regulamentele Organice înzestrează Principatele Române cu instituții moderne, printre care și Armata. În 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza unifică armatele Principatelor Române constituind Armata Statală.
În iulie 1868 apare Legea privind organizarea puterii Armate române, care urma să cuprindă : 1 armata permanentă, cu rezervele ei; 2 corpul dorobanților; 3 corpul grănicerilor; 4 milițiile; 5 guarda orășenească; 6 gloatele. Această lege este opera colonelului Gheorghe Adrian, revoluționar pașoptist. Ea se întemeia pe principiile recomandate de N. Bălcescu în lucrarea „Puterea armată română și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei și până acum.”
Poezia, pe care am să o prezint, continuă istoricul Armatei române până în prezent, autor N. Birceanu, col. ing. geodez (rz.): (FĂRĂ TITLU) Când am deschis ochii pe lume/ Aveam Armata Regală (1866)/ Despre care nu pot apune/ Decât ce-am învățat în școală.// Vorbind strict istoricește,/ Nu e nimic confuz./ Armata noastră se mândrește/ Cu Mărășești, Mărăști, Oituz.// Când am ajuns la majorat,/ Nu am rămas pe dinafară; Chiar atunci m-am înrolat/ În Armata populară (1954)// Nu ne-am luptat în război,/ Dar am construit Canalul,/ Mai multe zidiri de soi/ Și Transfăgărășanul.// După „revoluția română”/ Avem Armata de profesioniști (1990)/ Cu dotare tehnică mai bună/ Și cu soldați săraci, … dar optimiști.// Ne apărăm hotarul în Afganistan./ Țara noastră este asigurată:/ Având scutul american,/ Nu poate fi ocupată!// Astea-s chestii de poveste…/ Noi s-avem conștiința trează,/ Căci Armata noastră este/ Mică, săracă, dar vitează!”
Dl Mihai Doina are …ca specialitate a casei, căutarea prin compedii a evenimentelor istorice la nivel național și realizarea unor eseuri care punctează, într-un mod interesant, toate aceste evenimente istorice, ceea ce reprezintă o dovadă de patriotism, peste medie și aceste ședințe ale Cenaclului Alexandru Sihleanu constituie tocmai afirmarea atașamentului, a dragostei față de istoria neamului românesc. Ani mulți și cât mai multe eseuri de acest gen! Felicitări!
„Dl Doina, astăzi, ne-a făcut un istoric al armatei române din neolitic până în zilele noastre. A prezentat, de asemenea, istoricul morții lui Suvorov, eroul de la Mărtinești. Istoria armatei coincide cu istoria formării României moderne. Îl felicit pe dl Doina pentru frumoasa prezentare.” (Adriana Plugaru)
„Lectorul de serviciu, dl Mihai Doina, ne-a prezentat un material pe o temă interesantă. Eu m-aș apropia de zona jud. Buzău și Vrancea, unde s-au petrecut anumite evenimente istorice. Pe mine m-a impresionat zona Mărăști-Mărășești-Oituz, zona în care au luptat bunicii noștri, unde s-au dat lupte în care am avut câștig de cauză. Din punct de vedere cultural noi am sărbătorit evenimentele istorice anual, cu mare drag. Felicitări!” (Dumitru Bardaș)
„Ziua armatei este la români o sărbătoare națională și în semn de cinstire a fiilor acestui popor care de-a lungul anilor s-au jertfit pentru apărarea gliei străbune. Materialul de astăzi, lecturat în ședința Cenaclului Alexandru Sihleanu prezintă o evoluție în dezvoltarea unităților militare în funcție de necesități și evenimente istorice. Armata țării se bucură și astăzi de o înaltă onoare pe care cetățenii o nutresc în continuare. Întâmplarea a făcut ca să particip în vara anului 1989 la cursul festiv de absolvire a școlii militare de ofițeri de la Pitești, unde am rămas impresionată de cântecele militare și defilarea trupelor de absolvenți militari. Felicit pe dl. Doina pentru lucrarea de astăzi și îi doresc, în continuare, să ne prezinte eseuri deosebite.” (Georgeta Iuga)
„Lectorul de astăzi ne-a prezentat în cadrul ședinței de cenaclu o notă informativă, pe care aș numi-o un scurt eseu pe tema istoricul armatei române, așa cum este intitulat materialul. Plecând de la apariția primelor arme din istoria omenirii (arcul cu săgeți), autorul punctează momente din istoria lumii și chiar națională, amintindu-ne anumite momente (date) când a luat ființă armata obștească, miliția națională grănicerească, etc. Un moment deosebit din istoria armatei este pacea de la Adrianopol, când armata română intră sub protectorat rusesc. Ne vorbește, de asemeni despre Regulamentele Organice care înzestrează Principatele Române cu armată. Momentele menționate în material au fost dezvoltate oral de către membrii cenaclului, care au însuflețit atmosfera ședinței. Consider că pe această temă se pot scrie mii de pagini, dar eseul audiat astăzi este bine venit și îl felicit pe autor. Și o poezie proprie, legată de această sărbătoare. (Se bat clopotele) Se bat clopotele-n țară/ Să ne-amintească de eroii frați,/ Cei ce-au ținut dușmanii la hotară/ Ca doina să ne cânte liberă-n Carpați.// Se bat a bocet clopotele iar/ Pentru acei ce în tranșee au murit/ Ca-n ram să cânte privighetoarea-n seară,/ De ei să ne-amintească, cum țara au slujit.// Se bat a bocet frunzele-n pădure/ Că doar nici ele n-or uita nicicând/ Acele zbuciumate vremuri dure/ Când tinerii la oaste ne plecau cântând.// Se bat a bocet apele în valuri,/ Răsună-n stânci ecouri de prin morminte seci,/ Căci oasele rămas-au prin munți, dar și pe dealuri,/ Făcliile arzând sub cruci și pietre reci.// Se-aude-n bocet faima lor măreață/ Ce stă înscrisă pe morminte și prin cărți,/ Să nu uităm români, că a lor viață,/ E chezășia neamului în veci!” (Aneta Țâru – Pioară)
„Ceea ce am ascultat astăzi reprezintă o filă din cartea de aur a istoriei noastre, un material foarte interesant. Este bine să nu ne uităm niciodată istoria, tinerele generații au ce învăța dintr-un asemenea material. Poezia mi-a plăcut în mod deosebit, pentru că este de actualitate. Felicitări!” (Nicolae Constantinescu)
„Este o poveste frumoasă când este vorba despre armată. Armata este frumos s-o privești, dar este dureros s-o trăiești. Este bine să nu dăm prea mare amploare militarizării, deoarece în zilele noastre, datorită tehnologiei actuale, lupta armată este sinucidere curată. Singura soluție este dialogul, pe care specia umană trebuie să îl dezvolte pentru a supraviețui. Îi salutăm prezența în cadrul cenaclului și să mai participe și cu alte materiale.” (Adrian Câmpeanu)
„O lecție de istorie foarte frumoasă pe care ne-a prezentat-o astăzi dl Mihai Doina, prin care ne-a reamintit trecutul istoric de luptă. Foarte mult mi-a plăcut poezia pe care a prezentat-o, arătând lupta istorică. Felicitări și să mai auzim lecții de istorie.” (Floarea Frățilă)
Sâmbătă 29 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi Firudo Kokoku. Vă așteptăm, cu drag!