de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 05 iulie, † Sf. Cuv. Atanasie Athonitul; Sf. Cuv. Lampadie, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam trei epigrame:
„(Unui deputat) Și-a pus masca pe figură,/ Nu pentru balul mascat./ Să nu intre musca-n gură/ Când l-apucă vreun căscat.
(În vacanță) Și la noi în România/ Poți să mergi la munte sus,/ Dar să nu-i stârnești mânia/ Când te întâlnești cu-n urs.
(Talent) Sunt boldeancă fără faimă,/ Ițele eu le deznod,/ Scorpion în epigramă,/ În poezie rapsod.”
A urmat lectorul de serviciu, dl Dan Zanfirescu cu un grupaj de poezii, grupaj ce are inserat un Motto: „Scoateți pieptul înainte, mergeți mândri fără teamă!/ Sunteți neam de viță veche RÂMNICU SĂRAT se cheamă!” și o… Declarație: „Sâmbăta! Ziua în care primim stihuri de la mare./ Doamna Leaută, sirena, adună din spuma mării/ Epigramele marine ce sunt foarte înțepătoare./ Vă iubim stimată doamnă, draga noastră autoare!” În timpul lecturii, lectorul a ținut să se audă Anotimpurile lui Antonio Vivaldi. Vă ofer lectura:
„(CONFITEOR – Mărturisesc) Am încă întâlniri la vârsta mea,/ De ele sunt vrăjit și încântat!/ Alerg din nou, acum, după o stea/ La fel ca alții pe care i-a fermecat.// Adeseori o văd de la distanță/ Pe bancă stând cu unul norocos./ Zâmbesc în sine-mi cu speranță/ Simțind că o să fiu victorios!// Voi căuta-o peste tot în țară,/ În orice librărie voi intra/ Sigur fiind că în această vară/ Cartea iubită în brațe îmi va sta.
(EVOLUȚIE) Erai micuț, scânceai de frică/ Și tremurai când te priveam./ Îți era dor de-a ta mămică,/ Zile întregi plângeai, plângeai.// Încet, încet ai crescut mare,/ Lătratul tău acum e gros,/ Te-ai transformat, îmi pare bine/ Că ești un câine așa frumos!
(VREAU ȘI EU) Vreau și eu un premiu, cât de mic să fie./ Sincer, nu am talent, dar vreau o pălărie/ Să mă arăt cu ea, cu ea vreau să mă laud/ De nu mă place nimeni, singur o să mă aplaud!// Scriu minunat, scriu noaptea, dimineața,/ Pe stradă tot așa, scriu și când fac piața,/ Vorbește câte unul, dar nu știu ce îmi zice./ Sunt foarte ocupat, acum creez, amice!// Eu scriu la întâmplare, fără un subiect anume./ Nu respect nimic când scriu, nu am cutume./ Sunt obsedat să scriu, să scriu azi kilograme/ Uimită de ce-am scris, mulțimea să mă aclame!
(MATEMATICA NOASTRĂ) Fără zero, nu scrii zece,/ Fără tine sunt un zero,/ Viața cifrelor nu trece,/ În cărți le găsești angro.// Eu plus tu pe doi îl facem,/ În curând se naște trei,/ Așa matematica refacem,/ Nu vom mai fi singurei.// Când la patru vom ajunge./ Pentru noi va fi destul./ Viitorul vom învinge! sunt destui să facă restul.
(IERI ȘI AZI) Pocnind din bici pe lângă boi,/ Frumoșii boi de altădată!/ Acum boii-s printre noi,/ Căruța este răsturnată!
(TRISTEȚE) La modă sunt caii de fum/ Scoși din țigările moderne./ Au fost odată cai de drum,/ Dar amintirea lor se pierde.// S-au dus pe rând murind discret/ Poate plângând și ei sărmanii./ Ochii lor mari se-nchid încet,/ Îi mângâie, sunt triști țăranii.
(PICTORUL DIN STEA) Fiindcă ești pe-o stea departe/ Steaua numele-ți purta./ Pe Pământ vine lumina/ Aducându-ți dragostea.// Trimiți mesaje multe/ Celor ce trăiesc aici./ Ei nu pot să le-nțeleagă,/ Nu pricep ce tu le zici.// Atunci folosești pictura/ Pusă în raze de lumină./ Acum văd și pământenii/ Arta care e sublimă!
(SENIORUL) Un senior sărman trăind în astă lume,/ Cu straie jerpelite și cu desaga goală,/ Pornește dimineața și-n gând își spune:/ Poate noroc am astăzi, apare o minune.// De frigul ce-i afară, nu s-a spălat de zile,/ Merge pe stradă mai mult îngenuncheat,/ Găsește lucruri multe stricate, inutile,/ Nu le mai bagă în seamă și este supărat.// Măcar un colț de pâine dorește să găsească/ Să-și potolească foamea ce-l sâcâie acum,/ Se simte obosit, ar vrea să se odihnească,/ Să se așeze o clipă apoi din nou la drum.// S-au dus trecute vremuri în care SENIORII/ Erau iubiți de oameni, erau toți respectați,/ Astăzi cuvântul nobil îl au toți muritorii/ Trecuți de floarea vieții, bătrânii venerați.
(ÎNAINTE ȘI DUPĂ) Tinere sprințare țopăie prin parcuri,/ Un baston bătrân își sprijină stăpânul,/ Din câmpia verde vite întră în țarcuri,/ Pe prispă la țară moșii își beau vinul.// Cerul are în el foarte mult albastru,/ Norii perverși pun de o furtună,/ Astrul ce apune noaptea-i un sihastru/ Se retrage-n ceruri, iar pe Terra tună.// Tobele cerești își încep concertul,/ Regizorul stelar cu fulgere aruncă,/ Noaptea dispare, adâncul ei piere,/ Până dimineață mult timp este încă.// Animalele înfricoșate caută scăparea/ Puii sunt alături, stau lipiți de mame,/ Tremură întruna, așteaptă salvarea, Să se facă ziuă și sunt morți de foame.// Gradele sosesc mândre-n termometre,/ Aerul se-ncinge iarăși foarte tare,/ Ziua intră în forță, nu are secrete:/ Astăzi se anunță căldură foarte mare!
(IUBIRE BIO) Să ne iubim modern bio mereu,/ Nu ne atingem și nu ne sărutăm,/ suntem doi bio, dar nu ne este greu/ Așa trăi-vom, astfel ne respectăm.// Viteji să rezistăm hormonilor rebeli/ Când vor dori să își facă de cap,/ Noi suntem bio, hormonii sunt tembeli./ Astfel gândim, în noi ei nu încap.// Ne bucurăm când alții sunt la fel,/ Vom ține mult la ei fiindu-ne frați,/ Când vom dansa vom fi bio model/ Adică… vom dansa, dar separați.// Apare o problemă, apare un pericol:/ Cum să avem urmași la fel ca alții?/ Atunci nu vom mai fi biodiscipoli,/ Hormonilor, veniți ca exaltații!
(ÎȚI VINE RÂNDUL) Cum poți să rupi o minune de floare?/ Cum poți să calci pe blândul gândăcel?/ Când faci un rău, n-o faci din întâmplare,/ Ca să distrugi devine pentru tine unic țel,// Te bucuri când auzi de multă suferință,/ Când bietele animale sunt chinuite crunt,/ Să fii acolo, să vezi este a ta dorință,/ Iar de se poate la viața lor tu să pui punct.// Dar… cum se știe totul se plătește,/ Durerea mare a lor se adună undeva./ Eu nu-ți doresc să simți când izbucnește./ Te va găsi și atunci durerea lor va fi a ta!
(EU ALEG) M-am hotărât să nu aplaud,/ M-am hotărât să nu privesc,/ În felul ăsta liniștea îmi caut,/ În felul acesta eu mă liniștesc.// Ecranele TV cât un perete/ Vor să mă atragă prin culori./ Le știu parșive, sunt șirete,/ Dar nu le sunt admirator.// Din sute de canale ce-s în aer/ Puține le găsesc pe gustul meu./ Acelea care cred că sunt un fraier/ Le șterg rapid, instantaneu.
(FRUCTIERA) Pe o masă lustruită de a timpului patină/ O frumoasă fructieră așteaptă să fie plină./ Fructele să o încânte cu arome, frumusețea,/ Toate să își etaleze culorile și tinerețea!
(PARA) De stă cu codița-n sus/ Privește-o mai bine./ O să vezi ce chip frumos/ se uită la tine.
(MĂRUL) Roșu, galben sau verzui/ Îți face cu ochiul,/ Unii zic: umblă hai-hui/ Prin plop își găsește locul.
(GUTUIA) Tocmai târziu în toamnă/ Este îmbrăcată în galben./ Mândră fiind și lemnoasă/ Parcă verii dă o palmă.
(ZMEURA) Fetele doresc să aibă/ Buze în culoarea ei,/ Iar parfumul lor să fie Dăruit de tineri zei.
(KIWI) Străin de țara noastră/ Fructul desfată pe mulți./ Este foarte apreciat/ De copii și de adulți.
(AVOCADO) Adus de peste mări și țări,/ Ajuns-a și la noi în casă./ Aduce multe desfătări/ Când ne este adus la masă.
(NUCA) Când ceva nu merge bine,/ Când susții ceva greșit,/ Poți să spui că în perete/ Are locul potrivit.
(PRUNA) Pruna este o parșivă,/ Întâi îți desfată gura,/ Iar dacă din es faci țuică/ Sigur ți-ai pierdut căciula.
(PEPENELE) Fiindcă n-a ținut regim/ Acum este un obez./ Parcă vine dintr-un tablou/ Pictat de maestrul Rubens.
(LĂMÂIA) Văduva lămâie este tare acră,/ Stă tristă și privește în jur./ Aduce tare mult c-o soacră/ O folosesc când sunt mahmur.
(SPECIALISTUL) Vânzător de vorbe goale și de speranțe deșarte,/ De nimicuri găunoase și iluzii ce sunt moarte,/ Nu cunoaște alfabetul, dar cuvinte răsucește/ Încrezut cu a lui știință la alții de sus privește.// Totuși parcă nu îi de vină personajul acesta gol,/ Oare cei ce îl ascultă, nu-și vând sufletul cu-n pol?/ Nu aplaudă frenetic la orice gogomănie/ Rostită de individul, specialistul în prostie?// Nu se dușmănesc cu alții care nu gândesc ca ei?/ Apare atunci ideea: sunt și ei niște mișei!
(CE AM ÎNVĂȚAT) Prostia nu se cântărește și nici nu se măsoară,/ Pe mulți oameni lovește, dar nu îi omoară,/ Trăiesc cu ea întreaga viață ce poate fi lungă,/ Or fi ei proști, însă adună mereu bani în pungă.// Îi află în orice țară, chiar sunt universali,/ Făcând mereu pe proștii ei nu mai sunt penali./ De îl întrebi pe prost cum de scapă mereu/ Acesta îți răspunde: Bă, prost ești tu, nu eu!// Așa că-mi văd de treabă, nu sunt interesat./ Subiectul cu prostia îl las abandonat,/ Să se ocupe alții ce tineri sunt acum./ Am învățat ideea: să-mi văd de al meu drum.
(DOAMNA PACE) Bolnavă-i doamna Pace, nu de o boală anume,/ Bolnavă-i de războaiele care au loc în lume./ Suferă doamna noastră, în ochi lumina-i stinsă/ De jalea ce o simte bătrâna inimă-i cuprinsă.// Nu mai credea să vadă ororile trecute,/ Durerea, suferința mereu erau satisfăcute,/ Când moartea se plimba veselă prin lume/ Cerând să moară noi nume, multe nume.// Dădeau feciorii-n pârg, tocmai intrau în viață,/ Dar criminal războiul pe tineri îi înhață./ Îi ține strâns în brațe, de mult ce îi iubește/ Le soarbe a lor suflare, de viață-i izbăvește.// Iar noi ce facem? Pe doamna o abandonăm?/ Suntem așa de lași, nu vrem s-o ajutăm?/ Veni-vom toți în juru-i fie de-i zi sau noapte/ Salva-vom doamna Pace, să trecem azi la fapte.
Dl Dan Zanfirescu, lectorul de astăzi, prin grupajul de poezii, într-un stil particular, propriu, printr-o diversitate tematică, își propune să prezinte, să analizeze complexitatea vieții umane. Pentru efortul creator, felicitări și îi mulțumim pentru aportul la ședințele cenaclului! Multă sănătate și îl așteptăm cu noi creații! Dna Safta Leaută, deși departe, dorește să păstreze legătura cu cenaclul pe care l-a cultivat. Îi mulțumim pentru creațiile pe care le transmite și îi dorim multă sănătate!
„Felicit pe dl Zanfirescu, lectorul de astăzi, pentru îndrăzneala de a crea poezie bună în epoca poeziei moderne, caracterizată de versul alb. Lectura de azi deschide poeziei un bulevard nou, larg și luminos. Surprinderea mea începe chiar de la mottoul precizat de autor. Acest element numit motto pare o dedicație pentru cititorii poeziilor D-sale. Confiteor, titlul primei poezii din seria selectată de poet, divulgă faptul că dl Zamfirescu stăpânește limba latină veche, medievală. Cu o notă ușor umoristică, poetul mărturisește că deși a trecut de vârsta tinereții, are încă întâlniri încântătoare, plăcute, fermecătoare și este convins că „steaua” după care aleargă îi va cădea în brațe. Poetul construiește o personificare inversă: întâlnirile de care amintește sunt cu o carte interesantă, pe car o prețuiește mult.
În poezia următoare, Evoluție, poetul dezvăluie finețea și gingășia care îl caracterizează. Dl Zanfirescu exprimă bucuria evoluției unui cățeluș fricos și plângăcios, care-și căuta „mămica”. Dar cățelușul a crescut și a devenit un câine foarte frumos. Alegoria poetului ne dezvăluie bucuria evoluției copilului devenit tânăr voinic și frumos.
Poezia Vreau și eu ne prezintă eforturile unui scriitor fără talent, care se laudă pe sine că scrie mult, „kilograme”, pentru ca „mulțimea” să îl laude! Există oare asemenea scriitori?
Poezia Matematica noastră mi-a plăcut cel mai mult pentru că amintește de domeniul în care mă descurc cel mai bine. La auzul acesteia am căzut, însă, în capcană, observând doar prezentarea simbolurilor matematice, cifrele. Poetul, cu un nou spirit de glumă și cu o metaforă care îi face cinste, ne prezintă un crâmpei din viața unui cuplu.
O poezie scurtă, de numai patru versuri, Ieri și azi, comentează situația politică a țării noastre.
Urmează o poezie tot scurtă, dar mult cuprinzătoare, Tristețe. Titlul poeziei ne anunță că poetul a lăsat deoparte aerul glumeț al D-sale și ne prezintă dramatica situație a cailor care au dispărut, spre mâhnirea țăranilor.
În poezia Pictorul din stea poetul se autodepășește ! Cu ajutorul alegoriei, dl Zanfirescu explică frumusețea naturii sub lumina soarelui. Poetul definește natura și frumusețea ei prin versul „Arta care e sublimă!”
În poezia Seniorul am descoperit drama oamenilor în vârstă. Poetul spune: „S-au dus trecute vremuri în care SENIORII/ Erau iubiți de oameni, erau toți respectați,/ Astăzi cuvântul nobil îl au toți muritorii/ Trecuți de floarea vieții, bătrânii venerați.” În zilele noastre bătrânii, deci pensionarii, speră într-o minune: să găsească ceva pentru ușurarea bătrâneților. Dar oficialitățile nu le mai acordă atenție. Bătrânii au desaga goală, în timp ce pe stradă „Găsește lucruri multe stricate, inutile!”
O autentică analiză meteo am întâlnit-o în poezia Înainte și după. Convins de titlul poeziei, am remarcat liniștea de dinaintea furtunii: veselie în parcuri, iar la sate „Pe prispă … moșii își beau vinul” și vitele se întorc de la păscut. Când se înserează și vine furtuna „Tobele cerești își încep concertul,/ Regizorul stelar cu fulgere aruncă.” Spaima de furtună, care se pornește, este redată de poetul Zanfirescu cu versurile: „Animalele înfricoșate caută scăparea/ Puii sunt alături, stau lipiți de mame,/ Tremură întruna, așteaptă salvarea.” Dimineață, după furtună, totul devine ca mai înainte.
Poezia Iubire bio parafrazează ironic modul eronat de înțelegere a noțiunii „bio”. Modernism este dansul separat, iubirea fără sărutări și fără atingeri. Dar când se pune problema urmașilor, se renunță la modernism și se trece la metoda clasică, care salvează situația.
În poezia Îți vine rândul am întâlnit calitatea poetului de ghid al manierelor elegante. Dl Zanfirescu ne îndeamnă să facem numai fapte alese. Având în vedere zicătoarea „totul se plătește”, poetul ne sfătuiește să nu distrugem ce este frumos sau blând, ,,,deoarece durerea provocată de noi naturii se întoarce împotriva noastră.
Poezia Eu aleg m-a încurcat puțin când am auzit-o, deoarece ca pensionar sunt un fan al ecranului de televizor. Știu că în emisiunile televizate întâlnesc, pe lângă lucruri folositoare și multe reclame false. Acestea au scopul de a mări numărul de vizualizări. Pe programele canalelor TV aleg câteva din emisiunile care îmi plac, în special transmisiunile sportive, documentarele, știrile și de popularizare a științei și culturii.
Poezia Fructiera îmi sugerează o sală din Muzeul parizian Luvru, unde un tablou imens prezintă un grup de zece fructe într-o uriașă fructieră. Culorile, prospețimea, aromele și frumusețea fructelor le face să pară autentice. Prin scurte prezentări ale fiecărui fruct, aflăm amănunte prețioase. Umorul poetului Zanfirescu se împletește cu istețimea populară: Mărul „Roșu, galben sau verzui/ Îți face cu ochiul,/ Unii zic: umblă hai-hui/ Prin plop își găsește locul.” Și nucii poetul îi găsește o vorbă din înțelepciunea populară: „Când ceva nu merge bine,/ Când susții ceva greșit,/ Poți să spui că în perete/ Are locul potrivit.”
Poezia Specialistul prezintă o situație reală și tristă: personajul poeziei „Încrezut cu a lui știință la alții de sus privește.” Dar dl Zanfirescu declară: „…Totuși parcă nu îi de vină personajul acesta gol,/ Oare cei ce îl ascultă, nu-și vând sufletul cu-n pol?/ Nu aplaudă frenetic la orice gogomănie/ Rostită de individul, specialistul în prostie?”
Poezia Ce am învățat o consider autobiografică. Poetul ne atenționează: „Prostia nu se cântărește și nici nu se măsoară,/ Pe mulți oameni lovește, dar nu îi omoară.” Această categorie socială se îmbogățește și: „Îi află în orice țară, chiar sunt universali,/ Făcând mereu pe proștii ei nu mai sunt penali,” dar poetul continuă:…„ Așa că-mi văd de treabă, nu sunt interesat./ Subiectul cu prostia îl las abandonat,/ Să se ocupe alții ce tineri sunt acum./ Am învățat ideea: să-mi văd de al meu drum.”
Poezia Doamna Pace încheie lista stabilită de lector. În această poezie dl Zanfirescu prezintă ororile războiului și ne îndeamnă să ajutăm PACEA, să o salvăm, trecând la fapte.
Poetul Dan Zanfirescu, pentru mine, este un virtuos al poeziei, dar și un ghid al manierelor elegante. Vă doresc sănătate, putere de creație și inspirație! Felicitări!” (Mihai Doina)
„Astăzi am audiat, cu plăcere, poeziile dlui Dan Zanfirescu. Poeziile lui se aseamănă cu divina licoare a lui Bachus, deoarece pot trezi, deopotrivă, tristețea și nostalgia, dar și amuzamentul și buna dispoziție.
Din strugurii dulci-amărui ai versurilor create de dl Dan Zanfirescu, ne toarnă în paharele inimilor sublimul vin al poeziei. Precum orice vin desăvârșit, trebuie savurat cu atenție și nu consumat în grabă, așa trebuie degustate aceste îmbătătoare creații.
Un vin bun îți face sufletul să aplaude. Sufletul meu îl aplaudă, cu venerație, pe dl Zanfirescu și angelica beție lirică ce ne-a oferit-o astăzi prin poeziile dumnealui.” (Alexandru Gabriel Dinu)
Sâmbătă, 12 iulie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Vasile Ghinea. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!