de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 26 iulie, †) Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel; Sf. Sfinți Mc. Ermolae; Sf. Mc. Paraschevi din Roma, membrii Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat s-au regăsit, printre alți invitați din țară, în sala de spectacole a sus numitei instituții la un spectacol omagial, comemorarea celui care a plecat dintre noi mai devreme, răpus de o boală necruțătoare, cantautorul și scriitorul Smarandache (Manea) Agheană și lansarea volumului de poezii DRAGOSTE ETERNĂ, Ed. Izvorul Cuvântului, 2025, autoare Frusina Agheană. Pe ecranul scenei, proiectată, poza lui Smarandache (Manea) Agheană cu chitara, zâmbitor, așa cum era în realitate.
Prezentatoarea evenimentului (și interpretă) Laura Constantin: „Bună ziua, dragilor! Bine ați venit! Ne revedem la a treia… revedere! Trebuie să mulțumim dnei Frusina Agheană pentru toată încrederea pe care ne-o prezintă la acest eveniment omagial pentru cantautorul și scriitorul Smarandache (Manea) Agheană. Începem cu un moment de reculegere și vom rosti rugăciunea TATĂL NOSTRU, cântat de solista Maria Matache. Cantautorul Manea Agheană este astăzi cu noi. De fiecare dată când îl întâlneam la evenimente, mă încuraja. Acum, invit în scenă și mă înclin în fața dumneaei, pe dna Rafaela Violeta Predonescu, directoarea Centrului Cultural Florica Cristoforeanu.
Rafaela Violeta Predonescu: „Bună ziua și bine ați venit! Mi-e greu să vorbesc. Momentul este copleșitor. Am amintiri foarte frumoase cu dl Smarandache Manea Agheană și le păstrez în inima mea.”
Laura Constantin: Dna Frusina Agheană înmânează dnei Rafaela Violeta Predonescu o diplomă demerit de la Ascior și volumul proaspăt lansat Dragoste eternă. Urmează două videoclipuri cu Manea Agheană: Imnul Râmnicului Sărat și Trăiască România. Ce frumos! Îmi este foarte dor de el! Am deosebita plăcere să o invităm alături de noi pe dna Frusina Agheană. Cred că tot ce pregătește este udat cu lacrimi. Emoțiile sunt mari!
Frusina Agheană: Bună ziua dragi mei! Bine ați venit să-mi fiți alături la cea de-a III a ediție a spectacolului omagial dat în memoria soțului meu, Manea Agheană.
Cred că cel mai frumos omagiu adus de ziua lui este faptul că nu l-am uitat și ne-am unit astăzi, aici, să-l omagiem și să ascultăm videoclipuri cu vocea sa dulce, divină, rămasă plină de culoare și emoție, emanând iubire infinită, înfloritoare într-o stea luminoasă, „Dragostea Eternă „.
Tot astăzi, voi lansa și cel de-al doilea volum de poezii dedicat în întregime soțului meu. Cartea se numește ,,Dragoste eternă”, și este publicată de editura „Izvorul Cuvântului” condusă de fam. Daniela și Florin Căprar din Buftea.
Acest proiect ,,Spectacolul omagial pentru soțul meu”, n-ar fi existat, dacă nu aș fi fost sprijinită în mod direct de d-na Rafaela Violeta Predonescu, directoare a Centrul Cultural ,,Florica Cristoforeanu”, de dl ing. Ioan Nicolae Mușat, președintele Asociației „Ascior”, de dl ing. de sunet Sorin Călin, de dl economist Sebastian Butu. Vă mulțumesc cu aleasă prețuire d-na directoare Rafaela Predonescu, mulțumesc d-lui inginer Ioan Nicolae Musat, mulțumesc d-lui ing Sorin Călin, mulțumesc d-lui Sebastian Butu, mulțumesc d-lui Mihai Udrea, mulțumesc familiei Daniela și Florin Căprar, d-nei Chifu Ecaterina scriitoare și profesoară, pentru frumoasa recenzie a cărții mele și pentru răbdarea și bunătatea sa de a fi alături de mine și suferința mea, ca o mamă iubitoare. Fără dvs. toți, nimic nu ar fi fost posibil. Mulțumesc!
Mulțumesc cu lacrima recunoștinței invitaților speciali: scriitoarea – Olga Grigorov, președinte a Asociației „Ascior” din Tulcea, mulțumesc d-lui Ghinea Vasile, scriitor și președinte al Cenaclului „Alexandru Sihleanu” unde soțul meu a fost membru, mulțumesc d-lui scriitor Nelu Ionel Dumitru (leatul soțului meu de armată) din Galați, mulțumesc d-nei Floarea Dimian scriitoare și vicepreședinte „Ascior” Buzău (măicuța noastră dragă și prețioasă); mulțumesc d-nei Elena Căpățână, scriitoare, profesor și președinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Buzău, mulțumesc d-lui Colonel Doina Mihai, mulțumesc d-nei scriitoare Aneta Țâru Pioară. De asemenea, mulțumesc artiștilor: fam. Daniela și Florin Căprar, Gina Miriam Agapie, d-rei Laura Constantin, prezentatoare și interpretă, Florentinei Danu, scriitoare și interpretă, elevului David Mihail Baciu, elevei Medeea Gabriela Ilie, d-nei Roxana Gavrilă, drei Camelia Petrea, d-lui Vasilică Moise, d-nei Mimi Ștefan.
Cu plecăciune vă mulțumesc cu inima și sufletul tuturor care îmi sunteți azi alături, la această zi specială, zi de naștere a soțului meu Manea Agheană, împreună să-i aducem un pios omagiu. Mulțumesc.
În câteva cuvinte aș dori să vă vorbesc despre soțul meu. Dânsul era cantautor și scriitor de epigrame. Îi plăcea mult să cânte, publicul îl fascina și era nelipsit de la evenimentele culturale și de la cenaclul „Alexandru Sihleanu” din Râmnicu Sărat. Bunătatea i se citea pe față, avea bunul simț și respecta pe toată lumea, indiferent de vârsta sau starea lui socială. Era de-o modestie rară, privea viața cu seninătate și se bucura de ea și lucrurile simple. În 2017, când a aflat că este grav bolnav, cu toate că era conștient că vă fi o luptă pierdută, el lupta, lupta pentru a fi cât mai mult alături de noi, familia sa, de cei dragi lui și încerca să gândească pozitiv, să se bucure de fiecare clipă. Puterea îi stătea în iubire, în cântec, poezie și epigrame… Vorbele sale îți atingeau inima, dăruind dragoste și veselie. A fost un om bun, cald, sufletist care iubea oamenii, natura, familia, muzica și în fiecare seară cu credință se retrăgea în rugăciune. Glasul său, a încântat inimile iubitorilor de muzică și poezie. Avea mereu zâmbetul pe față, chiar dacă durerile îi erau mari și prin glume, făcea lumea să râdă, să uite de necazuri… Avea multe planuri de viitor, dar au rămas neîmplinite, undeva pe la jumătate. Una din dorințe era ca eu să scriu și să merg la evenimente, ca prin mine el să fie prezent, o prezența vie… Cu credință și voință voi împlini dorința soțului meu Smarandache Agheană (MANEA), decedat în toamna anului 2020.
„Dragoste eternă”, este al doilea volum de poezii dedicate în întregime soțului meu. Dragostea noastră o veți înțelege din versuri, a fost bazată pe sentimente pure de iubire ce a dăinuit timp de 39 ani pe pământ și de cinci ani continuă acolo sus, în timp și spațiu, o eternitate. Această carte este scrisă cu sufletul, m-am refugiat în poezie, să-mi vindec suferința, să-mi vindec sufletul, căutând lumina în cuvânt și Renașterea în versuri… Când veți citi această carte, veți auzi plânsul inimii mele frânte de dor și singurătate… Cu soțul meu mă simțeam protejată, respectată, iubită, prețioasă… Dragostea noastră era adevărată, atât de profundă, că supraviețuiește și azi și va fi gravată în inima și memoria mea pentru totdeauna, o dragoste eternă. În acest volum, vreau să dăruiesc cititorilor ,,un segment de cer și unul de pământ” celor ce cred în mine și într-o ,,Dragoste eternă”. Vreau să las o moștenire curată, durabilă în timp, sufletul meu, sufletul soțului meu, să rămână nemuritoare. Mulțumesc anticipat celor ce mă vor citi, prețuire și respect infinit!
Acum voi citi două poezii din acest volum : ,,Dragoste eternă” și „Puterea dragostei în timp și spațiu”.
„(Dragoste eternă) De când ne-am cunoscut,/ inima mi-ai fost vibrare,/ icoană de adorare…/ Mi-ai intrat adânc în suflet,/ îndrăgostindu-mă atât de tare…/ neavând nicio scăpare./Ne-am iubit și ne-am alintat…/ până când, din cer, o stea a picat/ și tu, iubirea mea, ai plecat…/ Ai zburat sus, în înalt, pe-un nor/ pufos, mare, mătăsos,/ în împărăția Domnului… să-i fii de folos…/ Dar, pentru mine-i… tare dureros,/ inima în bucăți s-a sfărâmat/ și-o parte din ea…odată cu tine…/ în mormânt a intrat./ De atunci, iubire, te caut…/ te caut mereu./ Te caut, iubire…/ precum pământul caută soarele./ Te caut, iubire…/ precum albina… caută nectarul din flori./ Te caut, iubire…/ precum râurile ce curg la vale, căutând marea./ Te caut, iubire…/ în lună și stele și mă tot rog la ele,/ calea să-ți lumineze/ și întunericul să-l îndepărteze./ Iubirea noastră, pură și magică,/ toată a rămas în inima mea…/ cea frântă și îndurerată…/ de plecarea ta în miez de noapte./ Împreună cu chitara li copiii…/ te așteptăm, iubire, așteptăm învierea ta!
(Puterea dragostei în spațiu și timp) Tu-mi ești spațiu și timp,/ Tu-mi ești lună și soare, Unind destinele noastre,/ Puterea dragostei, distanță n-are.// Privesc luna luminoasă/ În spațiu și timp…/ Visând la dragostea noastră/ Plină de iubire… fără anotimp.// Privesc soarele strălucitor,/ În spațiu și timp…/ Simțind razele sale zâmbitoare/ Cum mă înfășoară în culori, mângâietor.// Tu-mi zâmbești, eu îți zâmbesc,/ În spațiu și timp…/ Îmbrățișați pe aripa cerului,/ Cuvintele de iubire se leagă.// Puterea dragostei, în spațiu și timp,/ E ca un cântec dulce, plin de magie,/ Iubirea fiind adevărată, curată, vie,/ Dragostea crește… navigând la infinit!”
Laura Constantin: Vorbea dna Frusina Agheană despre un om drag, cu mare bucurie. Îl invit pe dl editor, scriitor, cantautor, membru UZPR Florin Căprar să prezinte cartea Dragoste eternă.
Florin Căprar: Eu am în mână, în acest moment, nu doar o carte de poezii. Eu am în mână o adevărată declarație de dragoste, poate una dintre cele mai intense declarații pe care am citit-o vreodată. Versul, pentru Frusina Agheană, nu este un scop în sine, el este mijlocul prin care domnia sa poate să își exprime sentimentele și stările sufletești, așa cum spune în poezia Te voi iubi mereu „Când sufletul mi-l descarc în poezie/ Simt a ta chemare… ca pe-o lumină vie”, ca mai apoi, în poezia Îngerul meu, să spună: „Tu ești lumina mea, tu, cel plecat,/ îmi luminezi întunericul din suflet/ Și, ca un fluture alb, delicat,/ Mă alinți cu al tău zâmbet”. Ea nu și-a dorit să scrie neapărat poezie, nu a căutat metafore sofisticate, nu a epatat cu neologisme și expresii erudite încâlcite. Ea a lăsat vorbele să se aștearnă liber pe hârtie, dând dovadă de o sinceritate cutremurătoare.
În poezia contemporană, dar și în cea clasică, există o expresie folosită de foarte mulți poeți: „Te voi iubi până dincolo de moarte!” Frusina Agheană ne-a demonstrat că nu este doar o vorbă în vânt, reușind să dea viață acestei sintagme, ridicând un altar iubirii sale prin cuvânt.
De fapt, ca să înțelegem ce înseamnă poezia pentru Frusina Agheană, e de ajuns să vă citesc următoarea strofă: „Versurile mă mângâie ca o simfonie,/ În ființa mea sălășluiește iubirea,/ Care, ca o divină scânteie,/ Cuvântul mi-l zidește în poezie.”
Am să vă dau din cartea care astăzi se lansează un exemplu de poezie autentică, este vorba de poezia Viața este o enigmă, poezie pe care aș vrea să o citesc.
Pierdută în labirintul timpului,/ Rătăcesc cu speranța inocenței,/ Căutând vibrațiile răsăritului de soare/ În locașul norilor din cerul senin!// Puritatea naturii mă îmbrățișează/ În timp ce clepsidra mă devastează,/ Liniștea gândului se suprapune cu o cascadă/ Ce… torențial, din ochii mei, cade.// Sunt prinsă între trecut și viitor,/ Prezentul dispare fără preaviz,/ Timpului i-aș da o avere prin aviz,/ Dar umbra ierbii… mă acoperă cu cenușă!// Mă trezesc în frumusețea unei grădini,/ Fermecată de florile înmiresmate,/ Rămân profund învăluită în uitare,/ Uimită de îngerii ce-mi cântă blajini.// Viața, viața este o enigmă/ Pierdută în labirintul timpului,/ Mormântul mă îmbrățișează nemilos,/ Sufletul îmi renaște… în raiul promis!
Cât de frumos sună în prima strofă „rătăcesc cu speranța inocenței”, această speranță pe care o regăsim în ultimul vers „sufletul îmi renaște… în raiul promis” și încă un vers pe care aș vrea să îl scot în evidență: „mormântul mă îmbrățișează nemilos”, absolut înfiorătoare această imagine.
O bucurie să fiu astăzi alături de dumneavoastră, de prietenii maestrului Agheană, în acest spectacol închinat domniei sale și vă mulțumesc pentru atenție urându-vă toate cele bune, iar dumneavoastră, doamnă Frusina, multă putere pentru a duce mai departe moștenirea pe care ați primit-o și aici nu mă refer la muzica, și la vocea domniei sale, cât mai ales la spiritul și personalitatea celui care a fost Manea Agheană.
Laura Constantin: Doamna Frusina vă înmânează diploma, cartea o aveți. Mergem mai departe cu muzica. Invit în scenă un băiețel, elevul David Mihail Baciu (Șc. nr. 1, Buzău), care va cânta un cântec rock. O diplomă de Excelență și o carte înmânată de dna Frusina Agheană. Învit în scenă pe dna prof. Gina Miriam Agapie, voce și chitară, care ne va încânta cu trei melodii.
Frusina Agheamă: Vă mulțumim! Vă ofer o diplomă și o carte.
Laura Constantin: O să invit alături de mine pe dra scriitor și studentă Denisa Elena Cristian și pe dl economist și scriitor Sebastian Butu care vor citi recenzia cărții Dragoste eternă, scrisă de dna profesoară și scriitoare Ecaterina Chifu, dânsa neputând fi prezentă.
„În cartea „DRAGOSTE ETERNĂ” publicată de Editura „Izvorul cuvântului” poeta Frusina Agheană își creează un univers poetic fascinant în care puterea dragostei este forța vitală care îi dirijează creația, o creație dedicată soțului iubit, plecat prea devreme la îngeri. Această iubire se metaforizează, devenind timp și spațiu, un timp și un spațiu al iubirii nemărginite care se amplifică în sufletul poetei:
„Tu-mi ești spațiu și timp,/ Tu-mi ești lună și soare,/ Unind destinele noastre,/ Puterea dragostei, distanță n-are./ Puterea dragostei în spațiu și timp/ E ca un cântec dulce, plin de magie,/ Iubirea fiind adevărată, curată, vie,/ Dragostea crește… navigând în infinit!” (PUTEREA DRAGOSTEI ÎN SPAȚIU ȘI TIMP)
Această dragoste care a înflorit în inima poetei poartă pecetea eternității, este o dragoste ce înflorește în anii tineri, o iubire care nu dispare odată cu pierderea ființei dragi, căci, rămasă cu inima frântă, poeta își caută necontenit perechea ce i-a fost destinată, o căutare asemenea dragostei pământului față de soare, o dragoste cosmică, eternă:
„De când ne-am cunoscut,/ inima mi-ai făcut vibrare,/ icoană de adorare…/ Mi-ai intrat adânc în suflet,/ îndrăgostindu-mă atât de tare…/ neavând nicio scăpare.” (DRAGOSTE ETERNĂ)
Toate poeziile au un lait-motiv: dorul, dorul descris în versuri ce ne dau mari emoții:
„În asfințit de soare, când seara se lasă,/ Chemarea dorului din inimă mă apasă./ În singurătatea mea, dorul de tine mă cuprinde,/ Glasul tău îmi răsună în minte, ca o chemare./ Respir adânc aerul curat de mare,/ Aș vrea, liber să te las și să merg mai departe…/ Dar, chemarea dorului, îmi pune piedică/ Și, din înaltul cer aud vocea iubirii.” ( CHEMAREA DORULUI )
Dar, „dincolo de cuvinte”, de cele mai multe ori neputincioase în a exprima toate sentimentele trăite, există acea dragoste infinită care face să vibreze sufletul: „Dincolo de cuvinte, este ecoul inimii ce bate./ În ochii iubirea ți se oglindește/ Și soarele îți pătrunde în suflet,/ Umplându-l cu imensă dragoste.” (DINCOLO DE CUVINTE)
Puterea dragostei aduce seninătatea în sufletul poetei care trăiește frumoase reverii, ce sunt redate în versuri armonioase, prin evocarea unui peisaj idilic unde cei doi îndrăgostiți sunt „un singur suflet”:
„Albastru cerului peste noi se revarsă,/ Făclii de stele în calea noastră se aprind,/ Luna ne privește prin ceața deasă,/ Pe altarul dragostei, în brațe eu te cuprind.” (CUIBUL LINIȘTIT, ETERN)
Iubirea devine sacră, căci acest cuplu repetă povestea de dragoste a milioane de ființe îndrăgostite care trăiesc „iubirea eternă” pătrunși de un dor infinit:
„Cu lanțuri mă înfășoară dorul,/ În aroma iubirii eterne mă cuprinde,/ Umbra sărutului își lasă amprenta,/ Pe iubirea noastră sacră.” (AROMA IUBIRII)
Sinceritatea sufletului poetei ne uimește mereu, declarațiile ne impresionează, căci ne regăsim în aceste versuri:
„Te voi iubi mereu, mereu, la infinit…/ Mă contopesc în iubire cu dor,/ Inima mi-ai atins ușor, ușor/ Și focul singurătății mă arde mocnit.” (TE VOI IUBI MEREU)
Terapia prin poezie este un balsam pentru sufletul care trăiește acest catharsis și se purifică la focul arzător al creației:
„Când sufletul mi-l descarc în poezie,/ Simt a ta chemare… ca pe-o lumină vie,/ Noaptea, lunii și stelelor le șoptesc:/ „Aveți grijă de el, până când sosesc!” (TE VOI IUBI MEREU)
Dar, oricât ar dori poeta să scape de suferință, amintirile frumoase, copleșitoare îi răscolesc sufletul, iar dorul de cel drag este sfâșietor și durerea frânge inima celei ce simte că aleargă după o himeră:
„Cuvintele tale sublime de iubire/ Îmi răscolesc sufletul cu amintiri/ Din clipe frumoase cu tine trăite,/ Visând la o viitoare fericire… (DUREREA DIN INIMĂ)
Viața s-a transformat în suferință, durerea pierderii acestei ființe dragi „zidită” în „triste amintiri” este fără margini, poeta nu găsește un răspuns pentru suflet de la destinul ce a fost nefast și își dorește să se nască din nou, sperând într-o soartă mai bună:
„Mă pierd în dor și sentimente,/ L-am pierdut și m-am pierdut/ În vise de triste amintiri zidite…/ Vreau un răspuns pentru suflet… (AȘ VREA SĂ MĂ NASC DIN NOU)
Refugiul în creație este singura salvare, într-o lume indiferentă la durerea poetei care visează la o posibilă fericire alături de cel drag:
„Îți scriu o poezie cu inima frântă,/ Cu parfumul tău, coala e învelită./ Îți scriu cu sufletul a mea durere/ Și-n vers sărut a ta dulce iubire…” (SUSPINE DE DRAGOSTE)
Dorința ca cel plecat în spații astrale să fie fericit în noul lui univers este atât de puternică, încât autoarea imploră să îi trimită din cer un semn, o adiere, o mângâiere și îi dorește o „viață pură și curată, cu îngeri și flori”:
„Te rog, iubite, dacă tu mă vezi,/ dă-mi o adiere din adierea ta,/ să-ți simt prezența, să-ți simt parfumul/ și caldă mângâierea ta. (CLEPSIDRA )
Doar cine nu a cunoscut durerea despărțirii de o ființă dragă nu poate înțelege „lacrimile de dor” ale celui/celei rămas/ă singură care poartă în suflet „o cascadă de iubire” pe care ar dori să o dăruiască prin toată puterea inimii:
„Lacrimi de suferință, lacrimi de dor/ În râuri sărate curg necontenit,/ Sufletul îmi e o cascadă de iubire,/ Dragostea o împletesc din amintire…” (LACRIMI DE DOR )
Din dragoste pentru cel plecat în nemărginire, poeta roagă pe Marele Dumnezeu, să îl păstreze în „lumina divină” pentru eternitate:
„Cu lacrimi de dor, îmi aprind o lumină,/ De sufletul tău, Dumnezeu, să se îndure…/ Să fii mereu în lumina divină…./ Atât mi-a rămas… doar să mă rog.” (LACRIMI DE DOR )
Poeta este conștientă că există căi misterioase de comunicare, că, prin empatie, sufletele pereche își vorbesc prin spațiu și timp, iubirea capătă noi valențe, căci cel drag este mereu în suflet și în gândul ei, ca o prezență vie:
„Trăiești în inima și gândul meu,/ Te respir și te inspir profund./ Parfumul tău mă înconjoară./ Plină de empatie, iubirea crește mereu. (EMPATIE)
Dar durerea puternică este prezentă mereu în inimă, o inimă frântă ce poartă în ea ființa dragă, prezentă în fiecare bătaie a ei, o permanență a iubirii fără sfârșit:
„În singurătatea mea, cu inima frântă,/ Suspin și-ți pronunț al tău nume,/ Și te gândesc cu fiecare bătaie a inimii./ Sufletul mi-e încărcat de durere,/ De când pașii tăi te-au purtat în cer!” (INIMĂ FRÂNTĂ)
Consolarea o aduce ideea că cel drag, transformat în înger, ca o „stea strălucitoare” o veghează din spațiul astral, emanând lumină, o lumină binecuvântată, ce alungă întunericul, de o frumusețe rară, pictată în poezie sau asemenea unui trandafir, simbol al iubirii ori a unei cascade cu apă limpede, o ființă dragă mângâiată de gândul poetei, îmbrățișată de gândul ei:
„Tu ești îngerul meu din cer,/ Sub forma unui strălucitoare stele!/ Te descriu în versurile mele/ Și-n inimă frumusețea ți-o pictez./ Tu ești lumina mea, tu, cel plecat/ Îmi luminezi întunericul din suflet/ Și, ca un fluture alb, delicat,/ Mă alinți cu al tău zâmbet!” (ÎNGERUL MEU)
Ideea transformării celui drag în înger este reiterată și în altă poezie, căci autoarea simte o mare nevoie de protecție în clipe grele. El este un înger de lumină „în visul de dor divin” care alină „fulgerul aprig…. din inimă”:
„Respir și inspir profund,/ adulmecând parfumul trandafirului roz,/ și adorm cu tine în gând…/ Îngerașul meu, acoperă-mi trupul firav,/ cu ale tale divine aripi/ și-n ceasul rece de așteptări,/ praf de stele aruncă în inima-mi rănită,/ tihna în sufletul pribeag să-mi regăsesc./ Călăuzește-mi cu umbra ta și cu lumină,/ pașii în visul meu de dor divin…/ să-mi alin fulgerul aprig… din inimă.” (ÎNGERAȘUL MEU)
Focul inimii se revarsă în „despletire cuvintelor” pe hârtie, poeta fiind iubită și încurajată de muze:
„Înconjurată de dragostea muzelor,/ Steluțe de gheață pe coarda inimii dansează,/ Romantică, măsor despletirea cuvintelor,/ Așternând pe-o coală focul inimii…/ Din iarna sentimentelor.” (FOCUL INIMII)
Dialogul cu cel plecat să cânte îngerilor este permanent, el apare ca o stea călăuzitoare ce oferă „dragoste și lumină”, o iubire „a visurilor sacre” și, asemenea unui prinț din basme, oferă alinare:
„Tu, ești steaua mea călăuzitoare,/ Creatoare de dragoste și lumină,/ Ești iubirea visurilor mele sacre,/ Ești prințul meu, ce sufletul mi-alină.” (PRINȚUL MEU )
Poeta își face din elementele naturii prietene care o înconjoară cu dragoste, dar nu-i potolesc focul inimii, căci ea își trimite strigătul în noaptea albastră, căutându-și iubitul și marea iubire:
„Mii și mii de stele mă învelesc…/ Acoperindu-mi inima, strălucesc./ Înfrigurată, strig în noaptea albastră:/ „Iubite…unde ești? Unde e iubirea noastră?”/ Ecoul cuvintelor… se stinge în noapte!” (IUBIRE PIERDUTĂ )
Căutarea celui iubit este intensă, permanentă:
„Într-un vis amăgitor,/ În sclipiri de argint lin zbor,/ Îmi caut al meu suflet iubit/ Ce de cinci ani în cer a poposit.” (VISUL AMĂGITOR)
Cerul aduce lumină în sufletul poetei și lacrimile grele se transformă în lumină, sub protecția stelei călăuzitoare:
„Lumina cerului albastru mă fascinează,/ Lacrimile amare în lacrimi de lumină le transform,/ În fiecare noapte, steaua mea, mă luminează…” (LACRIMI DE LUMINĂ)
Doar amintirile mai pot aduce mângâiere unui suflet greu încercat, a cărui poveste nu poate fi scrisă, căci nu sunt destul de multe cuvinte expresive, să redea povestea sufletului însetat de iubire:
„Când dorul mă apasă,/ Citesc povestea noastră,/ Lacrimile le transform în ploaie ușoară,/ Povestea sufletului… va rămâne nescrisă!” (POVESTEA SUFLETULUI)
Această iubire care a înflorit în spațiu și timp, a devenit o „columnă infinită a iubirii eterne”, ea a făcut să vibreze sufletul, comunicarea fiind posibilă prin lacrimile cerului:
„Sub mantia iernii, inima tristă,/ E cuprinsă cu sensibilitate în emoții,/ Sub columna iubirii eterne, stau nemișcată,/ Ascultând a ta melodie captivă în infinit,/ Prin sunetul vântului se aud colinde.” (COLUMNA IUBIRILOR ETERNE)
Declarațiile de iubire sunt directe, dialogul este liber, versurile oferind detalii despre scena întâlnirilor celor doi, un spațiu al fericirii, al iubirii împărtășite, trăite la cele mai înalte cote ale sufletului::
„Îți iubesc sufletul bland/ Și-n zori îți cânt în vers dragostea…,/ Sufletul tău mi-e dimineața,/ Chipul tău mi-e soarele.” (PUF DE PĂPĂDIE)
Trubadurul evocat în versuri este sufletul pereche al autoarei care scrie: „aerul, pacea și liniștea mea” și dragostea răzbate în versuri care ne marchează prin patosul lor:
„Tu, ești sufletul meu pereche,/ Ești aerul, pacea și liniștea mea…/ Iubesc ai tăi ochi strălucitori,/ Iubesc zâmbetul tău ștrengar,/ Tu, ești Universul sufletului meu!” (TU, EȘTI UNIVERSUL SUFLETULUI MEU)
Răspunsul celui drag, vine ca un balsam pentru sufletul greu încercat:
„Cum inima este plină de iubire/ Trubadurul timid încet îmi șoptește:/ „Și eu te iubesc!…” el îmi mărturisește,/ În liniște, parfumul florilor ne unește,/ Fericită, mă pierd în îmbrățișarea sa caldă,/ Visând în tăcere la iubirea eternă…” (TU, EȘTI UNIVERSUL SUFLETULUI MEU)
Cel iubit apare adesea personificat, asemenea unui prinț din folclorul românesc care oferă iubire, o iubire eternă:
„Un cântec etern în suflet îmi înflorește,/ Dulce melodie ce-mi mângâie inima./ În lumina soarelui chipul tău strălucește/ Și-am înțeles… că tu ești al meu Dragobete!/ Și într-o legătură sacră, sufletele ne-am unit,/ Dragostea noastră devenind eternă…”
(TU EȘTI AL MEU DRAGOBETE )
Poezia care a dat titlul acestui volum „DRAGOSTE ETERNĂ” are aceeași tonalitate și același mesaj ca poezia „IUBIRE INFINITĂ ” din volumul cu același titlul publicat de Editura Izvorul cuvântului, în 2024. Această declarație de iubire sinceră ne mișcă sufletele, ne implică emoțional, dorind să trăim și noi o frumoasă poveste de dragoste:
„Iubite, vreau să mă trezesc cu tine./ În brațele mele să dormi mereu,/ Să simt parfumul dulce al tău,/ Să mă pierd în iubire eternă!” (IUBIRE ETERNĂ)
Ideea căutării sufletelor pereche prin univers revine, căci trăind sub aripa destinului, căutarea este dificilă și doar prin „miraj nestrăbătut” ele se contopesc în cuvintele „te iubesc ”:
„Destinul este trist, când în amurg/ două suflete pereche… rătăcesc,/ Se tot caută unul pe altul,/ într-un miraj nestrăbătut,/ Contopindu-se în cuvântul: „te iubesc!” (MIRAJ NESTRĂBĂTUT! )
Viața trăită frumos alături de cel drag rămâne un reper în existența actuală :
„Suflet lângă suflet, ne-ai unit,/ Și ne-am iubit în infinit./ Am împărțit iubirea și durerea/ Și-n suflet am sădit fericirea…” (SUFLET LÂNGĂ SUFLET)
Dar poeta care a trăit o iubire extraordinară, acum, aflându-se singură, nu știe cum să-și ducă existența, fără ființa ce îi este atât de dragă:
„Învață-mă cum să trăiesc fără tine…,/ Când inima mea, doar ție îți aparține!/ Ai plecat în ceruri fără voia ta,/ Dar, ai luat cu tine, jumătate din inima mea…/ Învață-mă cum să trăiesc fără tine…/ Când inima mea, doar ție îți aparține!” (ÎNVAȚĂ-MĂ CUM SĂ TRĂIESC FĂRĂ TINE) …!)
Dar cerul tace, iubitul este departe, în jur este doar tăcere, o tăcere înlăcrimată, căci poeta rămâne marcată pe viață de dispariția celui drag:
„Dincolo de tăcere/ Sunt lacrimile mele,/ Viața mi-e austeră…/ Trăiesc simplu și curat,/ În suflet durerea mi-am încuiat!// Dincolo de tăcere,/ Cuvântul meu, se măsoară în lacrimi amare.” (DINCOLO DE TĂCERE)
Această tăcere grea aduce moartea sufletului, copleșit de un dor imens de cel ce s-a „stins în stele” care este mereu în gândul poetei, el fiind „ecoul tăcerii”:
„În fiecare zi… mor câte puțin,/ De dorul ce-mi dăinuie în suflet…/ Ca un ecou te-ai stins în stele,/ Iar eu… în tăcere, în mare rătăcesc,/ Cu gândul să te regăsesc…” (TĂCEREA SUFLETULUI)
Căutarea ființei dragi este permanentă, chiar și prin metode ce țin de creativitate:
„Te caut, iubite și te scriu în poezie,/ În zi și noapte prin vers… eu te îmbrățișez./ Ești lumina și amintirea mea vie,/ Ești muza mea din poezie!” (TE CAUT, IUBITE)
Dar glasul inimii nu tace, el se revarsă în versuri cu largi rezonanțe în inimile celor ce au cunoscut marea iubire, cei ce pot înțelege strigătul de dor al poetei:
„În nopțile luminoase cu stele,/ Îmi ascult în tăcere glasul inimii,/ Și-ți scriu versuri de iubire nemuritoare,/ Dorul, zbătăndu-se printre rânduri!” (GLASUL INIMII )
Noi, martorii confesiunilor poetei, ne umplem sufletul de iubire, o iubire care, în planul amintirii, aduce atâta frumusețe și armonie, versurile având multă muzicalitate:
„În liniștea nopții, sub clar de lună,/ Cu șoaptele sufletului te-nveselesc,/ Umplundu-ți inima și viața/ Cu cuvinte alese: „te iubesc…” (ȘOAPTELE SUFLETULUI)
Cuvintele simple ca „te iubesc”, des repetate, dau atâta veridicitate sentimentului de iubire și ne încântă sufletul:
„Când iubești… nu poți uita,/ Iubirea va dăinui pentru o eternitate./ Inima mea, doar ție îți aparține,/ Ai fost și vei fi al meu în infinitate.” (TE IUBESC)
Ideea sufletului pereche este omniprezentă în acest volum:
„Pe magică boltă cerească,/ Tu ești lumina stelei căzătoare/ Ce se oglindește în mare…/ Ești sufletul meu pereche,/ Smerit, cu frumusețea stelară.” (TU EȘTI LUMINA STELEI CĂZĂTOARE)
Dar regretele devin obsesive, torturează sufletul poetei cuprins de nostalgie:
„Regret, iubite, c-ai plecat/ Și-n zările albastre ai urcat,/ Fără timp să-ți iei rămas bun…/ Am rămas cu sufletul amar!” (REGRETE …)
Același ton elegiac apare în poezia „NOSTALGIE”:
„În tăcerea nopții,/ Te aștept, Iubite …te aștept la apus,/ Cuprinsă de nostalgia serilor de vară/ Și de frumosul tău chip… luminos.” (NOSTALGIE)
Prezența în viața noastră a Trubadurului, prin postările de pe internet, prin grija poetei, subliniază încă o dată marea iubire ce i-a legat:
„Iubite, tu erai trubadurul meu/ Ce-mi mângâiai inima, cu cântecele tale./ Azi, în amintirea ta, Trubadurul meu,/ Un cântecel ți-am compus…/ E o melodie frumoasă,/ Am pus în el toată povestea noastră.”(UN TRUBADUR ȘI-O MÂNGÂIERE )
Autoarea a păstrat ca amintire vie ochii frumoși ai celui drag, dar și sufletul său frumos, vibrant, cel al unui om deosebit, iubit și prețuit de foarte mulți oameni, un suflet compatibil cu al ei:
„Nu-i nevoie să-mi vorbești de iubire,/ Îmbrățișează-mă și atât…!/ În ochii tăi azurii mă oglindesc/ Și sufletul… iubitule, îți citesc…/ În fiecare seară te visez/ Și-n călătoria mea țes vise frumoase,/ Ca sufletul tău frumos eu vibrez.” (OCHII, OGLINDA SUFLETULUI)
Conștientă că cel drag nu se mai întoarce, poeta simte cum zidurile dintre ei îi despart mereu, sufletul rămâne mistuit de dor:
„Eu… sunt apă,/ Tu… ești foc,/ Dar am rămas fără noroc,/ Zidurile, dragostea ne-o despart!/ Lacrimile în râuri îmi curg,/ În ochii se reflectă agonia,/ Inima din piept îmi arde,/ Suspinând neîncetat, de dorul tău …” (ZIDURILE DINTRE NOI)
Poeta își creează un univers aparte, un spațiu mirific în care apar imagini frumoase din natură, un rai al iubirii fericite, prin figuri de stil specifice (epitete, metafore), care aduc liniște, echilibru:
„Sub cerul senin, în lanul de grâu,/ Îndrăgostită de-a ta privire,/ Zefirul ochilor blânzi m-a cucerit/ Și sub lumina lunii, iubirea ne-a unit!” (RAIUL DE LÂNGĂ NOI)
D-na Frusina Agheană caută o reconciliere cu trecutul, cel al dragostei împărtășite, dar, cum nu înțelege enigma prin care i-a fost răpit soțul își cere iertare. Spunându-și iar dorul infinit, roagă să nu fie uitată:
„Am trăit momente frumoase împreună, Prin cuvinte ți-am înțeles dragostea,/ Dar destinul ți-a fost o enigmă,/ Pe aripile timpului, în înalt ai zburat./ Dorul mă arde ca un foc nesfârșit,/ Inima inocentă se zbate necontenit,/ Tu știi, iubite, cât de mult te-am iubit,/ Gândind că ești nemuritor… am greșit./ Nu mă uita, iubite!/ Iubire și iertare eu îți cer,/ C-am greșit, neînțelegând durerea ta,/ Lăsându-mă cuprinsă de timpul zburător.” (NU MĂ UITA, IUBIRE ȘI IERTARE! )
Adresarea directă face din această confesiune lirică mai profundă relația cu cel iubit, versurile putând fi preluate de toți iubitorii de poezie:
„Aș vrea să pot opri timpul,/ să înot sub valurile marii/ ce spumegă nisipul,/ să-mi astâmpăr dorul de tine.” (COLOREAZĂ-MI SUFLETUL !)
Poeta dorește să facă o schimbare, să își găsească liniștea și iubirea, în lumină absolută:
„Suferința din inima mea bolnavă să dispară,/ Să fiu binecuvântată cu lumină absolută,/ Să-mi regăsesc iubirea și liniștea eternă…!” (LUMINĂ ABSOLUTĂ)
Fericirea, chiar și în plan imaginar poate exista, poate aduce bucurie, poate crea o poveste de iubire dorită, după voia sufletului:
„Îmbrățișează-mă, iubite,/ În adierea razelor de soare./ Sufletul îmi zboară, ca un fluture,/ Din floare în floare…/ Căutând îmbrățișarea ta…/ Ascultând muzica ta,
Iubirea îmi bate la ușa inimii,/ Iar sufletul meu te caută cu ochii minții,/ Că-mi ești departe, iubite,/ Și am nevoie de îmbrățișarea ta.” (ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ, CÂND TIMPUL TACE!)
Finalul volumului aduce o lumină aparte acestei cărți, căci este un triumf al iubirii, al iubirii ce trece dincolo de spațiu și de timp:
„Să-mi curgi iubire, precum izvorul,/ Cu sufletul să-mi alini dorul…/ Glasul inimii să-mi asculți,/ În șopot de rouă să mă săruți.” (SĂ-MI CURGI PRECUM IZVORUL)
Concluzia este că această carte a ajutat un suflet să se descarce în versuri, spunându-și iubirea, dorul, visele, speranțele, durerile, căci:
„Dragostea e flacăra supremă/ Ce aprinde iubirea în inimă,/ Topind toate suferințele,/ Dând viață sentimentelor./
Dragostea e flacăra supremă/ Ce dă esență și strălucire vieții,/ Deschide ferestre către suflet,/ Revărsând parfum și emoții.” (FLACĂRĂ SUPREMĂ)
Cartea nu abundă în figuri de stil, autoarea fiind preocupată mai ales să redea toată gama trăirilor sale, de la durere la extaz, de la melancolie la bucurie, de la nefericire la fericirea supremă dată de iubire.
Felicit autoarea pentru această frumoasă realizare literară și îi urez mult succes în arta cuvântului!
Laura Constantin: Mulțumim foarte mult și din partea dnei Frusina Agheană o diplomă și o carte.
Frusina Agheană: Vă mulțumesc din suflet!
Laura Constantin: Dl economist și scriitor Sebastian Butu din Buzău va citi două poezii: ,,Inimă zdrobită” versuri Chifu Ecaterina, dedicată poetei Frusina Agheană și „Omagiu” poezie dedicată Trubadurului, versuri poeta,, Flory Frățilă”.
„(Inimă zdrobită – poetei Frusina Agheană) Iubite, iubite, tu ai plecat în stele/ Și nori negri apasă zilele mele…/ Aș vrea să mă strângi la pieptul tău,/ Să alungi suferința ce întunecă sufletul meu.// Alerg să te întâlnesc în locuri dragi,/ Dar nu te regăsesc pe cărarea dintre fagi./ Sufletul meu arde, arde de dor aprins,/ Dar tu îmi apari mereu doar în al meu vis…// Lacrimile îmi curg într-una pe obraz/ Și nimeni nu-nțelege-al meu necaz…/ Prietenele mă îmbrățișează cu drag,/ Dar lacrimile mele curg, curg șireag.// ,, Nu trebuie să mai suferi ” îmi spun,/ ,, Roagă-te la Dumnezeul cel bun/ Și de tine poate se va îndura cândva,/ În spații astrale îți vei regăsi iubirea.”
(„OMAGIU”) PRIETEN DE NEUITAT/ Ecoul vocii tale/ Noi încă – l păstrăm.
Am vrea să coboare, să-l îmbrățișăm.// La poarta raiului/ S-aude o chitară,/ Iar vocea ta măiastră/ Printre cei dragi coboară.// Ne-ai părăsit, Maestre,/ Când nu ne așteptam/ Și ai plecat la cerul/ Cu stele de cristal// Noi vrem să-ți fie bine/ Plecat în altă lume,/
Dar vocea ta rămâne…/ Când natura înflorește,/ Chitara fermecată/ La viață ne trezește.// Prieteni,copii,soția/ Te strigă lângă cruce!/ Ar vrea să-ți mai audă/ Vocea ta cea dulce.// Când tu erai în glorie,/ O boală te-a cuprins/ Și drumul fericirii/ Cu lacăt la închis.// Soția ta rănită,/ Cuprinsă de-al tău dor,/ Din lacrimi și durere/ Ar curge un izvor.”
Laura Constantin: Invit pe scenă la un recital familia Daniela și Florin Căprar. Florin Căprar: Vom cânta trei piese: Râul vieții, versurile și muzica Florin Căprar, Toamna sufletului meu, versuri Daniela Căprar, muzica Florin Căprar și Dor de Eminescu, versuri Adrian Păunescu, muzica Alexandru Zărnescu.
Frusina Agheană: O diplomă din partea noastră!
Laura Constantin: Invit pe scenă conducătorul Cenaclului literar Alexandru Sihleanu și scriitor Vasile Ghinea.
Vasile Ghinea: Bună ziua și bine ați venit la spectacolul omagial in memoriam Smarandache Manea Agheană. Îmi este greu să vorbesc despre un om apropiat sufletește, plecat dintre noi înainte de vreme. Emoția mă copleșește. A fost un om deosebit, de bun simț, talentat chitară și voce. S-a luptat cu boala necruțătoare eroic. Venea la cenaclu, deschidea ședințele cu Imnul Râmnicului Sărat, în scurta pauză dintre lectura celui programat și comentariile celor prezenți cânta, cânta și în finalul ședințelor, respectuos cu cei din jur, crea o atmosferă plăcută. Și-a descoperit și un alt talent: scria epigrame și bine. L-am încurajat în acest sens. A reușit, înainte de a închide ochii, să-și vadă cartea cu epigrame. A rămas un gol în urma lui. Îi simțim lipsa. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Frusina Agheană: Vă înmânez o diplomă și o carte.
Laura Constantin: Invit pe scenă pe tânărul Vasilică Moise de Mânzălești, care cântă muzică populară.
Vasilică Moise: Vă mulțumesc pentru invitație! M-am simțit bine în prezența dumneavoastră.
Frrusina Agheană: Din partea noastră o diplomă și o carte.
Laura Constantin: Invit în scenă pe dna scriitoare Mioara Zaharia care va recita poezia Flori de rugăciune, dedicată lui Manea Agheană.
Mioara Zaharia: Vă mulțumesc pentru invitație. Poezia Flori de rugăciune este creație proprie.
„(FLORI DE RUGĂCIUNE) Eram în rai noi suflete divine,/ În raiul făurit din flori de rugăciune,/ Altarul dragostei cu magice lumini/ Era-ncrustat în ochii tăi blajini.// Acum când ai plecat cu raiu-n stele/ Eu singură adun resturi de vise grele/ Și raiul ce odată ne fericea cu mir/ Acum s-a transformat în amintiri de chin.// Și lacrimile curg șirag un râu de dor/ Amestecat cu florile durerilor./ Te caut, te chem și te strig disperată/ În viață am rămas nemângâiată.// Mă înalț pe muntele durerii/ Cu forța dorului și-a disperării/ S-ascult glasul de înger iubit/ Pe care soarta mi l-a răpit.// Și m-a lăsat săracă de iubire/ Să-mi duc amarul cu flori de-nchinăciune,/ Să văd cum răsăritul e apus/ Și floarea tinereții-n chin s-a stins.// O cingătoare a tristeții m-a cuprins,/ În cântec de chitară dorul s-a aprins/ Și toată valea „Doinei „este mută/ De când balada inimii-i tăcută.// Tăcere de argint și de amar/ Îmi număr zilele din calendar/ Să-mi pot vedea iubitul dintr-o stea/ Cum se coboară în tristețea mea.”
Frusina Agheană: Un act de recunoștință din partea mea și a dlui Mușat, diplomă și carte.
Laura Constantin: Mergem mai departe cu muzică. O să vă încânte prin costum și voce, o păpușică din Buzău, eleva Medeea Gabriele Ilie, care va cânta două cântece.
Frusina Agheană: Din partea noastră o diplomă și o cărticică. Te iubesc din suflet!
Medeea Gabriele Ilie: Vă mulțumesc frumos!
Laura Constantin: O voce deosebită din Grupul Folcloric „Bulgărașii”. Cu un videoclip cu Manea Agheană „Ardealul”.
Laura Constantin: Mergem mai departe și invităm să ne vorbească dl ing. scriitor și Președinte al Asociației Ascior Buzău, Ioan Nicolae Mușat.
Ioan Nicolae Mușat: Este un moment atât de frumos! Am avut marea bucurie de a întâlni acești oameni frumoși. Am văzut niște înregistrări când erau tineri, atât de dedicați culturii. Să știți că pe acest om așa l-am perceput. Am arătat cât de bine este ca familia să fie unită, cât de greu este unuia singur. Pentru mine a fost o onoare să-l cunosc pe Manea Agheană, această familie. Să vă spun o strofă care se leagă nu numai de dragostea dintr-o ea și un el:
Doamne, distruge zidurile dintre noi/ Lăsând iubirea să triumfe…/ În ochi,lumina să reflecte,/ Zidurile să nu ne despartă! (ZIDURILE DINTRE NOI)
Sincere felicitări! Sunt profunde și atât de adevărate! Manea Agheană venea la activitățile noastre. –Nu mai veni îți face rău! –Vin, din asta trăiesc!Toate diplomele oferite, le-am oferit acestui om atât de sensibil și deosebit pentru cultură.
Laura Constantin: Maestre! Cânt și eu două piese Mulțumesc mult!
Frusina Agheană: Fiindcă tu ai fost prezentatoare, îți dăruiesc două diplome, una de recunoștință și o diplomă de merit și o cărticică.
Laura Constantin: Sunteți foarte darnică cu mine! Să știți că le păstrez! Mergem mai departe și invit pe dna scriitor și Președinte Ascior Tujlcea, Olga Grigorov.
Olga Grigorov: Bună ziua! Este o bucurie să ne întâlnim pentru a doua oară aici șa Râmnicu Sărat. Dragi prieteni, eu am venit cu un braț virtual de nuferi de la Tulcea. Trubadurul Manea Agheană a fost prezentat de dl Mușat la Tulcea. El ne încânta cu mulți plecați dintre noi acolo sus. Vă urez zile frumoase! Dna Agheană veniți lângă mine! Mulțumesc dlui Mușat pentru contribuția pe care Manea Agheană a avut-o pe pământ! În semn de bucurie vă ofer trofeul „Peștișorul Deltei Dunării”. Vă doresc tuturor weekend minunat și multă sănătate!
Frusina Agheană: Pentru prietenia noastră o diplomă și o carte!
Laura Constantin: Dl Nelu Ionel Dumitru, vă rog! Oferiți-i un microfon! Se deplasează mai greu.
Nelu Ionel Dumitru: Vă mulțumesc foarte mult! În 2017 am fost invitat la Maliuc. La hotel am fost vecin cu Manea Agheană, care dimineață la 3-4 cânta la chitară –Tu știi că noi am fost colegi de armată? Foarte puțini oameni ne rămân în suflet Un pios omagiu adus lui Manea Agheană. Sunt convins că sufletul lui ne urmărește acum!
Laura Constantin: Dl Nelu Ionel Dumitru, vă mulțumesc! Vă mulțumesc cu o diplomă și o carte! Mergem mai departe cu o interpretă de muzică populară. Vine de la București, Roxana Gavrilă! Felicitări din inimă!
Frusina Agheană: Îți dăruim o diplomă și o carte!
Laura Constantin: Mergem mai departe. O așteptăm pe scenă pe dna scriitoare și vicepreședinte Ascior Buzău, Floarea Dimian.
Floarea Dimian: Vă îmbrățișez pe toți! Manea Agheană a fost primul care a rostit pentru mine cuvântul „măicuță”. Când eram mică doream să fiu măicuță. Numai Dumnezeu știe cum orânduiește totul cu viața noastră. O carte, o minunăție de metafore! Dacă privim atent la Mănel, observăm că meditează. Cu siguranță se bucură acolo că poate face ce e mai frumos. Dacă suntem sănătoși, să-i facem bucuria asta în fiecare an. Aș putea să revin la versurile atât de frumoase:
„În sufletul meu, soarele a răsărit/ de când te-am cunoscut./ Viața-i mai frumoasă, plină de culoare,/ ca un trandafir înflorit”, (din poezia „Declarație de dragoste”.) Frusinica îmi spunea că merge des la mormânt și stă o oră, două. Acolo ei comunică. Visele sunt sufletele noastre care nu dorm, materia doarme. Sufletul e viu și noaptea,când trupul se odihnește. Ne putem întâlni cu cei dragi prin vise. Îi mulțumesc dragei noastre Frusinica pentru eforturile pe care le face și să ne bucurăm în continuare cum am făcut astăzi. Doamne, ajută!
D-na Floarea Dimian a citi din volumul Dragoste eternă, „Referințe critice”, Frusina Agheană (portret literar) Motto: „În sufletul meu, soarele a răsărit/ de când te-am cunoscut./ Viața-i mai frumoasă, plină de culoare,/ ca un trandafir înflorit” (din poezia „Declarație de dragoste”.)// Te-am căutat libertate/ printre rânduri de vise și urme de rouă/ NOI DOI suntem cei care scriem/ – POVESTEA MĂRII – frumoasa poveste/ dintre acele GÂNDURI ȘI ÎNTREBĂRI/ care-și încep fiecare dimineață/ cu sărutul lacrimii./ Întrebări, precum:/ – CARE MI-E DESTINUL?/ – CINE EȘTI TU, MOARTE?/ – OARE CINE SUNT EU?/ – CE ADMIRĂM ȘI CE RĂMÂNE?/ își vor primi tăcerea răspunsului / abia după ce privirea/ va primi chipul libertății albastre/ cu aromă de catifea albastră/culeasă de CURCUBEUL INIMII/ doar din COPACUL IUBIRII…// SĂ-MI ÎNFLOREȘTI PE-O RAMURĂ DE VIA!/ îmi spune gândul altui început./ Este începutul Marelui Vis/ care toarce ascultând/ MUZICA DE ALTĂDATĂ./ Eu, privind strălucirea dimineții/ stau DE VORBĂ CU TINE/ adunând clipe de libertate/ dintr-un DOR INFINIT rostind:/ „- NU POT SĂ TE UIT!”, dar/ AȘ VREA SĂ ZBOR spre răsăritul / ecoului și a refrenului/ TU ȘI EU din aceeași IUBIRE INFINITĂ… (ce apare scrise cu majuscule sunt titlurile unor poezii din volumul „Iubire infinită”, autor Frusina Agheană)
Frusina Agheană: Vă mulțumesc din suflet, măicuță dragă! Vă mulțumesc din suflet, o diplomă și o cărticică!
Laura Constantin: Mergem mai departe cu muzică, muzică ușoară din Boldu. Invit în scenă pe Camelia Petrea. Felicitări! Trebuie să mai lucrăm, dar ai reușit!
Frusina Agheană: O diplomă de merit și o cărticică, să citești cu drag.
Laura Constantin: Mergem mai departe. Dna scriitoare și Președinta Ascior Vernești, Georgeta Tudor, nu a reușit să fie între noi, fetița a avut o operație. Voi recita poezia Așteptare, creație Georgeta Tudor, dedicată trubadurului Manea Agheană, poezie pe care ar fi recitat-o astăzi.
„(AȘTEPTARE) Când ea, în noapte, te așteaptă în tremur până-n zori de zi/ Sperând, în dulcea-i reverie, că încă pe pământ ai fi/ Chitara-i bibelou în casă de când plecași pe căi astrale/ Mângâie ades coardele slabe și murmură cuvinte-a jale.// Cu păru-i negru abanos curgându-i râu pe albi-i umeri/ Își lasă gândurile-n zbor ca nu cumva în stea să suferi./ Și pașii prin grădină-i poartă pe unde-adeseori mergeați/ Când tu-i cântai sub clar de lună și din privire vă sorbeați.// Cum binecuvântați ați fost cu rod al dragostei eterne,/ În mintea ei, pân’ o pleca, uitarea-ți nu se va așterne/ Și sufletul ei va vibra la or’ ce-aducere aminte/ Când inima îi va dicta, pentr-un poem, șir de cuvinte.// În așteptarea întâlnirii cu-ai tăi prieteni cenacliști/ Zânica ta atât se zbate, în sufletul ei tu exiști/ După plecarea-ți, misiune și-a luat ca-n fiecare an/ Să ne-ntâlnim cu Trubadurul, nimic din toate nu e-n van.”
Laura Constantin: O interpretă dragă nouă Florentina Danu.
Florentina Danu: Am să vă dăruiesc melodii pe versuri proprii. Vreau să vină lângă mine dna Frusina, pentru că această melodie mă emoționează și vreau să ne emoționăm. Am vrut să păstrez pe această melodie vocea lui Manea și mi-a reușit, Am să cânt în primă audiție Toamna.
Frusina Agheană: O cântăreață foarte bună! Vă dăruiesc o diplomă și o cărticică.
Laura Constantin: Urmează o doamnă scriitoare, Aneta Țâru Pioară.
Aneta Țâru Pioară: Bună ziua și bun găsit! Bine ați venit! Mă bucur să fiu alături de această doamnă. Din dragoste pentru oameni apar și răsar versuri deosebite. Eu cred că „te iubesc” este cel mai cuprinzător cuvânt. Dor, dragoste, iubire stau la baza acestei lumi. Este nevoie de cultură. S-au risipit oamenii culturii râmnicene. O felicit pe dna Agheană! Mulțumesc tuturor, celor care ați fost alături de dumneaei. Voi recita poezia Nostalgie:
„În tăcerea nopții,/ Te aștept, iubite… te aștept la apus,/ Cuprinsă de nostalgia serilor de vară/ Și de frumosul tău chip… luminos.// Privesc în tăcere tristă cerul,/ Lumina lunii mă fascinează/ Cu mii de stele strălucitoare,/ Gândind că tu locuiești în Carul Mare.// Dragostea mi-a fost furată,/ Dar iubirea noastră, ca o himeră,/ Va continua dincolo de timp și spațiu,/ Că doar tu… ești sufletul meu pereche.// De nostalgie sunt cuprinsă/ Și-n timp aș vrea să călătoresc,/ Printre stele să te regăsesc/ Și să-ți spun cât de mult te iubesc.// În tăcerea nopții albăstrie,/ Rătăcind în gânduri și amintiri,/ Sufletul mi-e plin de nostalgie,/ Te aștept, iubite… te aștept la apus.// Viața mea a început cu tine,/ Tu ești soarele și luna mea,/ Realitatea nu vreau s-o înțeleg,/ Știu doar că te iubesc… iubitul meu/ Și oriunde ai fi… eu te voi urma!”
Frusina Agheană: Vă mulțumesc din suflet! Din partea noastră o diplomă li o carte.
Laura Constantin: Mergem mai departe și invităm o doamnă interpretă de muzică populară, o voce minunată, Mimi Ștefan!
Mimi Ștefan: Mulțumesc doamnei Frusina!
Frusina Agheană: Al dori să cânți cu fiica ta! Din partea noastră o diplomă și o cărticică pentru suflet.
Laura Constantin: Eu zic, că v-ați umplut azi sufletul de bucurie. Mergem mai departe cu videoclipurile „Au înnebunit salcâmii” și „Vara”, voce Manea Agheană.
Laura Constantin: mergem mai departe. Vine în fața dumneavoastră dna scriitoare, profesoară, Președinte al L. S. R. Buzău, Elena Căpățână.
Elena Căpățână: Mă bucur că am ajuns și eu aici. Vă îmbrățișez pe toți! Când dna Frusina venea împreună cu Manea Agheană, îl filma. Dna Frusina Agheană nu este singură, nici astăzi nu este singură. Credința, nădejdea și dragostea, dintre toate ale vieții, rămân. Știu cât de mult au ținut unul la altul. Să vă mențină Dumnezeu cu această dragoste eternă, chiar dacă el este sus, sufletele se întâlnesc. Durerea din suflet toți o avem în diferite ipostaze. Vă iubesc pe toți, îi urăm dnei Frusina succes și noi îi vom fi alături!
Frusina Agheană: Pentru grija purtată soțului meu, o diplomă și o carte.
Laura Constantin: Mergem mai departe și o invităm pe doamna profesoară și interpretă Gina Miriam Agapie.
Gina Miriam Agapie: Doream să cânt două melodii, dar voi cânta numai una.
Laura Constantin: Foarte frumoasă piesa! Din partea noastră o diplomă și o carte. Mergem mai departe și o invităm în scenă pe dna prof. Lucia Maria Chivu.
Lucia Maria Chivu: Cu tot sufletul și prețuirea pentru invitația primită. Au fost zile frumoase între noi, familia mea și familia Agheană. Manea Agheamă era foarte disciplinat, cu ceva timp în urmă. Domnul și doamna Agheană au avut sentimente frumoase pentru toată lume. Au cântat și au încântat, spre marea lor bucurie, că viața este frumoasă. Oare știm să prețuim tot ce avem ca zestre? Acum, după părerea mea personală, suntem aceeași, suntem egali în fața divinității. Avem valori diferite. Toți suntem niște iluștri trecători. Dna Agheană să iasă din acel regret etern. La dânșii a fost o dragoste specială, viscerală, aș putea spune. Toți avem o datorie finală.
Frusina Agheană: Vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! Din partea noastră o diplomă și o carte. Vă mulțumesc, încă odată, din suflet!
Laura Constantin: Invit acum în scenă pe dl col. Mihai Doina.
Mihai Doina:
„Ziua bună tuturor1 După o lungă suferință Maestrul Agheană Manea Smarandache a plecat de la noi… la 1 noiembrie 2020. De atunci el nu mai suferă! Și-a găsit liniștea și prezintă repertoriul său îngerilor și divinității! Cunoașteți secretul Divinității? Vi-l divulg eu acum : „oamenii vestiți și talentați sunt pe placul Tatălui Ceresc… și îi strânge mult prea devreme!” Mă gândesc la un Eminescu, N. Labiș, Agheană, Mădălina Manole, Vasile Cârlova… și lista continuă.
La cenaclul nostru, la rubrica „in memoriam” spuneam mereu că Maestrul este pentru noi…și pentru minicipiu… un geniu, un înger, un extraterestru, sau un semizeu1 Realitatea confirmă aceste aprecieri ! Am văzut și „prieteni” ai săi care strâmbau din nas când auzeau aceste cuvinte de laudă,… cuvinte adevărate despre persoana care a fost și care a rămas în inimile dumneavoastră și a mea1 Acum el este „un prieten drag de dincolo de stele” și un nume în zestrea culturală a Râmnicu sărat! El a fost o inimă deschisă și generoasă până la sacrificiu și ne-a lăsat un bogat patrimoniu de câncete și de suflet, trăind și astăzi în inimile noastre. Talentuil său, dragostea D-sale pentru cultură și pentru muzică, dăruirea totală, trup și suflet pentru cenaclu, nu vor fi egalate de râmnicenii de azi, sau de mai târziu! Apariția lui la Cenaclul Alexandru Sihleanu din râmnicu sărat este asemănătoare cometei Halley: strălucitor, misterios, calm,… deși a tulburat liniștea sufletească a unor oameni… cu talentuil său, nu cu sântecele interpretate magistral!
Pentru prietenul nostru (îmi dați voie să spun așa?) maestrul Agheană Manea Smarandache, chitara a fost prima sa soție: dormea cu ea în pat! Chiar și după căsătoria cu domnișoara Frusina, maestrul nu s-a despărțit de „prima sa soție.” Împreună, Maestrul și chitara, au inuindat cu bucurie inumile a sute de oameni în scurta lor conviețuire! La amândouă „soții” le-a fost fidelpână în ultima secundă a legendarei sale vieți. !
Pe familia Agheană, Manea, Frusina și chitara, o întâlneam deseori, invitată, la evenimente culturale: la Fundația „Apollon”, „Origini Carpatine”, „Ascior”, „Liga Scriitorilor”, toate din Buzău, sau la cercurile școlare, „Cultul Eroilor” din râmnicu Sărat. Diplomele, medaliile și trofeele obținute, precum și aplauzele primite le-au răsplătit parțial eforturile, recunoscându-le și prețuindu-le valoarea1 Spun „parțial”, deoarece familia făcea eforturi supraomenești pentru a învinge o boală necruțătoare, care s-a dovedit neiertătoare… pentru a răspunde la multele invitații de participare de pretutindeni! Melodiile interpretate de maestru aveau, cu siguranță, un mare impact, mai mare decât orice declarație de patriotism ale celor, care spun mereu că iubesc România! Vocea inegalabilă a Maestrului se va auzi în sufletele și inimile noastre atâta timp… cât vom trăi! Noi, cenacliștii, avem un mare păcat: nu-i arătam prețuirea pe care o merita! Dar… cel puțin acolo lângă stele, să afle că nu îl vom uita! Îmi amintesc mereu o întrebare: dacă Maestrul nu avea cu el chitara, prețuirea noastră era pe jumătate? Un cunoscut și renumit scriitor buzoian, președinte la ASCIOR, dl ing. Nicolae Mușat, în poezia Omul cu chitara, în doar două versuri, pare să răspundă clar la această întrebare: „Agheană, cu a sa chitară/ Este iubit, cum altul nu-i.” Dar și o scriitoare buzoiană, dna Elena Căpățână, membră a Ligii Scriitorilor, frumos a declarat: „…Muzica și poezia de calitate ne unesc; iar noi avem nevoie de liantul Agheană Manea!” Am extras citatul din capitolul „postfață” la Cartea sufletului meu al cărei autor este prof. Ecaterina Chifu, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Îmi amintesc mereu o cugetare a scriitorului Henry de Montherlant: „Acolo, unde omul își desfășoară munca, lasă și ceva din inima sa.” Are parțial dreptate, deoarece Maestrul a lăsat foarte mult și foarte multe la cenaclul nostru! Ce este mai mult decât viața? Vă întreb pe domniile voastre.
Maestrul Agheană este etalonul generozității, sociabilității și a bunei dispoziții! Buna dispoziție este ca un medicament… care nu face rău la stomac! Maestrul a creat nu doar bună dispoziție la întâlnirile de la cenaclu. El ne-a predat și o importantă lecție cu titlul „Sacrificarea propriei vieți în favoarea culturii!” Credeți că se poate mai mult de atât pentru a dovedi excelența, sinceritatea și devotamentul în slujba artei și culturii? Maestrul ne-a făcut să înțelegem că nimic, simplu sau complicat, nu se realizează fără pasiune!
Maestre, tu ești și rămâipe veci prietrenul meu! Ești fratele meu (din suflet)! Mă bucur că am putut fi contemporan cu tine! Ai fost un dar divin! Da, ai fost un dar divin pentru noi! Ai fost și ai rămas un OM scris cu majuscule Alături de familie ai fost un TOT ÎNTREG!
Lacrimile doamnei Agheană, ascunse cu multă dibăcie, au permis totuși să observăm chinurile sale, văzându-și soțul suferind, străduindu-se să participe la cenaclu, dar să mai și cânte, deși medicii i-au interzis să cânte, din cauza bolii din gât!
Când Maestrul era printre noi, puțini prieteni îi sunoșteam viața, visele șieforturile. Dar după câțiva ani, când nici noi nu vom mai fi, povestea vieții eroice a Maestrului se va uita! Nimeni nu va mai ști că acel OM, cu caracter, talentat, modest, devotat… și grav bolnav… a fugit din spital, adică a plecat fără voie… pentru a cânta la cenaclu, riscându-și conștient sănătatea și viața. Nu vom avea niciodată posibilitatea să-l răsplătim pentru ce a făcut pentru noi, pentru cenaclu,pentru cultură…pentru că nu putem „plăti” viața unui OM! Dar avem datoria morală să încercăm răsplătirea! Pe acest considerent propun ca în cel mai scurt timp să instituim în Râmnicu , sau chiar în localitatea Boldu, reședința de suflet a familiei Maestrului, un festival artistic dedicat lui Agheană Manea Smarandache. Vă gândiți că nu sunt bani? Dacă acceptăm „Festivalul”, vor apărea și banii! Nu printr-o minune, din fondurile europene, prin împrumut nerambursabil! Maestrul chiar merită o asemenea onoare!
Cenaclul este vitregit după plecarea Maestrului, iar înlocuirea sa după aproape șase ani dovedește unicitatea lui! Deci încă un motiv în favoarea Festivalului! Cine l-a cunoscut și l-a prețuit, dar și cei care nu l-au cunoscut pe Maestru, sunt invitați să se alăture proiectului de organizare a Festivalului.
Nicolae Iorga, ministrul, profesorul universitar, istoricul, scriitorul… a spus, printre expresiile sale înțelepte: „indiferent de haina ce-o avem, fondul nostru este sătesc… Satul este așezarea noastră ancestrală. Țăranul autentic, în modestia sa, nu se plânge, nici nu se laudă; nu lucrează cu noțiuni abstracte, dar participă nemijlocit la existență.”
În privirea sfioasă a Maestrului se oglindea cerul, iar în ochii săi citeam, ca într-o carte, bucuria și tristețea! Revoltele le stingea în tăcere… Judecata sa era simplă și dreaptă. Privindu-l, îmi imaginam umbra străbunilor, a bătrânilor coborâți din icoane!!
În zilele nostre, în societate a crescut gradul de confort, însă a scăzut gradul de civilizație, Dar Maestrul rămâne OMUL autentic, sfătos, înțelept, cu vorbe de duh. El rămâne un tezaur plin cu nestemate, pe care, dacă nu îl vom păstra, vom pierde povestea eroică a vieții lui și poate chiar mai mult!
Festivalul… Acest festival va deveni singura noastră legătură cu Maestrul și cu trecutul, cu filonul autentic românesc, celula naturală, nealterată a țăranului român! Să nu uitămcă din copiii de țărani s-au născut marii scriitori, ingineri, matematicieni și artisti! Nepotul Maestrului, la vârstă preșcolară, modela în plastilină animăluțe din curtea părintească… și figurinele semănau cu cele reale: câinele, calul,vaca, pisica, cocoșul, ori curcanul! În familia Maestrului s-au mutat talentele!
Academicianul Eugen Simion spunea foarte frumos: „Eu cunosc pe Cineva care s-a născut într-o iesle… și ține lumea de peste 2000 de ani… și o va ține în continuare.” Și Eminescu scria în articolele sale pentru presă: „Clasa țăranilor este singura clasă pozitivă, pe al cărui spate trăim cu toții!”
Omul-spectacol, Agheană Manea Smarandache trebuie să dăinuie tot prin spectasol, cel puțin până va apare un talent asemănător cu al Maestrului… dacă va apare!?!
Doamne odihnește-l pe „fratele meu” Vă mulțumesc că m-ați ascultat!!”
Frusina Agheană: Vă mulțumesc, dle colonel! Vă dăruiesc o diplomă și o cărticică.
Laura Constantin: Maestre, două piese! La Crevelești pe o costiță și Pe valea Slănicului.
Laura Constantin: Mergem mai departe cu programul,cu videoclipul cu Manea Agheană, Ciobănaș cu trei sute de oi.
Laura Constantin: Mergem mai departe, colaj foto pe muzica Tudor Gheorghe, montaj nepotul lui Manea Agheană, Gigi Aurelian Gheață din Gherăseni, Buzău.
Laura Constantin: Mergem mai departe cu videoclipul cu Manea Agheană, Noapte de mai, versuri Loreta Toader.
Laura Constantin: În încheiere, o surpriză dna Florentina Danu va cânta doamnei Frusina Agheană piesa Tu, Frusina Agheană.
Frusina Agheană: Mulțumesc din suflet! Mi-ai făcut o mare surpriză!
Frusina Agheană: Am ajuns la final, vă mulțumesc din suflet că ați rezistat să stați în căldură, mulțumesc doamnei directoare Rafaela Violeta Predonescu, dlui ing. Ioan Nicolae Mușat. Vă doresc multă sănătate, să vă ajute Dumnezeu și la anul să venim din nou. Vă mulțumesc! Înainte de a pleca, să mergem în hol , unde am adus colivă pentru soțul meu. Înainte de a pleca, să facem o poză de familie.
Sâmbătă, 02 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Viorel Dodan. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!