ÎNAPOI

ESTE BINE SĂ NE CUNOASTEM ISTORIA POPORULUI DIN CARE NE TRAGEM ȘI SĂ NE CINSTIM PERSONALITĂȚILE MARCANTE

de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 21 ianuarie, ziua Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. Mc. Neofit; Sf. Mc. Agnia din Roma, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Jocurile Unirii) Focșani, Alba, Dealul Spirii,/ Locuri ce aduc noroc,/ Sârbă brâu, hora unirii,/ Însă fără… kazaciok. (Bahice) Profitând de-o zi frumoasă/ Și-un merlot la băcănie,/ L-a servit o tămâioasă,/ Dânsa vrea… și-o cununie! (Aniversare) Noi sărbătorim Unirea/ Așteptată an de an,/ Ne focalizăm gândirea / Pe fasole, cu… ciolan.” (Dumitru Hangu)
„(Alegi, până culegi) O cucoană alintată,/ De zece ori divorțată,/ A găsit unu-n sfârșit/ Și îl ține priponit. (Și-a demolat-o singur) Îmbrăcat în haine scumpe/ Și cu mașină bengoasă,/ Bagă viteză de rupe/ Și a intrat în a lui casă.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
„(Unei traducătoare) Doamna bea, fumează Kent,/ La traduceri bate pasul./ Dar să vezi cu ce talent/ Îl traduce pe… bărbat-su’! (Unui meloman) Domnul meloman iubește/ Instrumentele orbește!/ Numai soțioarei Cuța/ Îi mai strică … muzicuța! (Unui polițist) A luat Viagra numa’/ Patru luni. Nicio schimbare!/ Folosește și acum/ Tot… bastonul din dotare!” (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet)
A urmat lectorul de serviciu, Costică Drîstaru, cu un material intitulat sugestiv 24 Ianuarie 2023. Vă ofer lectura: „Ne aflăm la 164 de ani de la Unirea Principatelor Române. În fiecare an la 24 ianuarie sărbătorim Unirea Principatelor Române, numită și Mica Unire realizată sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Cea mare s-a realizat la 1918. Nu se poate vorbi de 24 ianuarie fără Alexandru Ioan Cuza, cum nu se poate vorbi de 13 septembrie 1848 fără Pavel Zăgănescu. Putem spune că este o Zi simbolică în procesul de refacere a Daciei milenare care s-a destrămat în urma cuceririi romane.
Deși sunt multe de spus despre Basarab I, Dragoș și Bogdan, întemeietorii celor două țări, Moldova și Muntenia, vom sări peste aceste evenimente. Basarab I cu victoria asupra maghiarilor (1330), o mare victorie asupra oștilor maghiare, conduse de Carol Robert de Anjou, ce au venit din Asia (pe la 800) și au format țara ungurească, sub Ștefan cel Sfânt la anul 1000. Trecem și peste invazia mongolilor de la 1241, care pentru a fi protejată Ungaria, Ștefan trimite pe Dragoș, voievod al Maramureșului împotriva invaziei. Acestuia, plăcându-i zona își formează o țară cu capitala la Baia. (Legenda cu Zimbrul și cățeaua Molda). Bogdan intrând în conflict cu regele Ungariei, este primit de boierii moldoveni. El a pus bazele statului medieval moldovenesc.
Dacii au continuat să trăiască în cele trei provincii, prin căsătorii mixte și impunerea de voievozi credincioși țării românești vecine. De menționat: Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare și Sfânt, Petru Rareș, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, care au ales să-și dea viața decât să plece capul în fața cotropitorilor.
Sub impulsul revoluției de la 1848, un mare merit îl reprezintă formarea unei elite românești care va milita pentru eliberarea națională, pentru unitatea celor trei provincii românești. (Pașoptiștii Bălcescu, Goleștii, Magheru, etc.) Ei au avut un rol important în realizarea unui curent de opinie favorabil unirii, când printr-o conversație moldo-muntenească se desființează vama dintre cele două țări (Râmnicu Sărat) cu excepția sării. Războiul Crimeii (1853-1856), când Franța, Anglia și Imperiul Otoman au ieșit victorioase în fața Rusiei, readuce în prim plan ideea unirii susținută de Napoleon III, fiind interesat de slăbirea imperiului țarist și habsburgic care ne exploatau. Nu suntem străini de asemenea fapte. Pentru realizarea acestui țel, Brătianu vinde o parte din moșia soției sale. Ce deosebire față de politicienii de azi! Oare câți dintre ei sunt dispuși să-și folosească averea pentru promovarea intereselor naționale? Războiul Crimeii aduce o modificare a statutului celor două țări române, prin Tratatul de Pace de la Paris, din 1856. Potrivit acestui tratat, în cele două principate urmau să se organizeze Divane Ad-hoc, care să se pronunțe asupra viitorului acestora. Divanele s-au pronunțat de la început pentru unire.
În Moldova s-a resimțit mai mult influența imperiilor vecine, țarist și austriac, care au rupt bucăți însemnate din trupul Moldovei așa cum o lăsase Ștefan cel Mare și Sfânt și care au acționat împotriva unirii. Să nu uităm trădătorii unirii, împotriva lui Cuza, caimacamul Nicolae Vogoride, care avea promisiunea Porții Otomane să devină voievod al Moldovei. A procedat la falsificarea listelor electorale, lucru care se petrece frecvent în zilele noastre, însă acum alte interese și puteri străine se găsesc în spatele falsificatorilor. Vedem că istoria lumii se rotește, imperiile se duc și vin altele, vorba lui Eminescu. La insistențele lui Napoleon și al reginei Victoria, alegerile din Moldova au fost anulate. Poarta Otomană a solicitat doi voievozi, două guverne, două adunări legislative. Singura instituție comună fiind Înalta Curte de Casație și Justiție și Comisia Centrală cu sediul la Focșani.
Alegerile au fost marcate de amestecul Rusiei care încerca să-l pună domn în Moldova pe Mihail Sturza. Acesta, văzând că nu reușește să-și impună candidatura prin compromiterea atragerea deputaților, va încerca folosirea forței. Metodele ne sunt cunoscute, ele fiind folosite și în zilele noastre.
În 24 ianuarie 1859, sub presiunea a 30 000 de oameni, adunați de liberali, într-o ședință secretă a adunării elective din Țara Românească, Vasile Boerescu, îl propune tot pe Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat la 5 ianuarie în Moldova, domn al Țării Românești. (Să ne amintim de întâlnirea secretă din locuința lui Gabriel Oprea, înaintea ieșirii câștigătorului, dar cu alte interese). Ziua de 24 ianuarie 1859 reprezintă pentru istoria României un moment fundamental în care ierarhii și clericii Bisericii, oamenii politici și poporul de atunci, adunați în Dealul Mitropoliei au avut un rol determinant pentru Unirea Principatelor Române. Unirea din 1859 a fost Unirea de bază care a permis crearea în 1862 a statului unitar modern, numit România. Această Românie a fost capabilă la independență totală față de Imperiul Otoman (1877), apoi la ridicarea în 1881 la statutul de regat și a pregătirii Unirii Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei cu România la 1918. La 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza ales domnitor a fost unul dintre conducătorii care au marcat istoria modernă a României. Reformele lui Cuza ne sunt cunoscute: primul Parlament, primul guvern, prima constituție și multe altele ce sunt și azi valabile. Alegerea lui Cuza domn al Moldovei și al Munteniei, prin înțelepciunea lor, românii s-au folosit de o breșă din legislație, de textul Convenției de la Paris, care nu stipula că voievozii din cele două țări să fie persoane diferite. O speculație inteligentă folosită în interes național, stabilindu-se capitala la București, în defavoarea Iașului privind dezvoltarea Moldovei.
Dar să nu uităm: și Cuza, ca fiecare cetățean, când se vede pe o funcție înaltă, viața personală sporește. Amante, jocuri de noroc, duritatea în conducere, nu sunt văzute cu ochi buni. Astăzi, pe lângă acestea sunt averile. Să nu uităm că și Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) a fost trădat de cei apropiați ca și Nicolae Ceaușescu. În acest sens se spune că un boier Neculai Istrati a construit biserica „Sfânta Treime” în 1856 pe moșia sa din satul Rotopărești, județul Suceava și în curtea bisericii a ridicat o statuie sub numele Moldova Plânge. Boierul a fost otrăvit la 01. 01. 1861, la vârsta de 43 de ani. Statuia boierului Istrati continuă să plângă din cauza conducătorilor de ieri și de azi, de la București, care nu au ridicat nici un deget pentru readucerea la patria mamă a pământului furat din Sfânta Moldovă a marelui voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Să ne amintim de Doina și Aldea Teodorovici cum au murit pentru idealul lor, unirea cu România mamă.
Zona Moldovei este singura regiune din România care nu are nici un km de autostradă, toate fiind făcute în celelalte zone ale țării. Doar în anul 2022 au început lucrările, vom vedea până unde și cât durează. Toată Europa a uitat de vremurile când marele nostru erou Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei sta ca o pavăză în fața păgânătății pornită să o cotropească și să pună pe zidurile Budei și aș Vienei stindardul Semilunii. Cu prea multă ușurință se dau azi uitării toate, cu prea multă ușurință privim cu indiferență la semenii noștri de dincolo de Milcov. Lipsa de dragoste și de recunoștință aduce cum e firesc lacrimi, suferință, regrete și durere. Întoarce-te Ștefane, Vlad, Mihai, ridicați-vă din mormânt, țara are nevoie de voi!”
Un material în care dl Costică Drîstaru, lectorul de serviciu, pune în pagină, succint, evenimentele istorice justificative pentru data de 24 ianuarie 1859 și figura celui care a pus bazele statului modern România, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, dar nu fără a face, totodată, paralela dintre politica momentului și politica de astăzi. Felicitări! Îl așteptăm mai des la ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu și cu noi materiale.
„În lectura prezentată astăzi de către dl Drîstaru este evocat un moment istoric și anume Unirea Principatelor Române. De reținut faptele domnitorului Cuza care a pus bazele unui stat modern, ale învățământului în țara noastră, a înființării primelor universități la Iași și București, a împroprietăririi țăranilor, a formării, în mod oficial, a Armatei Naționale Române, a punerii în aplicare a spiritului de dreptate. Ne amintim și astăzi de „ocaua lui Cuza”. Acest domn a introdus, pentru prima dată, țăranii în Divanul Ad-Hoc, ex. Moș Ion Roată. Când judecăm oamenii să ne pese mai puțin de dificultățile personale și să le cinstim memoria pentru realizările lor. Felicitări, dlui lector de azi și tuturor să aveți un an mai bun!” (Georgeta Iuga)
„Eseul prezentat de dl Drîstaru îmbogățește „Istoria Unirii Principatelor” prezentată de tânărul conferențiar-doctorand Cristi Rusin. Meritul eseului aprofundează cunoștințele mele referitoare la marele eveniment din 24 ianuarie 1859. Despre un asemenea uriaș și important subiect pentru țara noastră și poporul român se pot scrie romane… zeci de romane… și tot nu s-ar epuiza cuvintele! Arhivele păstrează acte doveditoare ale acestui eveniment măreț, benefic și necesar țării! Dorința Unirii românilor a fost permanentă! Poziția geografică a Principatelor, la intersecția a trei imperii, toate trei erau hotărâte să le cucerească și să le alipească imperiilor lor. În plus, bogățiile țării îi atrăgeau încă din primul secol al mileniului unu. Încercările de unire pentru a se putea apăra contra dușmanilor sunt numeroase. O primă reușită de unire a Principatelor istoria o consemnează prin domnitorul Mihai Viteazul, cu eforturi uriașe și cu victime nenumărate. În septembrie 1593 Mihai Viteazul devine domn al Țării Românești. De la începutul domniei el încheie tratate cu Aron Tiranul (Moldova) și cu Sigismund (Ardeal), pentru lupta antiotomană. Mihai Viteazul, cu oastea muntenească bate pe turci (10 decembrie 1594), iar la 1 ianuarie 1595 îi învinge pe turci la Hârșova și după o săptămână (8 ianuarie 1595) îi învinge la Silistra. La 25 ianuarie Mihai viteazul trece cu oastea sa Dunărea și capturează artileria otomană, ucigând pe pașa Hassan și pașa Mustafa. Urmează bătălia de la Călugăreni (13 august 1595), Vidin (ianuarie 1598), Cladova (mai 1598) și Șelimbăr (18 octombrie 1599). Mihai Viteazul intră triumfător în Alba Iulia (21 octombrie 1599) devenind domn și al Ardealului. În 27 mai 1600 Mihai Viteazul ocupă Moldova, realizând prima unire a celor trei țări române. La 6 iulie 1600 el emite un hrisov și se intitulează „domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată țara Moldovei”. Nobilimea Transilvaniei este nemulțumită că Mihai Viteazul acordă înlesniri iobagilor și preoților români. 18 septembrie 1600 – lupta de la Mirăslău. Mihai Viteazul este înfrânt de generalul Gheorghe Basta, care se alăturase nobilimii. Polonezii ocupaseră Moldova și Moldova reinstalează domn pe Ieremia Movilă. La 20 octombrie 1600 –lupta de la Bucov, Mihai Viteazul este înfrânt de polonezi și moldoveni și se retrage peste Olt. Domn al Țării românești devine Simion Movilă La 25 noiembrie 1600 Mihai Viteazul este înfrânt de polonezi în lupta Curtea de Argeș. Acesta ia drumul Vienei unde ajunge la 12 01 1601. Împăratul Rudolf al II-lea îl „împacă” pe Mihai Viteazul cu generalul Basta, pentru ca forțele lor unite să supună Ardealul. La 3 august 1601 se desfășoară lupta de la Gorăslău. Forțele unite Mihai Viteazul și generalul Basta îl înving pe reinstalatul în domnie pentru Ardeal – Sigismund Báthory. Misiunea primită de la împăratul Rudolf al II-lea a fost îndeplinită, dar meritul victoriei revine lui Mihai Viteazul. Generalul Basta, speriat de forța de luptă a lui Mihai Viteazul, ordonă subordonaților să-l ucidă pe acesta… și ordinul mișelesc a fost executat la 9 august 1601 pe câmpia Turzii. Oastea lui Mihai Viteazul este acum condusă de Radu Mihnea, dar Simion Movilă, domnul Țării Românești înfrânge pe Radu Mihnea lângă Râmnicu Sărat la 15 august 1601. Această primă unire a celor trei țări române a durat numai patru luni (mai-septembrie), dar a dovedit că visul românilor este realizabil!” (Mihai Doina)
„Astăzi dl Drîstaru, o prezentare documentată. Vin cu o completare la Bogdan I, pentru că are legătură cu Râmnicu Sărat. O perioadă Moldova s-a numit Bogdania. Drumul care lega Bogdania de Țara Românească se numea drumul Bogdanului. Și acum o porțiune de drum între comuna Valea Râmnicului și Crucea Comisoaiei se numește drumul Bogdanului.” (Dumitru Hangu)
„Materialul prezentat astăzi de către dl Drîstaru face referire la un moment extrem de important din istoria noastră națională și anume Unirea Principatelor Române. Zilele trecute am vorbit și noi despre acest eveniment în cadrul conferinței dedicate special, organizat de Biblioteca Municipală. Originalitatea acestui material prezentat astăzi constă, în primul rând, prin paralelele pe care autorul le face cu perioada contemporană. Textul abundă în comparații privind moralitatea politicienilor de atunci și acelor de astăzi. Spre finalul materialului constat faptul că autorul a pus accent pe regiunea Moldovei. Mi-aduc aminte că sunt foarte mulți care spun că Râmnicu Sărat și jud. Buzău ar fi în Moldova. Ei afirmă asta într-un sens peiorativ, dar ei nu realizează că din Moldova au răsărit numeroase personalități și valori naționale: Eminescu, Enescu, Cuza, Kogălniceanu, Alecsandri, Labiș etc. Nu este o rușine dacă am fi moldoveni. Îl felicit și îl așteptăm cu alte materiale.” (Cristi Rusin)
„24 ianuarie 1859 constituie unul dintre monumentele istorice de mare importanță din istoria României. Cu toate că domnia lui Alexandru Ioan Cuza a durat doar șapte ani, drumul spre o Românie modernă atunci a început. Nu mai menționez reformele de mare importanță economică și politică care au avut loc în timpul lui Cuza, deoarece au fost menționate de antevorbitorii mei. Consider că materialul prezentat de dl Drîstaru, în care a consemnat momentele cele mai importante care au avut loc înainte de Unire și în zilele de 5 ianuarie și 24 ianuarie când s-a efectuat Unirea celor două Principate, este bine documentat. Consider că și completarea adusă de dl Doina privind Unirea de la 1600 este binevenită pentru celebrarea victoriei Unirii care au constituit primii pași spre Marea Unire de la 1918. Felicitări, lectorului de serviciu. Tot ce am discutat în cadrul ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu a fost exprimat de Mihai Eminescu în poezia Doina, care a avut șapte variante până la varianta finală.” (Aneta Țâru Pioară)
„În fiecare an la 24 ianuarie sărbătorim Unirea Principatelor Române numită și Mica Unire realizată sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza și cea mare s-a realizat la 1918. La 24 ianuarie domnitorul ales Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre conducătorii care au marcat istoria modernă a României. Felicitări dlui Drîstaru care a avut o lucrare complexă.” (Dumitru Bardaș)
La propunerea dnei Aneta Țâru Pioară, ședința s-a încheiat cu cântec: Hora Unirii.
Sâmbătă 28 ianuarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dna Floarea Frățilă. Vă așteptăm, cu drag!

Centrul Cultural ”Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat © 2022. Toate drepturile rezervate.
Termeni și condiții / GDPR

Facebook