de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 04 martie, ziua Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel și sora sa, Iuliana (Sâmbăta Sf. Mare Mc. Teodor Tiron. Pomenirea morților), ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
În această zi, înainte de toate, să-i pomenim pe cei plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Costache Florea, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
„(Emisiuni cu cântec) Unii bat palma,/ Alții sunt fierbinți./ O doamnă vine cu… „carnea”,/ Și așa, ne scot… din minți! (Educația) O educație aleasă/ Cei șapte ani de acasă./ S-a întors cu dosuʼ lumea,/ La mare preț îi… nesimțirea! (Duritate justițiară) Legea cea mai aspră pentru bărbați, Constantin Mavrocordat, domn al Țării Românești: Bărbatul care se apropie cu „ștromeleagul” de părțile născătoare ale femeii, i se va tăia năvalnicul mădular. Totuși, un grup de mari boieroaice au mers cu jalbă la domnitor și au cerut anularea monstruoasei legi, motivând că bărbații nu fac rău femeilor”. (Dumitru Hangu)
„(Un dar scriitorilor) De vreți un dar, acum, în prag de primăvară,/ doresc ca să vă iasă în cale o comoară,/ o pajiște imensă cu ghiocei în floare/ și-o vale plină de toporași albaștri la culoare!// Și cerul nostru, albastru, ce suferă-n suspin,/ vi l-aș da fără bombe și drone venite din senin/ și-aș vrea, pe lângă gard, să vă crească-n buchete/ tufe de liliac de-l alb, nu vreau pe cer rachete!// Vreau asta, ca să stea tot omul în sălașul lui,/ dar despre liniștea aceasta, cui să-i spui?/ dacă nebunul crede că va moșteni pământul,/ când și pe el l-așteaptă lopata și cu lutul…” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
Dl Nicolae Constantinescu a lecturat din antologia alcătuită de Elis Râpeanu, Inginerii în familia epigramiștilor, Ed. Agir, 2001, trei epigrame: (De 1 martie, autor Sorin Olaru) Ți-aș prinde azi un mărțișor/ De sânul tău cel rotunjor…,/ Dar dac-avem, zău, ghinionul/ Să ți se spargă siliconul? (Primăvară, autor Constantin Păun) Când se-ntorc la destinații/ Berzele, plutind sub soare,/ Au emoție bărbații,/ Dar și unele fecioare! (Femeia, autor Constantin Păun) Femeia este ca un joc -/ Un fel de roată cu noroc -/ La care, după cum știm bine,/ Nu poate câștiga oricine.
„(Unui „știutor”) Ai strâns cam multe sub chelie/ În ăști mulți ani,/ Însă, în sportul care-i „rege”/ Cam tot ce spui mă lasă rece. (Gică Chiroiu)
„(Unui epigramist) Îl cunosc de ceva vreme/ Și nu am de ce mă teme./ Chiar de-nțeapă în epigramă,/ Nu mi-a făcut nicio rană. (Mită) Banu-i ochiul dracului/ Ce nu are glaucom./ Obiceiul locului:/ Nu dai mită, ești în pom!” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
„(Vine BAC-ul ! Unei domnișoare) Domnișoara-i stea de modă,/ BAC-ul l-a trecut copila…/ De trei ori la Cernavodă/ Și odată la Brăila! (Rezolvare) – Mă lași tată la Mamaia?/ Dar dă-mi bani de buzunare…/ – Vezi de-aceea,tocmai de-aia/ Să te duci la tactu’ mare! (ROMANȚĂ) Pe lângă plopii fără soț/ Pândea amantul ca un hoț./ Aflând și soțul despre hoț/ Rămase soața fără soț!” (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet)
A urmat lectorul de serviciu, Mihai Doina, cu un material intitulat sugestiv Martie-mărțișor. Vă ofer lectura: „(Martie-mărțișor) Luna martie reprezintă începutul primăverii, dar este și luna lucrărilor agricole. I se mai spune «luna lui „Traistă-n băț”», adică țăranii luau traista și sapa, și porneau la lucru. Calendaristic luna aceasta găzduiește câteva sărbători bisericești: 1 martie-Sf. Muc. Evdochia, 9 martie – Sf. 40 de Muc. din cetatea Sevastia, 25 martie – Buna Vestire (Blagoveștenia – Arhanghelul Gavriil anunță pe Fecioara Maria că va naște pe Iisus)
Folclorul a înregistrat și el câteva sărbători: 7 martie – ziua lupului (lupii părăsesc zonele din preajma așezărilor). În această zi gospodarii caută prin tufișuri și mărăcini păr de lup, care este folosit la „afumatul copiilor” pentru ca aceștia să devină curajoși ca lupul, 17 martie – ziua șarpelui (se consideră că în această zi ies insectele și animalele din pământ, care au iernat acolo), tot pe 17 martie este și ziua peștelui (în bălți peștii încep să se zbată, să se dezmorțească! Pescarii nu ies la pescuit). Același 17 martie este și „ziua retezatului stupilor” (se scot din stup fagurii cu mierea neconsumată și începe roitul albinelor). Tot pe 17 martie se întorc berzele. Se crede că va fi mare „noroc” în casa pe care berzele își fac cuib. La 25 martie începe cântatul cucului, anunțând punctul final al revenirii la viață a tuturor ființelor care au hibernat. Dar 1 martie este sărbătoarea cea mai așteptată de oameni: este ziua mărțișorului! Mărțișorul este o împletitură într-un șnur bicolor (alb și roșu). Împletitura simbolizează împletirea timpului, a celor 365 de zile, sau împletirea celor două simboluri, masculin și feminin, în dragoste. În această zi oamenii își dăruiesc mărțișoare, la care se adaugă mici simboluri: o floare, un coșar o inimioară, pietre semiprețioase și tot ce dorește imaginația noastră.
Mărțișorul se poartă până în ultima zi a lunii martie, când este pus într-un pom sau pe o floare, având semnificația urării: „să înverzești și să rodești ca pomul, ori să înflorești ca floarea (de trandafir, mușcată, etc.). Mărțișoarele se confecționat acasă, de tinere și de tineri, pentru persoanele dragi inimilor lor, dezvăluind nu doar dragostea, ci și iscusința fiecărei persoane. Dar timpurile frumoase au trecut… Acum mărțișoarele dovedesc bogăția celor care cumpără și iscusința celor care le confecționează, de regulă, pentru toate gusturile! Astfel s-a banalizat o tradiție frumoasă și întrevăd peste puțini ani, se așteptă o dispariție a tradiției mărțișorului, laolaltă cu toate tradițiile românești, deoarece „așa vrea globalizarea”… și crearea „Statelor Unite ale Europei”, sau U.E!
Începutul lunii martie va aduce zilele Babei Dochia, numite „babele”, un timp ritual de nouă zile, reprezentând cele nouă straie ale babei. Baba Dochia fiind bătrână, purta iarna nouă cojoace. Păcălită de schimbare vremii, a crezut că a venit primăvara și începe să arunce zilnic câte un cojoc, iar în a noua zi, fiind foarte frig și rămasă fără îmbrăcăminte, moare înghețată (simbol al încheierii „morții vegetației”) și renaște o nouă Dochie, care moare în primăvara următoare. Femeile și bărbații își aleg câte o zi, starea vremii acelei zile le va prezice „cum le va merge, material și spiritual, în acel an!”
Numele babei Dochia nu vă spune nimic? În limba dacilor, Dokia – Dakia = sora Soarelui. De aici s-a ajuns la Dacia lui Decebal. În perioada primară a matriarhatului, strămoșii daco-tracilor se închinau Soarelui uranian. În toate cetățile din acea perioadă, în centru se afla un altar al Soarelui, care se numea Ilion sau Helis. În altar (vatră) ardea continuu „Focul viu”, o fărâmă din Soare, vegheat de preotese, numite și zeițe și purtau nume de Veste, care erau tinere fecioare. Altarele (vetrele) erau de două tipuri: mic, de forma unei potcoave și mare, în formă de cerc (soare). La vetrele mari supravegheau focul sacru „marile preotese”. Una dintre aceste mari preotese a fost Dokia –Dakia. Altarele erau confecționate din ardezie (piatră ornamentală). La altarele mici supravegheau focul preotesele numite Hestia sau Vesta. Când preotesele nu mai erau virgine, erau înlăturate (înlocuite) și numite ne -Veste, denumire de origine dacică care se păstrează și în vorbirea noastră actuală. De la daci, Cultul Soarelui și al Focului Sacru, a trecut și la alte popoare ale lumii vechi: indieni, perși, egipteni, elini și altele, cu care dacii au venit în contact pe parcursul a mii de ani. Inspirați de Cultul Soarelui dacii își confecționau amulete, mici obiecte folosite de superstițioși cu credința că le va aduce noroc, ori îi apără de duhurile rele. Aceste amulete, împreună cu alte reprezentări, se atașează la mărțișor, în același scop.
Nu consider corectă tradiția oferirii mărțișorului doar femeilor! Oare doar bărbații iubesc? Știm că mărțișorul se oferă persoanelor iubite! În Bucovina și jumătatea de nord a Moldovei femeile oferă mărțișoare bărbaților! Logica adeverește obiceiul bucovinean: femeile sunt mai îndemânatice… la lucru în gospodărie (interior), iar bărbații se descurcă la lucrul în curte, la munci mai grele. Dar femeile au luptat și au câștigat egalitatea în drepturi, de aceea s-a renunțat, în majoritatea situațiilor și se recurge la cumpărarea mărțișoarelor gata confecționate. Farmecul mărțișorului descrește… până la dispariție! I-a luat locul spiritul comercial. Dar ce nu poate nimeni și nimic să i-a locul spiritului mărțișorului este „Legenda Mărțișorului”. Această legendă este legată de o eclipsă de soare, din vremea ocupației romane din Dacia. Se povestește că într-o zi soarele a coborât de pe cer, într-un sat, luând chipul unui flăcău și a participat la horă. Un zmeu l-a pândit și l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o peșteră. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o dimineață un tânăr s-a hotărât să-l înfrunte și a plecat să salveze Soarele. Localnici l-au condus și i-au dăruit din puterile lor, ca să îl ajute să biruie pe zmeu și să elibereze Soarele. Ajuns la castelul zmeului au început lupta. S-au înfruntat nouă zile întregi și nouă nopți întregi. Zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri și rănit, tânărul a eliberat Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind și bucurând lumea. Natura a reînviat, oamenii s-au veselit, dar viteazul nu a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când zăpada înroșită se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Și ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Viteazul muri! De atunci tineretul împletește doi ciucurași: unul alb și unul roșu și le oferă celor apropiați și celor pe care îi iubesc. Roșul simbolizează dragostea pentru tot ce e viață și este frumos, amintind de sângele voinicului. Albul simbolizează sănătatea, dar și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii. Noi știm că roșul și albul simbolizează lupta între bine și rău, între iarnă și primăvară. Există și credința că mărțișorul este aducător de noroc și bunăstare. Descoperirile arheologice ne îndreptățesc să credem că tradiția mărțișorului este mai veche de 8000 de ani. Primele mărțișoare erau confecționau din două fire de lână, unul alb și unul negru, de care atârnau monede Tipul de monedă, (aur, argint sau bronz), indica statutul social.
Închei eseul declarând că nu sunt superstițios! Nu cred în zmei, dar îmi face plăcere cum gândeau dacii, cum creau legende și cum transmiteau spuma înaltei lor culturi! Pentru colegele noastre din Cenaclul Alexandru Sihleanu doresc să le urez mulți ani, cu zile fericite, cu prilejul sărbătorii din ziua de 8 martie – Ziua internațională a femeii!”
Dl Mihai Doina, lectorul de serviciu, s-a dovedit bine documentat și a căutat să realizeze un material interesant și o atmosferă plăcută. Îl așteptăm și cu alte materiale. Sănătate și spor la scris!
„O prezentare a lunii mărțișorului, martie, cu multe legende care merită a fi cunoscute și transmise generațiilor viitoare”. (Dumitru Hangu)
„Ofer cu această ocazie câte un mărțișor femeilor prezenta la cenaclu, pentru a face un pas de la teoria privind atenția oferită femeilor, la practică. Totul este veridic. Eu cred în Baba Dochia. În toate referirile, în așa zisele legende în care apare sintagma de veste, putem face asemănarea cu neveste. Pentru că dl Doina a făcut un gest frumos, că s-a gândit la jumătatea armoniei familiale și a creat o zi deosebit de minunată, creând o zi de sărbătoare, cu ocazia zilelor dedicate femeii ca un mărțișor, îi doresc să-i trăiască nevasta.” (Adrian Câmpeanu)
„Astăzi la Cenaclul Alexandru Sihleanu am trăit o zi frumoasă datorită zilelor pe care le sărbătorim de la unu la opt martie, zilele femeii. Așa după cum fiecare membru al cenaclului a vorbit frumos, doresc și eu să-mi exprim bucuria despre frumusețea acestor zile de început de primăvară.” (Valeria Popa)
„Astăzi, în ședința Cenaclului Alexandru Sihleanu am audiat un material în care autorul Mihai Doina a consemnat însemnătatea și tradițiile privind zilele începutului de primăvară. Știm cu toții că la noi, la români, obiceiurile și tradițiile sunt nenumărate și deosebit de frumoase prin manifestările care au loc cu ocazia acestor sărbători și despre care de-a lungul veacurilor s-au creat s-au creat diferite legende, proverbe și zicători. Autorul lecturii de astăzi a fost bine documentat și a consemnat datele acestor sărbători ale începutului de primăvară. Legenda mărțișorului, cuprinsă în material, este una dintre multele legende pe această temă, autorul făcând legătura și cu vechimea acestei sărbători legând-o de strămoșii noștri daci, pomenind despre Baba Dochia și legenda acesteia privind dezbrăcarea cojoacelor în primele zile ale lui martie. Interesant în materialul audiat astăzi este faptul că autorul vorbește despre o sărbătoare de la începutul lui martie, șapte martie, ziua lupului, despre care în folclorul românesc se spune că în această zi lupii, care până la această dată au avut sălaș în apropierea satelor, acum ei se retrag spre păduri. În urma lor oamenii caută prin locurile pe unde au umblat aceștia și adună păr, cu care își afumă copiii spre ai întări împotriva primejdiilor vieții.” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„La Cenaclul Alexandru Sihleanu lectorul de serviciu, Mihai Doina, vine întotdeauna bine documentat, cu lecția bine învățată, convingându-ne că studiază foarte mult. Eu îi mulțumesc pentru cele prezentate și îi urez multă sănătate ca să ne prezinte și pe viitor alte momente, care vor fi.” (Mihai Vieru)
„Tema eseului dlui Mihai Doina, lectorul de serviciu, a fost foarte bine aleasă. În material au fost prezentate obiceiuri și legende dedicate zilelor femeii și mărțișorului de la perioada 1-8 martie. A fost un material foarte bine documentat. Menționez că sărbătoarea mărțișorului este o sărbătoare specific românească și ne mândrim cu ea. Mulțumesc dlui doina pentru tema aleasă și îi doresc multă sănătate.” (Ana Sterescu)
„Materialul prezentat de dl Doina este interesant informându-ne despre istoricul mărțișorului, tradiții, obiceiuri și sărbători religioase. Și poeziile sunt frumoase și binevenite pentru acest moment. Îl felicit și îl aștept cu alte materiale. Închei cu o epigramă. (Frumoasă zi de primăvară) Frumoasă zi de primăvară/ Și soarele începe să răsară./ Când domn Câmpeanu muza a găsit,/ De Baba Dochia s-a îndrăgostit.” (Nicolae Constantinescu)
„Reînnoirea naturii corespunde în materialul prezentat de dl Doina Mihai cu ziua mărțișorului. Legat de această sărbătoare, prezintă o serie de legende despre Baba Dochia și Veste, preotesele din antichitate. Se întorc păsările călătoare, în special berzele și apare în luna martie și cântecul cucului. Natura se trezește la viață și primăvara e vestită și de apariția ghioceilor. Odată cu sărbătoarea mărțișorului sunt amintite o serie de sărbători religioase și în același timp se aduce un omagiu sărbătoririi femeii. Îi doresc succes și îl mai așteptăm la cenaclu cu noi materiale.” (Georgeta Iuga)
„Felicitări lectorului de serviciu. Îl mai așteptăm cu noi materiale.” (Floarea Frățilă)
„Prezentarea zilei de 1 martie de către lectorul de serviciu este elocventă pentru ziua de astăzi, având în vedere că ziua de 1 martie este sărbătorită în toată țara și are o conotație artistică tradițională în multe regiuni ale țării, care mai de care mai minunate. Ziua de 1 martie se sărbătorește în fiecare familie împreună cu apropiații. Ziua de 8 martie este o zi care încununează toate omagiile aduse femeii mamă, soție. Urez celor participanți și tuturor o lună martie frumoasă, cu multe bucurii.” (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă 11 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dna Floarea Frățilă. Vă așteptăm, cu drag!