de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 22 aprilie, ziua Sf. Ier. Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
Dna Ecaterina Chifu a lecturat din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: (Unui năsos) M-am uitat bine la el,/ I-a crescut nasul cât creanga,/ Motivul nu-l știu de fel,/ O fi consumat viagra? (Forțelor oculte) Uite, așa-mi spun mie unii,/ Că ne conduc forțe oculte,/ Dar, nu înțeleg nebunii,/ Nu-s oculte, ci inculte. (Unui epigramist) Uite, acum, la bătrânețe,/ Mai scriu câte-o epigramă,/ Să vă feriți de mine,/ Că vă fac… de panaramă. (Altui epigramist) Tot timpul ți-am făcut reclamă,/ Că-n epigramă ai umor,/ Ai grijă deci de epigramă,/ Nu vreau să râd de autor.
Dl Nicolae Constantinescu a lecturat din antologia Ingineri în familia epigramiștilor, alcătuită de Elis Râpeanu, Ed. Agir, 2001, trei epigrame de Nicușor Constantinescu: (Viagra) Viagra-i un medicament/ Ce-i folosit ca stimulent/ Atunci când, cu adevărat,/ Mai e ceva de stimulat. (Amintiri din copilărie) Copil fiind, părinții, la tot pasul,/ Spuneau că dacă mint îmi crește nasul./ De-aceea azi nu pun nici o-ntrebare/ Când văd parlamentari cu nasul mare. (Spitalul) Spitalul e un loc spre care/ Purcedem triști ca la război/ Și doar din pură întâmplare/ Ne mai întoarcem înapoi.
„(Paralela 45°) Tatuată cu iubire,/ Împărțită cu umor,/ Multe zile lucrătoare!/ Tropice… ecuator. (Dealul Copoului) La iubită moldoveanuʼ/ Îi va face un cadou,/ Cum a hotărât Divanuʼ/ O sărută pe „Copou”. (Beizadeaua) Fain bărbat îi domnuʼ Dragu,/ Cu cravată și la țol,/ Un flăcău precum îi fraguʼ,/ Dar să știți, îi… Dragu gol!”(Dumitru Hangu)
„(Cu prostia nu te pui) De-i testăm, avem dovada,/ Nu-s puțini, sunt cu grămada./ Să-i stârpim, n-avem metodă./ De un timp sunt chiar la modă. (Cu dop în top) Dacă sticla n-are dop/ Băutura e apă chioară./ Epigrama nu-i în top,/ Dacă râsul nu-i omoară.”(Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
„(Pisica educatoare) Pisica toarce pe butoi/ Pe-o pătură și perne moi,/ E soare mult și este vară/ Și ies albinele pe-afară.// Pisoii mici și nătărăi/ Se iau la trântă câte doi./ – Acuma gata hârjoneala,/ Mai sunt trei luni și-i gata școala!// Ia să vedem, c-așa-i corect,/ Care pisoi e mai deștept!/ Să zicem că pe-acest butoi/ Sunt trei pisici și doi pisoi.// Să-mi zică cineva, mă rog/ Câți sunt cu toții la un loc?// – Sunt patru mamă, așa zic!/ Răspunde-un motănel peltic./ – Ba șase sunt, i-am numărat!/ Vorbește unul crăcănat.// – Ba zece-ar fi! Strigă cam tare/ O mâță albă pe picioare./ – Of, Doamne, ăștia-s blegi în bloc,/ Nu știu „artmetică” deloc!// Chiar azi le cumpăr din bazar/ Calculator de buzunar!” (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet)
A urmat lectorul de serviciu, dl Dumitru Hangu, cu două materiale întitulate: Anul 1982, an de cotitură pentru România și Martie 1996. Vă ofer lectura: „(Anul 1982, an de cotitură pentru România) În acest an m-am transferat de la Râmnicu Sărat la Grebănu, la magazinul cu autoservire. Aici, mi-am făcut noi cunoștințe, printre cei mai apropiați, profesorul de istorie și primar al comunei, Negoiță Alexandru și colonelul Ungureanu, ce lucra în Departamentul Securității Statului. De la profesorul Negoiță am aflat că Ceaușescu va fi schimbat, iar în locul lui va veni un anume Iliescu, prim-secretar la Iași. Discuții aveam la mine, în magazia alimentarei. Din când în când, venea și colonelul, câteodată însoțit de un fost ofițer de miliție ce a fost dat afară pe motivul că a jucat barbut în timpul serviciului. Discuțiile erau critice la adresa Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu. Cea mai clară discuție cu colonelul Ungureanu am avut-o în anul 1987, în ziua când a avut loc protestul muncitorilor din Brașov. În acea zi, am mers la Spitalul Militar București, la soție, unde am fost însoțit de colonel. După vizită, am fost invitat la el în apartament. Acolo a deschis discuția despre evenimentele de la Brașov. „Până nu va face Bucureștiul, nu rezolvă nimic. Eu, în calitate de colonel, trebuie să merg în oraș după ora trei noaptea și să văruiesc pereții unde sunt scrise mesajele la adresa familiei Ceaușescu.” Când venea la Grebănu, la mama lui, discutam multe cu el. Printre toate celelalte, mi-a povestit ce i s-a întâmplat când a venit, în mod special, la Grebănu să se cunune religios, cu preotul parohiei, în casa unde locuia mama sa. Cununia a avut loc seara, cât se poate de discret. A doua zi Când s-a prezentat la Departamentul Securității Statului a fost chemat de general, care l-a întrebat, pe scurt, ce a făcut la Grebănu în noaptea precedentă. A recunoscut ce a făcut și fericire pentru el, generalul nu l-a pedepsit, dar i-a spus să fie mai atent. De regulă, o parte dintre cei care lucrau în securitate se fereau de informatorii voluntari (cei care necontactați își ofereau serviciile securității, fiind considerați deosebit de periculoși). La revoluție, colonelul ieșit recent la pensie, în primele zile a fost chemat la Departamentul Securității Statului. El se afla la Grebănu și atunci mi-a mărturisit: „Dacă o fi să mă împuște, pe mine mă împușcă degeaba.” (Martie 1996) În orașe și comune erau în toi pregătirile pentru alegerile locale. Pentru Râmnicu Sărat erau voci care îl voiau pe Constantin Dinu, fost prim-secretar la Râmnicu Sărat, la Buzău, cu Potop, apoi la Drobeta-Turnu Severin. Cei din conducerea unui partid de la Buzău, din care făceam parte și eu, au fost de acord ca eu și încă două persoane de la Râmnicu Sărat, cunoscuți și apropiați ai lui Constantin Dinu, să mergem la el în comuna Zărnești, unde locuia în acea perioadă. I-a făcut plăcere când ne-a văzut. Discuțiile au durat mai multe ore, în primul rând ne-a povestit câteva întâmplări de la Buzău și Drobeta-Turnu Severin. Buzău anii 1980-1982. Constantin Dinu, eram împreună cu prim-secretarul Potop la el în birou, mi-a făcut semn să mergem aproape de geam. În acea perioadă la Mărtinu în munții Buzăului se făceau pregătiri, Nicolae Ceaușescu avea organizată o vânătoare. Lângă geam prim-secretarul Potop mi-a spus: La Mărtinu s-ar putea să i se întâmple ceva lui „tovarășu”. Să fim atenți! Nu s-a întâmplat nimic, dar după aproximativ un an, prim-secretatul Potop a încetat din viață în mod dubios. Dinu Constantin a fost mutat la Drobeta-Turnu Severin în calitate de prim-secretar. La plenara din toamna anului 1989, de la Drobeta-Turnu Severin, înainte de ultimul congres, a avut loc un eveniment. Unul dintre participanții la plenară, în cuvântul său, a criticat dur lipsa unor alimente de bază la Drobeta-Turnu Severin. Acest lucru a ajuns la urechile Elenei Ceaușescu care l-a chemat pe Dinu Constantin la București. A mers la biroul Elenei Ceaușescu de la Comitetul Central, a așteptat câteva ore până când a venit cineva și i-a spus că tovarășa îi ocupată și nu poate să-l primească. Când a sosit la Drobeta-Turnu Severin a găsit invitația pentru a doua zi, care s-a terminat ca și prima. A treia oară l-a primit, dar l-a luat la ture de la ușă: „Nu ți-e rușine măgarule, tovarășu se zbate pentru țară, iar tu îți bați joc?! Ieși afară!” Bineînțeles a fost schimbat, a urmat congresul, apoi revoluția din decembrie 1989.”
Aceste scrieri, prezentate astăzi de dl Dumitru Hangu, sunt ca o refulare din prea plinul trăirilor ce i-au marcat pașii existenței, astăzi „povești” apuse care au amanetat viitorul României.
„Aceste scrieri realiste ne aduc în atenție o istorie zbuciumată a neamului românesc, mult încercat de-a lungul veacurilor. Consider că aceste povestiri cu caracter istoric sunt necesare mai ales că acum despre istoria contemporană nu se învață în școală. Îmi place stilul concis al scrierilor, obiectivitatea cu care a arătat faptele și claritatea exprimării.” (Ecaterina Chifu)
„Orice amintire contează de cine și unde este spusă. Felul în care au fost redate aceste amintiri m-au făcut puțin melancolic și m-au „întors” în perioada la care s-a făcut referire. Comunismul, în ansamblul lui, a fost o perioadă de tristă amintire, care a lăsat urme, mai mult sau mai puțin, în funcție de individ. Materialul a fost redat într-un mod foarte natural și la obiect. Mi-a plăcut ceea ce am auzit și îl felicit pe dl Hangu pentru modul direct în care a participat la acele evenimente.” (Gică Chiroiu)
Ceea ce ne-a lecturat astăzi dl Hangu, consider că sunt niște informații care ar putea, printr-o minuțioasă cizelare, să ajungă articole de ziar. Momentele pe care le reflectă în scrierile sale autorul au valoare prin faptul că acesta a participat direct la ceea ce ne povestește. Astfel de „conspirații” au avut loc în ultima perioadă a comunismului (1980-1989), când spiritele se încinseseră în cercurile din apropierea conducerii comunismului. Materialul audiat cuprinde și activități pozitive al unora, ce făceau parte din administrația locală. Îi sugerez dlui Hangu că din povestioara care ne-a relatat-o despre ospătara întâlnită în tren, să scrie o schiță. Nu pot încadra materialul audiat în niciun curent literar, dar mesajul a fost bine venit.” (Aneta Pioară Dumitreșteanu)
„Materialul prezentat azi de dl Hangu este o relatare a unor întâmplări din perioada comunistă. Un material interesant și informativ pentru noi cei care eram copii în acele vremuri. Legat de acea întâmplare cu fata întâlnită în tren, m-a inspirat și am scris două epigrame: (La privighetoarea) Iarăși la „Privighetoarea”/ Se rezolvă angajarea./ Domnișoara „căprioară”/ Stă, iar la patron în poală! (Angajare) Caut ca bărbat mereu/ Să mă angajez și eu,/ Însă știu la patron cheia/ La interviu, a aranjat femeia?” (Nicolae Constantinescu)
„Lectorul de serviciu a greșit tema aleasă și pe viitor să-și canalizeze energia creatoare în domeniul literar în care are chemare și anume epigrama în care în care este un adevărat maestru. (Adrian Câmpeanu)
La capitolul discuții, vreau să menționez pe Garabet Ibrăileanu care a avut o reflecție despre poporul român privind caracterul. Scrierile dlui Hangu sunt bine venite, căutând să spicuiască amintiri din perioada comunistă.” (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă, 29 aprilie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dna Marilena Răghinaru. Vă așteptăm, cu drag!