de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 13 decembrie, †) Sf. Ier. Dosoftei, mitropolitul Moldovei; Sf. Mari Mc. Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest; Sf. Mc. Lucia din Siracuza, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Inteligența artificială) S-a încumetat robotul/ Ca să guițe ca porcul,/ Dar în ziua de Ignat,/ I s-a ars lampa de contact.
(Întrecere) Omul a inventat robotul/ Și-n curând o să-i ia locul./ Eu, cred că nu-l poate învinge,/ Că robotul, nici nu râde, nici nu plânge”.
Dl. prof. Mihail Constantinescu, la momentul în memoriam, a lecturat: „(Magicianul) Profesorul Victor Posea, era ca și alți magiștri din liceu, precum Ionel Cambeșteanu și maestrul Marcel Ghiulea, un magician.
Magicianul Victor Posea venise de la București, unde fusese actor. Deținea cheia fermecată cu care deschidea cutiile vrăjite, ușile fermecate spre o lume de povești, lumea literară. Frecventase cenaclurile din capitală despre care ne vorbea cu patos.
Nu era nevoie să înveți la literatura română. Învățam ascultându-l. I-am citit din poeziile mele. Mi-a spus: „Uită tot ce-ai citit și apoi scrie”. Notițele de la dumnealui mi-au servit ca ajutor prețios toată viața.
Era un cititor împătimit, a citit toată viața. Camerele locuinței erau înțesate cu rafturi de cărți, reviste, ziare. Mi-a lăsat în memorie o amintire scumpă”.
A urmat lectorul de serviciu, dl Vasile Ghinea cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(Dorință) Să-mi scriu poezia/ sufletului bântuit/ de fantasmele politicului/ ce ne tulbură/ dorul de viață/ este lacrima zilei/ și a momentului/ în care dorința/ de liniște sufletească/ își spune cuvântul.
(Căile vieții) Fericirea își poartă/ pe căile vieții pașii/ în lumea creației divine,/
nimic nu-i întărește statutul,/ călcată în picioare/ își flutură blestemul/ pe drumuri în lumea/ hoților de suflete.
(Normalitate) Verbele nu construiesc./ Verbele incluse în voința/ frumosului din noi/ dau ființă ideilor/ și normalitatea vieții/ este evidentă./ Verbele aplicate/ țes culoarea locală.
(Jertfă) De la puritatea tăcerii/ din nașterea zilei,/ până la trădarea tăcerii/ din noaptea minții,/ ne-am închinat/ zeului „BAN”/ cu toate idealurile/ jertfindu-ne dragostea/ de lângă noi.
(Dor) Apele talentului/ culeg imaginația și intuiția,/ trezesc ideile dorului/ de frumusețile naturii/ și lumea copilăriei,/ în dragostea pentru tot/ ce e frumos în noi.
(Periplu) În echilibru precar,/ ochiul din umbră,/ un pariu pe o lacrimă,/ lacrima din ochiul singurătății,/ cu arta tăcerii,/ în tăcerea din cuvânt,/ între zbor și levitație/ în constelația tăcerii,/ lutul unui pumn de vise.
„Autorul poeziilor de astăzi, maestrul Ghinea Vasile, ne prezintă un sextet de poezii din creațiile sale. Sunt poezii alambicate. Unele sunt scrise dintr-o suflare, o singură frază formează poezia. Subiectele sunt tentante dezvăluindu-ne și personalitatea autorului
În prima poezie, Dorință, recunoaște că este bântuit de fantasmele politicului, că are dor de viață și consideră că e momentul să își găsească liniștea sufletească.
Continui să vă spun că în a doua poezie, Căile vieții, autorul își găsește liniștea, suflul creației învăluindu-l. În lumea creației divine, nu ia în seamă nimicnicia hoților de suflete.
A treia poezie, Normalitate, mă derutează. Autorul consideră că verbele nu construiesc. Eu cred că acestea, verbele, construiesc. Aș putea să fac o poezie numai din verbe, dar nu aș putea să fac una numai din substantive. În finalul poeziei, autorul recunoaște importanța verbelor.
Următoarea poezie are cel mai frumos titlu. Auziți cum spune: Jertfă, pe care o găsește prezentă în toată frumusețea vieții. Cred că autorul urăște „Zeul Banului”, care nu merită nicio jertfă făcută pentru el.
Ajung șa ultima poezie, Periplu, care este, din punctul meu de vedere, frumos realizată. Autorul consideră că frumusețea lumii trebuie găsită în echilibrul dintre frumos și urât, dintre bine și rău, concluzionând că în constelația tăcerii se găsește marele echilibru. Această poezie mă duce cu gândul la solomonie, pe care autorul vrea să o desființeze.
Îi mulțumesc și să ne vedem la anul cu sănătate și pace!” (Dan Zanfirescu)
„Lecturând poeziile poetului Vasile Ghinea, mi-am amintit de lecturile indicate la bibliografia pentru cursurile de estetică la universitate și mai ales de Metafora creației a lui Lucian Blaga. Lectorul se dovedește un maestru vrăjitor care nu închide cu mintea frumusețile din jur. Are o baghetă vrăjită prin care lucrurile dobândesc o aură magică.
Dorință ne invită în camera de lucru a poetului, în cea mai intimă cămară. Vasile Ghinea deține arta de a tăcea. Interesant este ce se află dincolo de tăcere. Obiectele care îi atrag atenția și îl tulbură: „fantasmele politicului”, „dorul de viață”, „lacrima zilei”, care îi trezesc dorința de liniște. Toate alcătuiesc un peisaj umanizat.
Căile vieții constituie drumul fericirii, asemenea unui Faust, creatorul își descoperă satisfacția în activitatea literară, muncă specifică a poetului. Impresionează limbajul figurat și metaforele din care am reținut pe „hoții de suflete”.
Asemenea unui preot de mir, lectorul cucerește publicul cititor. Starea inițiatică a Cuvântului: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul a fost purtătorul său de Cuvânt”, este o viziune dinamică. Cuvântul cheie este verbul care exprimă mișcarea și care deține harul însuflețit.
Jertfă prezintă antiteza dintre puritate și meschinărie, așa cum arăta Balzac.
Iată, deci Dor ne poartă pe apele talentului unde ne întâlnim cu imaginația și cu intuiția, într-un Periplu în care ne urmărește ochiul din umbră, lacrima și arta tăcerii. Toate acestea constituie elementele creației lectorului.
Apreciez ca bine venite poeziile citite, care se ridică la o artă vecină cu perfecțiunea. Felicitări!” (Mihail Constantinescu)
„Poeziile de astăzi sunt razele unui soare lăuntric și precum orice rază solară este dincolo de granițele înguste ale materiei, așa și aceste poeme sunt dincolo de granițele înțelegerii profane.
Materia este tangibilă, subordonată conceptelor de formă, greutate, etc. Lumina transcende aceste manifestări fizice, eliberându-se din lanțurile concretului și deschizându-și aripile dincolo de formele concretului.
Lumina se reflectă diferit, în funcție de suprafața pe care se așterne, iar pe suprafața translucidă a inimii mele, o parte din lumina acestor poezii a pătruns armonios și sper că o parte din lumina acestor învățături se va reflecta și în lumea din jur, oferindu-i o nouă strălucire.” (Alexandru Gabriel Dinu alias Alecsander Dinuenze)
„Autorul de astăzi, dl Ghinea Vasile, ne-a prezentat poezii cu vers alb, cu o formă de exprimare dezvoltată, care dă sensul de poezie în proză. Temele sunt de actualitate. Poeziile nu mai sunt ermetice, ca altădată, în schimbau un vers lung, care poate disipa înțelesul. Ceea ce este de admirat, demonstrat în aceste versuri este inteligența autorului dovedită prin cuvinte folosite de el și în alte poezii, dar cărora, în poeziile de față, le dă alte conotații. Actuală este prezența politicului care bântuie „dorul de viață”, „lacrima zilei”, „dorința de liniște sufletească”.
În poezia Căile vieții poetul ne lasă să înțelegem că fericirea se găsește „în lumea creației divine”, dar aceasta este „călcată în picioare” de „hoții de suflete”.
În poezia Normalitate poetul încearcă să deslușească puterea de construcție a cuvintelor incluse „în voința frumosului din noi”.
Poezia Jertfă ne prezintă părerea de rău a autorului, ca o concluzie amară, la care a ajuns privind sacrificarea idealurilor și a dragostei pentru „zeul Ban”.
Poezia Dor ne poartă într-o lume frumoasă, în care autorul se simte în largul său, datorită imaginației și intuiției care îl întorc cu dor în lumea copilăriei, prezentând „dragostea pentru tot ce este frumos în noi”.
Poezia Periplu ne arată „echilibrul precar” al observatorului ajuns la maturitate, care constată o serie de atribute ale vârstei înaintate: „lacrima din ochiul singurătății”, „arta tăcerii”, drumul „între zbor și levitație”, constatând cu amărăciune, că în viață totul a fost constatat în „lutul unui pumn de vise”.
Mulțumim pentru lectura de astăzi, pentru al cărui conținut îl felicităm și îi dorim succes în continuare!” (Georgeta Iuga)
„Viața care ne este dăruită de divinitate este o minune pentru noi de care să ne bucurăm cât existăm pe pământ. Divinitatea ne dăruiește o iubire necondiționată prin care unii ne apropiem de divinitate, iar alții rămânem în partea răului. Numai când ne apropiem de divinitate avem o liniște sufletească.
Cultura își are evoluția ei asupra umanității și are o influență mult mai mare decât orice altă entitate.
Apreciez lectura prezentată astăzi de dl Vasile Ghinea și îl felicit, să fie sănătos și să mai creeze”. (Dumitru Bardaș)
Următoarea ședință a Cenaclului literar Alexandru Sihleanu va avea loc pe data de 10 ianuarie 2026, începând cu ora 11:00, lector de serviciu va fi dl Dan Zanfirescu. Până atunci …„Crăciun fericit”, „La mulți ani”, cu sănătate și pace! Vă așteptăm, cu drag!