de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 08 martie, Sf. †) Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj; Sf. Ier. Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei (Sâmbăta Sf. Mare Mc. Teodor Tiron. Pomenirea celor adormiți), ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dna prof. Ecaterina Chifu a recitat poezia OMUL CU CHITARA LUI, autor IOAN NICOLAE MUŞAT(scriitor, preşedinte ASCIOR): „Vă spun povestea de iubire/ Între un om şi-ai lui confraţi,/ Cum omenia este-n fire,/ Aici, în curba de Carpaţi.// Agheană şi a lui chitară,/ Este iubit cum altul nu-i/ Şi ne-ntâlnim ades pe seară,/ Plutind pe pana dorului.// Suntem familie mai mare:/ Buzău, Brăila, Bucureşti,/ Ne facem serile-n serbare,/ Trăind o lume din poveşti.// Dar, într-o zi, ce supărare!/ Maestrul nu a mai sosit,/ E sala toată în rumoare,/ S-agită toţi, nu-i de găsit…// Mai trece timp ca veacuri pare,/ Maestrul chiar a apărut…/ – De ce vă temeţi fiecare…?/ O pană-n drum m-a reţinut…// Şi-n cântec iarăşi împreună/ Am tot cântat şi petrecut,/ Despre a dragostei cunună,/ Prin câte doruri a trecut…// Refren/ Menestrel, menestrel!/ Să ne mai spui un cântecel,/ Cu chitara ta cea dragă,/ La inimă să ne meargă!”
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam: „(La mulți ani) Soție, mamă, bunică iubitoare/ Meriți ce-i mai frumos sub soare!/ Suflet gingaș ce mângâi inimioare/ Eu îți ofer, pe unde,/ Cea mai frumoasă floare!”
Dna prof. Aneta Țâru Dumitreșteanu a recitat o poezie în memoriam Mihai Eminescu.
Dl col. Mihai Doina a lecturat la momentul in memoriam: „Pentru că azi este Ziua Internațională a Femeii, rubrica în memoriam să o dedicăm acestei sărbători și primei femei din lume. Pentru această rubrică am ales o poezie a buzoianului Vasile Voiculescu, fără titlu: „Raiul, gătit, sta mut: ornic neîntors./ Leii lungi lâncezeau lângă miori;/ Tigri și gazele moțăiau în flori;/ Inorogul părea din câlți tors;/ Caii – de cauciuc; taurii – tânjitori;/ Câinii – nu ziceau „ham”./ La umbră dormea dus un maimuțoi-Adam./ …Sătul de această lume nemișcată/ Domnul Însuși tânjea de un alt dor…/ Și-l zămisli într-o făptură smălțată,/ Cu flori, cu fragi, cu mere… toată:/ Șuie… arzuie… tulburătoare;/ Cu gheare de petale la mâini și la picioare:/ Cu nou și fraged iz … de păcat./ …Leii – s-au oprit din căscat:/ Fiarele săriră deodată:/ Alai, cu ea, în mijlocul lor,/ Centaurii galopau s-o vadă; și iată,/ Îngerii coborau ceată/ Să-i cânte laude în cor./ …………./ Albă, goală, nerușinată,/ Eva zâmbea galeșă tuturor./ Inima Paradisului începea să bată! ”
A urmat lectorul de serviciu dl Dan Zanfirescu, cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(Declarație) Atât aștept: o mângâiere,/ De abia aștept să mă privești./ Vino să stai mai mult cu mine/ Să îți arăt cât te iubesc!// Știu, te-ai supărat pe mine./ Greșeala mea-i că mă alint./ E minunat, sunt ocrotit de tine/ Cât voi trăi n-o să te mint./ Ham! Ham!”
(Fiorul) Îmi vine să mușc din câmpie, să mă îmbăt cu frunze,/ Să dansez cu toți copacii și să mă distrez cu muze,/ Să mă acopăr cu norii și să-i las lipsiți de apă/ Bând-o ca pe o licoare consumată într-o agapă.// Să mă răcoresc cu vântul folosit ca evantai,/ Culcat pe-un pat de frunze simțindu-mă în rai./ În visare să mă legăn și să mă cuprindă dorul/ De iubirile trecute ce acum le simt fiorul.// De o fi să se întâmple să mă mai nasc odată/ Tot la fel ca și acuma îmi voi trăi viața toată./ Este prea frumoasă starea avută până acum/ Să o las, s-o dau uitării căutând altfel de drum.
(Spre…) Se așează peste creier ceața rece a uitării/ Ascunzând ale ei valuri gândurile disperării./ În curând va fi mai bine, dispar din amintire/ Multe gânduri aurite trimise în adormire.// De apare o revoltă în adâncul ființei noastre/ Este repede gonită, alungată înspre astre./ Poate că uitarea este o mare binecuvântare/ Pregătind oamenii-n taină pentru marea plecare.
(Cioburi) Cuvinte de iertare sparte/ Se întind acum între noi,/ Iar cioburile lor sunt fapte,/ Greșeli făcute de amândoi.// Cuvintele se spală-n lacrimi/ Ce sunt lăsate să apară./ Vor trebui să-ndure patimi/ Fie de-i zi sau de e seară.// Apoi, când ceva timp va trece,/ Iar lacrimile își pierd izvorul,/ Vom hotărî gândind la rece/ Iubirii să nu-i ducem dorul.
(Despre…) Fiat lux! Spun câte unii și se gândesc la mașină./ Eu nu râd de ei, sărmanii, în mintea lor nu e lumină,/ Multe vorbe pot fi spuse din prostie sau neștiință,/ Chiar rostite-n gura mare fără nicio cuviință.// Sunt spuse de-un neica-nimeni care e tare fudul,/ Mie-mi amintește vorba: să fii prost nu e destul./ Într-un bloc ce nu e mare locuiesc familii multe,/ Sunt persoane-n vârstă care liniștea vor s-o asculte.// Doar duminica pe seară domnii între ei vorbesc:/ Nu vii să te fac o tablă? Alea iacta este!/ Bând prea mult iaurt sau lapte unii o să zică: Pas!/Au în minte acum proverbul : În vino veritas!// Mulți se cred unici în lume (la căruță a cincea roată),/ De era roata mașinii aceasta era demult spartă!/ Se bagă în orice treabă, însă sunt căzuți din Marte,/ Nu știu vorba care spune: de n-ai carte nu ai parte!// După atâta vorbărie acum sunt și eu la rând,/ Vă fac o mărturisire pe care o am în gând:/ Din pădurea de cuvinte blana ursului n-o vând!
(Iluzii) Te rog vino la mine, aprideți o „țigare”/ Apoi te voi trata cu un pahar cu vin./ O să îmi pun rochița ce-ți place foarte tare,/ Voi lua paharu-n mână cu tine să închin.// O să vorbim întruna până la miezul nopții,/ Cu greu ne vom abține să nu ne sărutăm,/ Ne vom lăsa în noapte conduși de voia sorții/ Ce-i foarte fericită când ne îmbrățișăm.// Perdelele la geamuri păstrează totuși noaptea,/ Stăm încă goi în pat, nu vrem să coborâm./ E fericit este și patul ce-ascunde nuditatea/ Cu care am fost în noapte pe-al dragostei tărâm.// Iubitule, în noaptea asta ai fost cu mine în Paradis!/ Voi plânge apoi ziua toată știind că a fost doar un vis.
(Pisica cuantică) N-a avut ce face domnul Schrödinger/ Și-a închis pisica nu într-un șifonier,/ Ci într-o cutie ce avea în ea o fiolă mică/ Destul să o privești și tremuri de frică.// Voia să arate, să explice cât de relativă/ Se găsește o stare ce nu-i definitivă./ Cu alte cuvinte, poți ca să trăiești,/ Dar la fel de bine poți să o sfârșești.// Trebuie să amintesc că fiola e mortală,/ Dacă-n joaca ei pisica va apăsa o pedală/ Un ciocan va cădea iute, fiola va fi spartă,/ Cianura ce este acolo pe pisică nu o iartă.// Mă repet acum și spun: cutia este închisă,/ Pisica poate fi vie sau în moarte va fi trimisă./ Uite așa biata pisică intră-n fizică cu totul,/ Poate fi moartă sărmana, poate are norocul// Chiar să fie totuși vie, asta este întrebarea/ Ce se chinuie savanții să-i afle rezolvarea./ Țin să spun că toate acestea în cuantică apar / Când fotonii de lumină apar iute și dispar.// Poate fi aici și-acolo năzdrăvanul de foton,/ În cuantică acesta este campion!
(Măreția uitată, măreția prezentă!) Sărmanul LAUR azi ajunge în mâncare,/ Pe vremuri el încununa pe toți vitejii./ Îl cumperi de oriunde azi, îl are fiecare,/ Ce trist moment, sunt fericiți doar pajii!// Din mândrul nume puțin a mai rămas./ Acum îl cheamă atât de simplu DAFIN./ Eroii sunt uitați, în neguri s-au retras/ Având pe frunte coroana lor din LAUR!// Se regăsește astăzi totuși prea puțin/ Când vom rosti aceste cuvinte:/ În fața unui LAUReat eu mă înclin,/ Iar cu bacaLAUReatul azi ajungi și PREȘEDINTE!”
(Propietarii) Vedeți câmpia, frumosul Bărăgan?/ Este al meu, al tău, al nostru./ Priviți dealurile ce îi sunt alături?/ Sunt ale mele, ale tale, ale noastre./ Uitați-vă la munți, coroana dealurilor!/ Sunt ai mei, ai tăi, ai noștri./ Oglindiți-vă în apele limpezi ale râurilor!/ Sunt ale mele, ale tale, ale noastre./ Sărutați apa lor și sărutul va săruta marea!/ Marea mea, a ta, a noastră./ Sunt bogat, ești bogat, suntem bogați.// Regina noastră LIMBA ROMÂNĂ/ Este deasupra tuturor!
În această frumoasă zi de sărbătoare a femeii, 8 Martie, lectorul de astăzi, dl Dan Zanfirescu caută să înnobileze ziua printr-o poezie diversă tematic, susținută de un stil caracteristic și care îl onorează. Felicitări și îl așteptăm cu noi creații.
„Lectorul de azi, dl Dan Zanfirescu posedă un arsenal artistic de rară valoare, bogăție și diversitate. Pentru acest domn am un sentiment de admirație necondiționată. Are talent, este foarte cultivat, rafinat chiar! În plus are caracter. Aș spune că Dan Zanfirescu este un ghid al manierelor elegante! Creațiile sale sunt expresia înțelepciunii și trăirilor sufletești, a firii sale pașnice, deschise și iubitoare de frumos, a cinstei și năzuințelor înălțătoare pentru spiritualitatea socială și națională. Din aceste motive poezia marca Dan Zanfirescu nu poate fi decât apogeul emoțiilor. Fluxul de emoții l-am simțit încă de la prima poezie prezentată. Providența „a hotărât” ca la sărbătoarea de 8 Martie dl Zanfirescu să prezinte grupajul de poezii dintre cele mai reușite creații ale D-sale. Versurile sunt efervescente, mesajele abundă, limbajul este entuziasmant, cu metafore și multe alte figuri de stil. Farmecul liric exprimă sentimentele poetului, dar și emoțiile sale. În concluzie, lectura de azi este încântătoare, frumoasă și dezvăluie sufletul visător și sensibil al poetului Zanfirescu, dar și pe pixul său înzestrat cu imaginație. Stilul este elegant, îngrijit, așa cum este necesar unei opere literare. Cu acceptul poetului, vreau să adaug câteva cuvinte pentru ziua de 8 martie – Ziua femeii! Frumusețea este prima calitate care i-o dă Dumnezeu, dar și prima care i se ia. Frumusețea este de două feluri: interioară și exterioară. Frumusețea interioară evidențiază caracterul și firea femeii. Această frumusețe interioară va ține bărbatul lângă o femeie. Multe femei frumoase au fost părăsite la scurt timp după ce bărbații de lângă ele le-au cunoscut caracterul și firea. Frumusețea exterioară este aceea care atrage privirile! Aici se include: proporțiile (60-90-60), zâmbetul, simțul umorului, arta conversației, încrederea în sine, imaginea și ținuta, limbajul trupului și comportamentul tandru, gingaș sentimental. Dar oricum am privi o femeie, vom descoperi jumătatea frumoasă a lumii înconjurătoare!” (Mihai Doina)
„În această zi minunată de 8 Martie, în care iubirea și admirația față de splendida ființă numită femeie, înnobilează orizontul tuturor, dl Zanfirescu sporește această atmosferă mirifică cu poezii pline de frumusețe, umor și profunzime. Îmbinându-se armonios, ca piesele unui mozaic antic, versurile realizează o imagine deosebit de gingașă, împodobită pe alocuri cu laurii misterului și cu cununa de dafin a cunoașterii. Îl felicit pe dl Zanfirescu că a sporit frumusețea acestei zile cu poeziile sale.” (Alecsander Dinuenze)
„Poezia Declarație exprimă nevoia de iubire a unui animal fidel, câinele, deși versurile s-ar potrivi să fie adresate unei ființe iubite. Mi-a plăcut poezia Fiorul pentru reflecțiile ilustrate de aceasta. Versurile exprimă exuberanța și o iubire cosmică, îmbrățișare cu dragostea întregului univers. Își dorește să fie parte integrantă din aceasta și să trăiască o deplină fericire. Poezia Spre… redă neantizarea ființei umane, necesitatea uitării și pregătirea omului pentru marea trecere. Am observat în poezia Cioburi regretele separării de o ființă dragă, dezechilibrul produs în relația de iubire. Poezia Despre… este o satiră despre falsa identitate a unor indivizi ignoranți ajunși foarte sus și care își dau multă importanță. Iluzii este o poezie în două părți. În prima parte redă iubirea pasiune, iar partea a doua redă iluzia acestei iubiri, căci totul este doar un vis. Măreția uitată, măreția prezentă! este o ironie la adresa societății care urcă sus în vârful piramidei indivizi incompetenți. Mi-a plăcut foarte mult poezia Proprietarii, dar aș recomanda autorului să schimbe titlul, deoarece are o conotație prea concretă. Toate frumusețile și bogățiile României trebuie apreciate și noi trebuie să fim conștienți că ne aparțin. Poezia se încheie superb cu un distih: „Regina noastră LIMBA ROMÂNĂ/ Este deasupra tuturor!”, care este o expresie concentrată a ceea ce avem mai de preț, limba română, o comoară cum zicea Alexie Mateevici, este limba unirii tuturor românilor, limba armoniei, a frumuseții, ea însăși o operă de artă.” (Ecaterina Chifu)
„Lectorul de astăzi, dl Dan Zanfirescu ne-a lecturat câteva poezii create sub imboldul diferitelor stări de spirit. În momente de melancolie, când gândurile noastre alternează un prezent și un trecut, creația poetică este evidentă. În poezia Spre… autorul tratează uitarea ca pe o mare binecuvântare: „Multe gânduri aurite trimise în adormire”, uitarea fiind procesul psihologic, opus memorării. Tot sub această stare de spirit, în poezia Fiorul autorul își exprimă dorința întoarcerii în timp, dorindu-și un moment de iubire în care atât de entuziamat, încât „Îmi vine să mușc din câmpie…/ Să dansez cu toți copacii…/ Să mă acopăr cu norii…/ Să mă răcoresc cu vântul folosit ca evantai”. Umorul reiese din alte versuri din poezia Despre… „Mulți se cred unici în lume (la căruță a cincea)/ De era roata mașinii aceasta era demult spartă!” Poezia Pisica cuantică are ca inspirație ceva din fizica cuantică, dar accentuează și unele aspecte filosofice. Patriotismul de care dă dovadă lectorul de astăzi se desprinde din poezia Proprietarii și pentru toate versurile prezentate felicit pe autor.” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
Sâmbătă, 15 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Alecsander Dinuenze. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!