ÎNAPOI

LA CAPĂTUL VIEȚII SE ÎNTINDE TĂCEREA, ÎN URMĂ UN SEMN DE ÎNTREBARE

de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 09 august, Sf. Ap. Matia; Sf. 10 Mc. care au pătimit pentru icoana lui Hristos, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Modă) Nu știu de ce mai plângi/ Că nu ai unghiile lungi./ Eu pe modă aș da vina,/ Doar nu râcâi ca găina!
(Ultimul drum) Toți suntem datori c-o moarte,/ Chiar de-avem bani cu duiumul./ Fără popă, nu se poate/ El ne conduce tot drumul”.
Dl prof Mihail Constantinescu a lecturat la momentul in memoriam: „Din volumul Efigii, 2001, autor Traian Gh. Cristea: „Ion I. Pavelescu, fratele ,ai mic al lui Cincinat Pavelescu, (1889-1924) a primit drept zestre de la străluciții săi strămoși, nu numai o inteligență de o rară finețe, ci și o sensibilitate pecetluită cu parfumul indrușaimului. Într-un august incendiar dl prof Florea Costache a bătut clopotul dreptei amintiri, scoțând din propria-i bibliotecă volumul Sonete (postume) de Ion Pavelescu (îngrijit de Octavian Moșescu), editat în 1925. – Domnule soarbe din licoarea acestor sonete și te vei răcori de toată arșița de afară…
Din volumul Epigramiști râmniceni de azi și de altădată Ed. C L Alexandru Vlahuță, 1997, autor Traian Gh. Cristea, epitafuri de Ion Pavelescu:
(Poetul) Precum în umbra sumbrelor dezastre/ Scafandrierul îndrăzneț adună/ Epavele zdrobite de furtună/ Ce putrezesc sub umbrele albastre// La fel în pacea nopții sihastre,/ Când frământarea vieții se îmbună,/ Poetul pal, călăuzit de lună,/ Coboară în fundul sufletelor noastre!// Acolo în calmul apei noroioase/ Reptile, ancore, catarge, oase,/ Răsar hidos din umbra funerară/ Dar el, senin, își pleacă fină,/ Căci a văzut lucind o perlă rară/ Și fericit o scoate la lumină.
(Lui Nigrim – Epitafuri) Zace-aici în țintirim/ Un lipsit de duh Nigrim./ Duhul lui a existat,/ Doar atunci când și l-a dat.// Nefericitul scrib Nigrim,/ Repauzează anonim,/ Dar soarta totuși îl demască,/ toți care trec pe-alături, cască.
(Lui Dragoslav – cunoscut povestitor) Pe câte-o masă-n berărie,/ Îl vezi dormind și-atunci îți spui/ Că basmele pe care le scrie/Au un efect și-asupra lui.”
A urmat lectorul de serviciu, dna Georgeta Iuga, cu un grupaj de poezii haiku.. Vă ofer lectura:
„Stele de argint/ Povești cu zâne bune/ Paradis pierdut.
* * *
Căldură în ochi/ Jumătăți de cuvinte/ Șoaptele fermecate.
* * *
Pletele în vânt/ Speranțe-naripate/ Pași hotărâtori.
* * *
Anotimpuri vii/ În patru generații/ Azi dor necuprins.
* * *
Mentori devotați/ Făuritori de visuri/ tineri de aur.
* * *
Nepoți și bunici/ Vârste adiacente/ Copii la dublu.
* * *
Cer întunecat/ Stihii dezlănțuite/ Fulger ca un far.
* * *
Copaci care mor/ Disperări înghețate/ Oameni salvatori.
* * *
Case-n derivă/ Apocalipsa tablou/ Lacrimi de cristal.
* * *
Oameni și dealuri/ Mișcați de ape-n volburi/ Destine pe cruci.
* * *
Între ieri și azi/ E puntea suspinelor/ Cădere sau bum.
* * *
Suflet-cutremur/ Implozii și explozii/ Reziliență”
* * *
Lectorul de astăzi, dna Georgeta Iuga, a prezentat douăsprezece poezii haiku, poezii specific japoneze, cu formă fixă, alcătuite din șaptesprezece silabe, repartizate pe trei versuri, respectiv cinci, șapte, cinci silabe. Cu aceste… terține, dna Georgeta Iuga dorește… să demonstreze cititorului capacitatea de creație a D-sale. Îi mulțumim pentru atmosfera creată și o așteptăm la o nouă lectură.
„Dna Iuga Georgeta aruncă astăzi în cenaclu buzduganul format din strofe cu câte trei versuri. Aflat în miezul verii, acest buzdugan se topește de căldură și se dizolvă în scrierile dumneaei. Poeziile sunt văratice scrise, cred în amurg când răcoarea se potolește și dna Iuga se răcorește scriind aceste versuri. Cu toate că nu a venit noaptea, autoarea vede stelele de argint, aude poveștile cu zâne și la mijloc regretă paradisul pierdut. Apoi, cu ochii plini de căldură, caută șoaptele fermecate, chiar în jumătăți de cuvinte. Așa cum părul este răvășit de vânt și speranțele dumneaei caută să fie hotărâte.
Îmi place strofa în care autoarea dorește mentori devotați și tineri de aur. Oare chiar îi va găsi? Deodată cerul se-ntunecă, furtuna se dezlănțuie și fulgerele lovesc.
Mă amuză strofa în care dna Iuga scrie că mor copacii. Mă gândesc că aceștia nu mor, ci vor fi cărbunele viitorului.
Prevăzând finalul scrierilor de astăzi, autoarea amintește puțin din apocalipsă. Atunci când oamenii și dealurile, apele învolburate vor modifica relieful. Acum, lumea va trece puntea suspinelor. Atunci va avea loc explozii și implozii pe Terra. Atunci, cei ce vor mai rămâne vor avea nevoie de fosta rezistență, actuala reziliență.
Mulțumesc autoarei pentru versurile pline de tâlc!” (Dan Zanfirescu)
„Dna Iuga Georgeta vine astăzi cu poezii dispuse în strofe de trei versuri fiecare (terține), versuri care sunt sugestii cu trimiteri la universul apropiat, urban și rural. Eu aș intitula aceste versuri Vară la Râmnicu Sărat. Sunt trimiteri către lumea stelară a poveștilor copilăriei.
Personal, deschid ochii și privesc spre lumea copilăriei. Este vară, caniculă și efectul acesteia ne lasă interziși. Totuși,speranța moare ultima și noi facem pași prin anotimpuri și generații (succesiunea vieții).
Suntem mentori, făurari de visuri, am fost tineri, acum trăim ca bunici alături de nepoți. Privirea în trecut (cer întunecat) care a cuprins evenimente nedorite mă duc cu gândul la cumplita vreme pe care am trăit-o în perioada demolării, când în locul caselor noastre erau copaci dezrădăcinați, dărâmături, iar oamenii erau disperați și cuprinși de tristețe. S-au ridicat blocuri, stavile spre lumile de vis, de dincolo de dealuri. Foștii locuitori ai străzilor, mai în etate, s-au mutat într-un loc fără putință de întoarcere, în eternitate.
Antiteza între cele două lumi, ieri și azi, sugerează vremurile apuse, care au dezlănțuit un seim între existență și nonexistență.
Apreciez demersul liric al autoarei, reușit și la obiect.” (Mihail Constantinescu)
„Poeziile haiku prezentate astăzi de dna Iuga Georgeta le văd ca pe un vals al luminilor și al tainelor. Suave, precum glasul de privighetoare, aceste note muzicale răsună armonios pe portativele inimilor noastre. Împletite cu grijă, precum un chimono japonez, țesute din metafore și comparații, aceste versuri împodobesc goliciunea prozaică a lumii.
La rândul meu am compus un haiku: Dna Iuga azi/ fredonează cântecul/ misterului pur. Apreciez mult aceste fărâmituri de suflet pe care dna Iuga ni le-a oferit astăzi și o aștept cu noi creații”. (Alexandru Gabriel Dinu)
Sâmbătă, 16 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Mihail Constantinescu. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!

Facebook