de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 12 octombrie, Sf. Mc. Prov, Tarah și Andronic; Sf. Ier. Cosma, episcopul Maiumei, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dna Aneta Țâru Dumitreșteanu a nominalizat următorii scriitori români născuți în luna octombrie, amintindu-ne de valoarea literară a operei acestora: 1 – Ștefan Octavian Iosif (n. 11/23 oct 1875, Brașov – d. 22 iunie 1913, București,)
2- Zaharia Stancu (n. 5 oct. 1902, Salcia, Teleorman – d. 5 dec 1974, București)
3- Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Dumbrăveni, Vrancea – d. 3 iunie 1922, Agapia, Neamț). În continuare a lecturat, in memoriam Costache Florea, din volumul acestuia, Destăinuirile unui ICAR, Ed. ABC design Râmnicu Sărat, 2010, poezia Să nu furi: „Să nu furi cărturarului credința/ În paginile cărților deschise,/ Unde s-au adunat atâtea vise/ Cât i-a fost cerului îngăduința.// Poetului să nu-i furi legământul/ Cu stihurile de la miez de noapte/ Pe care le recită printre șoapte/ Să-nvețe cât e de slăvit cuvântul.// Să nu furi nici ispita cugetării,/ Ecoul nesfârșit al nostalgiei,/ Din vremurile triste și uitate.// Să nu furi patimile fanteziei/ Păcatele, poate nevinovate/ Descântecul din umbra veșniciei.”
Dl Mihail Constantinescu a lecturat poezia A sărit o scânteie, creație proprie, in memoriam prof. Cârlan Ion: „A sărit o scânteie/ Din Soarele cel Sfânt,/ A pornit de la Soare/ S-a aprins pe pământ.// Lumină în zare,/ Lumină în cer/ Cu a ei strălucire/ Plină de mister.// A sărit o scânteie,/ Tot ca-ntr-un mister/ Și-ntr-o tristă secundă/ S-a urcat iar la cer.// Seara când bolta-nstelată/ Va luci pe pământ,/ Ne va trimite o rază/ Nouă din Cerul Sfânt”. A continuat cu lectura eseului Aprecieri subiective, autor dl prof. Liviu Nicolae, in memoriam Matincă Costea: „Nu a fost micro activitate cultural-artistică sau sportivă organizată în oraș, la care să nu fie implicat omul inteligent și culant, cu experiență vastă Matincă Costea: crainic la emisiunea locală de radio-difuziune sau crainic sportiv la meciurile de fotbal ale echipei locale Voința sau Olimpia. Pe toți ne-a încântat cu verva și jovialitatea sa. M-au uimit la D-sa calitățile morale impecabile: modestia, bonomia sufletească, generozitatea, conduita socială fără sincope, dar mai presus de toate memoria de invidiat, ieșită din comun, dovedită cu prilejul prezentării în spectacole, la cenaclul literar sau lansări de carte, cu fabule, scene umoristice, care au smuls, de fiecare dată, ropote de aplauze de publicul spectator”.
A urmat lectorul de serviciu, dna Floarea Frățilă, care a prezentat un grupaj de poezii.
Vă ofer lectura: „(Toamna e bogată) Zeiță Toamnă, bine ai venit,/ Ce mult te-am așteptat!/ Frumoasa vară a plecat/ Și mi-a lăsat ca moștenire/ Soarele parcă-i pictat.// Coboară-ncet spre asfințit/ Soarele neputincios/ Și-i spune toamnei:/ Bun venit!/ Eu vara v-am părăsit.// Chiar de-i codrul supărat/ Că frunza l-a părăsit,/ A venit Zeița Toamnă/ Care l-a înlocuit.// Recolta e foarte bogată,/ Zeița Toamnă stă în pridvor,/ Pe rochița ei pictată/ Frunzele-s ca un decor.// Cu struguri brumați și dulci/ Până dimineața-n zori/ Mustește vinul ghiurghiuliu/ Dansând fete și feciori.// Căci pe întinsele ogoare/ Rod bogat se-arată iar./ Se-ntâlnesc feciori și fete/ Să-și pună recoltele-n hambar.
(Se plimbă toamna prin oraș) Sunt codrul tare supărat,/ La umbra mea cu drag ați stat./ Acum frunza-mi cade-n gol,/ Dansând în ritm de Vals Boston.// Ești atâta de frumoasă,/ Toamnă, cine te-a adus?/ Te-ai împrietenit cu vântul,/ Ai venit și nu mi-ai spus.// Ești atât de visătoare,/ Îmbrăcată la plimbare/ În rochiță arămie,/ Umbli noaptea prin oraș/ Pân’ la răsărit de soare.// Când stelele se aprind/ Începe vântul să bată,/ Frunza verde și brumată/ Acum e pe străzi grămadă.// Frumoasă ești, prințesă Toamnă/ Și cu pletele în vânt/ Umbli pe străzi parfumată,/ Vine iarna, codri-mbracă/ În steluțe de zăpadă.// Ești atât de atrăgătoare/ Cu trupul tău fermecător/ Și în nopțile cu lună,/ În grădina raiului,/ Cu tine aș vrea să zbor.// Toamna plecă în tăcere,/ Pe rochița ei pictată/ Cu frunzele arămii,/ Codrul plânge cu durere:/ Aștept, primăvară, să vii!
(Răsare luna) Un vis frumos amăgitor,/ Când luna noaptea ne-nsoțește,/ Un chip angelic visător/ Printre stele ne privește.// Din praf de stele minunate,/ Din univers le-a adunat./ Cu razele de lună plină/ Pe rochiță le-a pictat.// Iubesc nopțile cu stele,/ Când pe cer răsare luna,/ Să urc munți înalți cu creste,/ Noaptea plină de mistere.// Lângă lacul plin cu nuferi/ Stă prințesa lăcrimând./ Numai Dumnezeu cel sfânt/ Poate să-i zidească trupul/ Prințului cel mult dorit.// Iar în razele de lună,/ În toiul nopții a coborât/ Prințul din stele luminate,/ Cu drag cununa i-a-mpletit.// Cu flori de nuferi parfumate/ Și-au scris frumosul nume ca decor,/ Le-au aruncat în apa cristalină/ Când inimile s-au aprins de dor.// Stelele se sting pe rând,/ Șoptind în zorii dimineții,/ Visul lor s-a-ndeplinit/ Și pe veci ei s-au unit.
(Al cincilea anotimp) Pe mine mă cheamă Floare,/ Îmi iau puterea de la soare/ Și lumină de la lună,/ Dragostea de la natură.// Natura poartă un veșmânt/ Pictat în multe culori./ Te-cântă și-l aștepți,/ Anotimpu-i trecător.// Ți-am dat floarea parfumată,/ Cu drag te-am îmbrățișat,/ Să vii, vară înflorită,/ La țărmul îndepărtat.// Primăvara înverzește,/ Vara florile-nfloresc,/ Toamna-i tristă și bogată,/ Iar iarna se-nveselesc.// Iarna e fermecătoare,/ De copii mult așteptată/ Și când fulgii de zăpadă/ Dansează în ritm de rock,/ Ne-ntrecem la fereastră/ Să intrăm cu ei în joc.// Toamna ți-a scris o scrisoare,/ Să lăsăm Iarna să vină/ Îmbrăcată în mireasă,/ Cu steluțe de zăpadă/ Pe frumoasa ei cunună.// Bat la poarta raiului/ Cuvântul să îmi asculte,/ Vara e cea mai frumoasă/ Cu câmpiile-nflorite.// Și al cincilea anotimp/ E dragostea de natură/ Ce-l trăiești la infinit.
(Iluzia de pensii, iluzia de voturi) Am scăldat în lacrimi țara/ Și cât sânge s-a vărsat/ În sfânta noapte de Crăciun,/ Dar de bine tot n-am dat.// La marea Revoluție din 22 decembrie (1989)/ Mulți veterani dormeau în pat/ Și după două luni de zile/ Primeau pensii de la stat.// Noi am votat cu încredere,/ Să avem țară educată./ Doar iluzii au rămas,/ Că de mult e destrămată.// Așteptăm măriri de pensii/ Doar în vis sau noaptea-n somn./ Tineret, hai să muncim,/ De vreți pensii să primim,/ Că de azi de nu muncești,/ De zi cu zi te prăbușești.// Noi ce-am muncit în trecut/ Primim pensii de la stat,/ Dar o să vină o vreme/ În care singur te întrebi:/ Cine o să mai bage banii/ Pe viitor la buget?// Tineri puțini muncesc,/ Doar aceia fără școală,/ Că cei care au învățat/ Au plecat în altă țară.// Cu Constituția în mână/ Doamna senator Diana Șoșoacă/ Descoperă pe cei ce fură,/ Iar ei strigă în zadar/ Că e an electoral.
(În vacanță la munte – Italia) Ce frumos e în vacanță,/ Printre munți răsare luna/ Și în zorii dimineții/ Parcă a pictat natura.// Printre brazii înverziți/ Se strecor raze de soare/ Și la geam se-aud cântând/ Triluri de privighetoare.// Și florile din grădină/ Parcă vor să ne vorbească./ Cât de frumos e la munte,/ Vor toate să-nflorească!// Toate sunt multe culori/ Cu petale parfumate,/ Înfloresc în vârf de munte/ Și de cei dragi admirate.// Privesc în gol, dar nu te văd/ Dragoste, ești prea departe,/ Numai gândul poate duce/ Dulcea mângâiere-n șoapte.// Câmpul plin de maci aprinși/ Ce port dragostea-n tăcere,/ Iară razele de lună/ Se strecoară printre stele.// Să-mi aduc-o mângâiere/ Pe aripile de vânt,/ Gându-n valuri se frământă,/ Vă promit c-ajung curând/ La cenaclul meu dorit!
(Femeia strălucește)./ Toată ziua ea muncește/ Printre picături de ploaie/ Și tot fericită este.// Femeia, mamă devotată,/ Copiii îi crește cu drag/ Și luptă ca o leoaică/ Când dreptatea nu i-o fac.// Femeia e rază de soare,/ Ea zilnic strălucește./ Dacă se simte iubită,/ Toată ziua înflorește.// Când inima se aprinde/ Ca florile de mac,/ Femeia strălucește/ Ca piatra de smarald.// Femeia, când apare-n prag/ Cu zâmbetul fermecător,/ E universul ce-l trăiești/ Și stelele se aprind de dor.// Din munți ecoul se aude/ Când glasul ei te cheamă,/ Iubirea-n suflet se aprinde/ Strigând cuvântul „Mamă”.// Frumusețea strălucește/ Ca o floare din grădină./ Numai dacă o privești/ Inima de dor alină.
(Floare de colț) Între dealuri, munți și văi,/ A crescut o floare mică./ O băteau vânturi și ploi,/ Dar era tot înflorită.// Din orice parte o priveai/ Ea tot veselă era/ Și petala parfumată/ Ai vrea să fie a ta.// Le șoptea cu gingășie:/ Lasă-mi viața să trăiesc,/ Dacă mă duci la căldură,/ Eu am să mă ofilesc.// Chiar și raza de soare/ Se ascunde după creste,/ Dar în zori, când el răsare,/ Vine și mă încălzește.// Eu sunt floarea ce trăiește/ Rătăcită printre munți./ De la soare îmi iau puterea,/ Noaptea frica să-mi alungi.// Eu înfloresc în nopți cu stele,/ Nu mi-e teamă de nimic./ Luna singură-ntre ele,/ Steaua-n casă a răsărit.// Va veni o vreme-n care/ Vei pleca cu mult mai sus,/ Numai lacrimile tale/ Vor ști unde m-am dus.
(Fericire) Când eram copii de școală/ Ne jucam prin munți și văi,/ Simțeam că inimile noastre/ Se-aprindeau la amândoi.// Cât de fericit eram/ Când pe cer se aprindeau/ Steluțe, rând pe rând,/ La fereastra mândrei mele,/ Să-i văd ochii strălucind./ Mă simt ca visele din basme,/ Iubita-n brațe să mi-o strâng,/ Spre ușa fericirii noastre/ Către altar vreau să o duc.// De-aș putea în toiul nopții/ Iute aș fura o stea,/ Să-i pun cununa pe frunte,/ Pe veci să fie a mea.// Deși e noapte, dar e soare/ Când țin în brațe pe cel drag./ Fericirea te-nconjoară,/ Atunci ești cel mai bogat.// Construim o fericire/ Prin fapte bune și iubire,/ Cum numai Dumnezeu știe/ Destinul nostru să ni-l scrie.// Iubirea e un foc nestins,/ Se stinge doar cu o-mbrățișare/ Și cu-n sărut venit în vis,/ Chiar dacă ești în depărtare.
(Teofania) La drum noi să nu plecăm/ Fără Tatăl nostr-un gând,/ Că El veșnic ne veghează/ La orișice pas mergând.// Ai scos mâna Ta cea sfântă/ Pe deasupra norilor/ Să veghezi la poarta noastră/ La aprinsul stelelor.// Sunt deasupra patului,/ Dar n-ai ochi ca să mă vezi./ M-a trimis Tată cel sfânt,/ Eu veșnic să vă veghez.// Cred în Crezul tău cel sfânt,/ Cred în tot ce ne-nconjoară,/ Să fim frați, să ne rugăm/ Arma morții să dispară!// Avem lăstari care cresc/ Din sângele nostru sfânt./ Nu vrem „arma nucleară”/ Ce arde tot pe pământ!// Astăzi Crezul să-l păstrăm/ Mamelor, în al nostru sân,/ Să unim cuvântul sfânt,/ Noi vrem „Pace” pe pământ!// Numele Ți l-am strigat/ Și Tu, Doamne, mi-ai răspuns./ Să ne ajuți, să ne dai putere/ Să-l slujim pe Domnul Iisus.”
Dna Floarea Frățilă, lectorul de astăzi se dovedește un suflet nobil, sensibil la bucuriile și durerile oamenilor. Din dragoste pentru natură, oameni, de ființa iubită, cu un omagiu femeii, în special femeia mamă, cu iubire de Dumnezeu și dorința de pace pe pământ, cu dovadă de patriotism, căutând să explice în manieră proprie Revoluția din dec. ’89, prin poeziile prezentate, dna Floarea Frățilă se străduiește să ajungă la inimile cititorilor. Îi mulțumim pentru lectura de astăzi, îi dorim sănătate și spor la scris!
„Poezia marca „Frățilă” este frumoasă prin simplitatea ei. Prin versurile sale poeta pune la dispoziția noastră gândurile și sentimentele unei femei sensibile, cu talent și cu o reală experiență de viață. Creația poetică a lectorului de azi este ordonată și complexă. Ordinea am remarcat-o și în prezentările anterioare. Poeziile prezentate azi respectă ordinea universală (ordinea succederii anotimpurilor). Poezia Toamna e bogată ne anunță că suntem în anotimpul toamna. Această toamnă e bogată , precum sunt toate toamnele. În poezia aceasta am întâlnit numeroase figuri de stil, fapt care ridică valoarea artistică a creației. Multe epitete: „frumoasa vară”, „struguri brumați și dulci”, „hangițe frumușele”. Poeta ne dovedește că știe tehnica populară de producere a mustului: „Până dimineața-n zori/ Mustește vinul ghiurghiuliu/ Dansând fete și feciori.” În poezia Se plimbă toamna prin oraș am observat epitete: „rochița arămie a toamnei”, dar am întâlnit și personificări: chiar în titlul poeziei poeta spune că „Se plimbă toamna prin oraș”, iar toamnei îi oferă titlul de „prințesă… Îmbrăcată de plimbare”. La plecarea toamnei „Codrul plânge” pentru că va veni iarna care îl va „îmbrăca în steluțe de zăpadă”. În plânsul său codrul cheamă primăvara. Poezia Al cincilea anotimp m-a derutat. Din primul vers am crezut că este poezie autobiografică, dar în parcursul poeziei am observat cât de lapidar prezintă cele patru anotimpuri: „Primăvara înverzește,/ Vara florile-nfloresc,/ Toamna-i tristă și bogată,/ Iar iarna se-nveselesc”.Lapidaritatea descrierii anotimpurilor o ajută pe poetă să anunțe un al cincilea anotimp, pe care îl definește: „Și al cincilea anotimp/ E dragostea de natură”. Dar poeta face o greșeală afirmând: „Iarna e fermecătoare,/ De copii mult așteptată”. Dar nu doar copiii așteaptă iarna. Iarna este așteptată de schiori, patinatori și toți practicanții jocurilor de iarnă. Mult îmi plac versurile: „Să lăsăm Iarna să vină/ Îmbrăcată în mireasă,/ Cu steluțe de zăpadă/ Pe frumoasa ei cunună”. Exprimarea aceasta foarte frumoasă mă face să o iert pe poetă pentru omiterea sportivilor practicanți ai sporturilor de iarnă. Poezia Iluzia de pensii, iluzia de voturi ne dezvăluie implicarea poetei în domeniul politic, domeniul în care mulți români cred că sunt experți, dar …realitatea este alta! Consider că patriotismul dnei Frățilă și indignarea D-sale în fața situației nenormale din țară au determinat-o să creeze aceste versuri. Observația atentă a poetei o determină pe dna Frățilă să ne amintească „revoluția română din decembrie 1989”. Mulți nu recunosc că a fost revoluție! Dar atunci s-a schimbat un sistem social cu altul, s-au produs împușcări și morți! Nu a fost ceva spontan, a existat un plan de desfășurare, însă lăcomia unor și spiritul balcanic al nostru a făcut să se suprapună două filme, iar rezultatul nu este cel scontat, deși victoria a fost a poporului. Poeta amintește de lacrimile și sângele din noaptea de Crăciun și de veteranii care au dormit acasă în timpul revoluției, după câteva luni erau declarați „eroi ai revoluției” și primeau pensie de eroi și chiar pensie viageră. Corect constată poeta în versurile: „Noi am votat cu încredere,/ Să avem țară educată./ Doar iluzii au rămas,/ Că de mult e destrămată”. Dna Frățilă îndeamnă tinerii să muncească, pentru a ajuta țara să devină cum dorim, dar prin „tineri” poeta se referă la toți cetățenii apți de muncă! Poezia În vacanță la munte (Italia) constat că poeta deși se bucură de frumusețile vacanței la munte „Gându-n valuri se frământă,/ Vă promit c-ajung curând/ La cenaclul meu dorit!” Poezia Femeia strălucește omagiază femeia, care, deși, muncește toată ziua ea tot fericită este. Mi-ar fi plăcut ca această poezie omagială să fie creată de un bărbat, dar e mai bine că poezia e creată de dna Frățilă. Spiritul de observație al D-sale ne dezvăluie multiplele ipostaze în care se află femeia. Versurile sunt frumoase când definesc „Femeia, mamă devotată,/ Copiii îi crește cu drag/ Și luptă ca o leoaică/ Când dreptatea nu i-o fac”. În viziunea poetei femeia este „rază de soare”, „strălucește/ Ca piatra de smarald”, este și „universul ce-l trăiești”, dar femeia este „Ca o floare din grădină./ Numai dacă o privești/ Inima de dor alină”. Poezia Floare de colț are ceva în plus față de poeziile din lista de azi, am impresia sonorului cântecelor copilăriei. Și în această poezie am găsit figuri de stil Poezia începe cu o enumerare: „Între dealuri, munți și văi,/ A crescut o floare mică” și continuă cu încă o enumerare: „O băteau vânturi și ploi,/ Dar era tot înflorită”. Întâlnim epitete, precum „petala parfumată”. Prin personificarea florii, poeta aude șoapta acesteia, care roagă să nu fie ruptă. Floarea de colț îi povestește poetei că atunci când soarele răsar, el vine și o încălzește. Floarea de colț îi destăinuie poetei că nu îi este teamă de nimic…sau mesajul este invers! Poezia Fericire aș considera-o autobiografică, dar constat că este exprimarea unui bărbat. Prin poezia aceasta poeta – lector prezintă definiția iubirii: „Iubirea e un foc nestins,/ Se stinge doar cu o-mbrățișare/ Și cu-n sărut venit în vis,/ Chiar dacă ești în depărtare”. Poezia Teofania aduce o temă nouă, un nou capitol în creația dnei Frățilă, poezie cu temă religioasă. Am constatat că poeta pregătește un grup de poezii pentru un concurs literar, la care îi doresc reușită și un premiu! Felicitări pentru lectura de azi!” (Mihai Doina)
„Folosind cuvinte, aparent simple, dna Floarea Frățilă descrie adevărate tablouri din natură. În versurile sale cântă frumusețea naturii din anotimpul toamna. Uneori face legătura și cu celelalte anotimpuri. Doar în poezia Iluzia de pensii, iluzia de voturi critică atitudinea politicienilor, atitudine nedreaptă față de marea masă a României. Critică lipsa de competență a celor care țin frâiele puterii, frâiele țării în mână, tremurându-le mâna când e vorba de popor. Mi-a plăcut poezia În vacanță la munte. Folosește expresii frumoase în descrierea naturii: „Câmpul plin de maci aprinși/ Ce port dragostea-n toate/ Se strecoară printre stele” sau „Printre munți răsare luna/ Și în zorii dimineții/ Parcă a pictat natura”. Am observat că dnei Floarea Frățilă îi plac nopțile cu lună, pe care le descrie, repetat, în mai multe poezii”. (Ana Sterescu)
„Dna Floarea Frățilă a venit cu o nouă lectură în cenaclu, reprezentată de zece poezii. Tematica este foarte diversificată. Avem poezii ce fac trimitere la natură, în special anotimpul toamna, anotimp ce a inspirat, de-a lungul timpului, foarte mulți poeți. Pe lângă natură avem și poezii cu tematică socială, politică, religioasă, dar cea care predomină, ca de fiecare dată în creațiile dumneaei, este iubirea. Ne-a prezentat un frumos elogiu adus femeii în poezia Femeia strălucește. De asemenea, constat faptul că una dintre poezii este inspirată de experiența recentă din Italia. De fiecare dată a demonstrat că este un autor bine intenționat, care face eforturi pentru a realiza diferite versuri, care să poată ajunge la cititori. Îi doresc multă sănătate, fericire și bună dispoziție!” (Cristi Rusin)
„Bella dona Floarea Frățilă! După voiajul dumneavoastră în inima imperiului roman, ați cunoscut și mai mult ars poetica. Scrierile dumneavoastră sunt ample, nu vă mulțumiți cu poezii, cu una, două, trei strofe, poeziile sunt ample, de parcă creionul vă spune să nu vă opriți. O poezie care mi-a plăcut este Floarea de colț (edelweiss), floare care este protejată în România. Versurile curg, floarea de colț vă privește și vă inspiră. Vă recomand să vedeți, dacă nu ați văzut, filmul „Sunetul muzicii” în care una din melodiile superbe este despre floarea de colț. Îmi plac poeziile dumneavoastră cu toată nota lor mascată de simplitate. Închei spunându-vă: augur e felicita!” (Dan Zanfirescu)
„Natura și iubirea își dau mâna în versurile lecturate astăzi de autoarea Floarea Frățilă. Autoarea se adresează direct anotimpului toamna: „Zeiță Toamnă, bine ai venit,/ Ce mult te-am așteptat!”, apoi, cu ajutorul descrierii reușește să surprindă colțul din natură în acest anotimp, în toate momentele zilei: „Pe rochița ei pictată/ Frunzele-s ca un decor”… „ Toamna e bogată” sau „Iar din razele de lună,/ În toiul nopții a coborât”. Autoarea face un portret femeii, scoțând în relief calitățile sufletești și fizice ale acesteia cu ajutorul figurilor de stil: „Femeia e rază de soare”… „Femeia, mamă devotată”. În alt poem, Floarea Frățilă surprinde un tablou imens din natura munților noștri, ilustrând în interiorul lui floarea de colț, care este intitulată monument al naturii. Din acest poem Floare de colț, se desprinde un dialog subtil dintre această minunată floare și lumea care călătorește în această zonă. Lectorul de astăzi ne reamintește, în altă poezie Fericire, despre iubirile naive și nevinovate din copilărie. Mulțumim lectorului pentru că ne-a încântat astăzi cu aceste creații de succes.” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„Am audiat cu interes lectura de astăzi care ne-a oferit pătrunderea în universul emoțiilor generate de fiecare anotimp, pentru că în concepția mea, fiecare sezon își are frumusețile lui. Predominantă este, însă, toamna, pe care poeta o așteaptă cu nerăbdare. Descrierea este realizată printr-o succesiune de imagini sugerate printr-o varietate de tropi, invocații retorice, epitete substantivale și verbale personificatoare. Titlul fiecărei poezii este o propoziție simplă sau dezvoltată și aceasta ne arată implicarea afectivă a poetei în peisaj. Poeziile sunt trăite, nu scrise. Toate aceste imagini generează puternice sentimente de beatitudine, de încântare în fața atâtor daruri pe care Dumnezeu ni le oferă împreună cu darul unic și irepetabil care este viața. Autoarea ne invită într-o plimbare prin lumea apropiată, deși ar vrea să vorbească despre natura pe alte meleaguri, decât plaiurile natale, Exclamația „Ce frumos e în vacanță”, ne face să ne gândim, cu nostalgie, la vremurile de altădată. Cât privește acea poezie Iluzia de pensii, iluzia de voturi exprimă dezamăgirea unei generații, a unor visuri neîmplinite. Este expresia unei stări de lucru, care ne nemulțumește pe toți, dar și a neputinței de a interveni. Al cincilea anotimp mă implică direct, fiind un mare iubitor de natură, regretând că nu mai am posibilitatea de a mă bucura de frumusețile naturii. Poezia Femeia strălucește este, mai curând, un elogiu adus divinului dar pe care l-am primit de la providență. Femeia este omniprezentă, precum o rază de soare care ne luminează viața. Femeia mamă arată menirea nobilă a femeii. Minunea realizată de femeie prin naștere este unică și dumnezeiască. Iubirea unei mame nu cunoaște limite, este nemărginită. Prin cuvinte simple, dar sugestive, autoarea evidențiază, cu plenitudine, faptul de a ne bucura de tot ceea ce există, de tot ceea ce ne înconjoară. Este o poezie realizată, pentru care o felicităm!” (Mihai Constantinescu)
„Creația prezentată azi în cenaclu este un circuit în care ni se face cunoscută dragostea de oameni și de natură a dnei Floarea Frățilă. Frumusețea versurilor este dată de noblețea sentimentelor autoarei. Bogăția de imagini despre toamnă, anotimp care personificat este prezentat ca o „prințesă”. Culorile toamnei sunt o bogăție a pastelului multicolor. În afară de anotimpuri, doamna este interesată de multitudinea de imagini surprinse într-o noapte, cu multe stele și lună plină. Al cincilea anotimp este un anotimp permanent, fiind anotimpul iubirii. Atitudinea civică a dnei Floarea Frățilă este ilustrată în poezia Iluzia de pensii, iluzia de voturi. Aici întâlnim o tristă antiteză între ceea ce au sperat oamenii și ceea ce s-a realizat, ca urmare a revoluției din decembrie ’89. O altă antiteză întâlnim În vacanță la munte (Italia), în care autoarea înconjurată de frumusețea brazilor, a razelor de soare, a peisajului nocturn, e dusă cu gândul înspre locurile natale și oamenii dragi. În poezia Femeia strălucește sunt enumerate o serie de atribute ale femeii, în general. Poezia denotă un omagiu, o prețuire a celei care aduce copii pe lume și-n același timp îndeplinește o serie de activități. Floare de colț reprezintă iubirea și prețuirea pentru o persoană asemuită unei flori rare, floarea de colț, ocrotită prin lege. Poezia Fericire cuprinde simțământul complex al acestui sentiment: „Iubirea e un foc nestins”. Aș adăuga că acest „foc nestins” încălzește inima omului, dar și arde. Poezia Teofania este o pledoarie pentru iubire de Dumnezeu și pace pe pământ. Dna Florea Frățilă trăiește prin poezie și poezia o reprezintă foarte bine. Mulțumim pentru creația prezentată azi și îi dorim spor la scris.” (Georgeta Iuga)
Sâmbătă, 19 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dna Georgeta Iuga. Vă așteptăm, cu drag!