de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 10 decembrie, ziua Sf. Mc. Mina, Ermoghen și Evgraf, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(„Rațete” imperiale) Pe români o să-i asculte/ Lângă un pahar cu vin!/ Alții vor ca să deguste/ Al Austriei… venin. (Bahice) Profitând de-o zi frumoasă/ Și-un merlot la băcănie,/ L-a servit o tămâioasă/ Ce ar vrea… și-o cununie! (Tatuaj cu bucluc) Tatuată-n tinerețe,/ Când era un fluture,/ S-a mărit în suprafețe,/ Ieri trifoi… azi brusture. (Austro-prostie) La noi nu contează banuʼ,/ Când o fi la o adică!/ Vom râde și noi la anuʼ/ De guvernuʼ lor… ce pică. (Dumitru Hangu)
Dl Nicolae Constantinescu a lecturat din volumul Înțepături utile, Ed. Rafet, 2017, autor Matincă Costea, monologul În port: „Vrei să bei o țuică bună?/ Tescovină sau de prună?/ S-auzi cum îți cântă-n strună/ Și te laudă din plin/ Gheorghe, Nelu sau Marin?/ Vin de calitate fină,/ Zis „molan” sau „motorină”/ din Grebănu, Tâmboești,/ Podgoria sau Puiești?/ Nu-ți trebuie mare efort./ Găsești la Râmnic în port./ pe al Râmnicului mal/ E vadul comercial!/ Râmnicul nu-i port, se știe,/ Nu te contrazic, bădie…/ Nu plutesc p-aici vapoare,/ N-avem ieșire la mare,/ Nu se plimbă barcagii,/ Fredonează țuicagii./ Țuică, vin , băute-n grabă./ La tarabă!” A continuat cu poezia Un fulg de nea din volumul Confluențe, Ed. Rafet, anul 2014, autor Matincă Costea: „Un fulg de nea se rătăci pe frunte,/ Dar se topi atât de ușor./ Fiind convins că pest-a nopții punte/ Vom trece ca o pasăre în zbor.// Un fulg de nea vestitu-ne-a o iarnă/ Cu ger năprasnic și imens troian,/ Văzduhul începu din plin să cearnă/ Și munții au apărut în Bărăgan.// Un fulg de nea fu doar o prevestire/ Căci viscolul pe nimeni n-a cruțat./ Ei, primii fulgi sunt doar o amăgire/ De vis frumos și alb imaculat.” A încheiat momentul in memoriam cu lectură din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „(Unui nedumerit) Stau și mă gândesc întruna,/ Și-mi pun întrebări cumplite,/ De ce se naște pe rând/ Și se moare pe sărite? (Soacrei) Am scăpat de cicăleală,/ Nu mai poate da din gură,/ Vă spun că nu-i păcăleală:/ Are masca pe figură. (Unei familii) Liniște și libertate/ Vrei să ai în lume toate,/ Ooo! Le ai pe toate, frate,/ Numai când nevasta doarme…”
Dna Ecaterina Chifu a lecturat din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „(Hora frăției) În veșmânt de sărbătoare,/ Se încinge hora mare-n sat,/ Se-adună frații cu mic, cu mare,/ Din zori și până pe-nserat.// În Țara Românească și Moldova/ Răsună cântecul și-a lui chemare/ Și-n mii de glasuri urcă-n slavă:/ „Veniți, români, la hora mare!”// Noi suntem fiii României,/ Vrăjmașii nu ne pot înfrânge,/ Suntem cu toți stăpânii gliei/ Și-n vene avem același sânge.// Iubirea ne unește și ne cheamă,/ Prin joc, noi am făcut un legământ,/ Suntem frați, avem aceeași mamă,/ Uniți pe veci de lutul țării sfânt!”
„(Ciocuʼ mic) Nu poți să-ți stăpânești ura,/ Ai probleme cu dantura,/ Mai ales la băutură/ Când primești un pumn în gură. (Scapi mai ușor) Nevasta mea mai mult beată,/ Mi-a dat fasolea cam nefiartă/ Și uite așa, în aceste faze/ Scutesc factura la gaze. ”(Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
„(O întrebare adresată austriecilor pentru milioanele de metri cubi cărați din pădurile României) V-am dat lemne din Carpați,/ Metru cub, cu metru cub!/ Vrem în Schengen sau ce dați?/ -Einen kleinen holtz șurub!!!” (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet)
A urmat lectorul de serviciu, dna Aneta Țâru Pioară, un lector atipic. D-sa a creat în ședința de astăzi trei momente: prezentarea scriitorilor născuți în luna decembrie: Cezar Petrescu, Nicolae Labiș și Ioan Alexandru. În următorul moment a dorit să creeze o atmosferă de teatru prin concursul colegilor de cenaclu cărora le-a atribuit roluri, devenind actori ad-hoc, în piesa, creație proprie, În campanie. Hai la vot!, din volumul Crima de la Întorsura Buzăului, Ed. Rafet, 2016. A încheiat cu un grupaj de poezii.
Vă ofer un momentul liric: „(Visul) Când chipul tău mi-apare-n prag,/ Strălucitor ca soarele-n amiază,/ Întind spre ușă brațele, cu drag/ Te strig în vis și clipa scânteiază.// Când spre apus mi se îndreaptă calea/ Și dacă rana tot mai scânteiază-n piept/ Gândesc că n-ar fi rău, dacă aș străbate valea/ Și jos lângă izvor, tăcută să te-aștept.// Totul în jur se luminează-n drag,/ Sub stelele ce-n noapte scânteiază/ Chipul tău drag deodatʼ surâde-n vad,/ Spunând: Iubirea mea în veci durează!// Dar mă trezesc în clipa următoare/ Și între pleoape lacrimi mari strivesc,/ Ce mult aș da să se repete visul/ Și-o infinită clipă să trăiesc. (Pictorița) Băteau în geamuri frunze arămii, ofilite./ Femeii îi venea să soarbă/ lumina aceasta tristă/ ca sufletul ei rănit,/ dar nu putea…/ Îndrăgostită de soare/ își scălda lacrima/ în aceste frunze ofilite,/ apoi se întorcea/ la șevaletul ei/ să picteze frunzele/ copacilor bătrâni/ ca visele ei/ în culori arămii. (Ce simt, nu știu) Mi-e rece Doamne, chiar și-n așternuturi,/ Pereții toți, au doar nuanțe de culoare gri./ Acum prin ele parcă umblă vânturi,/ Iar greierii, sub grindă, nu mai cântă: cri, cri, cri!// Mi s-a slăbit și trupul de a mea credință/ Topit de neîncredere, de scârbă, de minciună./ Am devenit în ochii lor o ștearsă neființă,/ Iar veștile ce-mi zbârnâie-n urechi mă fac nebună.// Mi-e sufletul mai greu, pe zi ce trece,/ Mă uit în jur, nimic nu mai e viu,/ Prin vene-mi curge albastru sânge rece,/ Ce-o mai fi mâine, nu pot ca să știu.// Tresar la orice zgomot de pe stradă,/ Îmi strâng la piept copiii speriați,/ N-aș vrea ca ei, prăpădul să îl vadă/ O, Doamne, cum o să-i salvezi! (Constatare) Cândva, scriau poeții poezie/ curată ca sufletul lor,/ nu-i concura orice prostie/ cu lungi poeme de amor.// Ei nu visau decât să scrie/ despre-a lor țară și popor,/ Cândva, scriau poeții poezie/ curată ca sufletul lor.// De-o vreme, stă pe rafturi doar prostie./ Fals flutură azi bravul tricolor./ De țară, nimeni nu mai știe…/ Mai e a noastră, sau poate e a lor?!”
Este onorant să ne reamintim de personalitățile culturii românești. Piesa de teatru În campanie. Hai la vot! este o satiră a momentului campania electorală la români. Poeziile Visul și Ce simt, nu știu reflectă sensibilitatea dureroasă a autoarei. Pictorița privește cu sufletul și pictează toamna „ca visele ei în culori arămii”. În Constatare, după cum spune și titlul, autoarea face o …„analiză” a ceea ce se scria cândva și ce se scrie astăzi. Dna Aneta Țâru Pioară spune lucrurilor pe nume, într-un stil direct. Îi dorim sănătate și putere de muncă! O așteptăm la o nouă lectură.
„Casa memorială Cezar Petrescu se află la Bușteni, într-o vilă unde este amenajat un muzeu: mobilier și diferite lucruri care i-au aparținut. Cezar Petrescu a participat cu sume de bani la ridicarea bustului de la Râmnicu Sărat al lui Alexandru Vlahuță. Câțiva ani s-a organizat un festival de epigrame la Bușteni. Dna Pioară ne-a prezentat o piesă de teatru reușită, depinde cine se urcă pe scenă. Poeziile, de asemenea, plăcute.” (Dumitru Hangu)
„Dna Aneta Pioară ne uimește de fiecare dată cu subiectele prezentate în cenaclu. Piesa de teatru prezentată astăzi este o satiră, din păcate, prezentând fapte actuale evidente în campaniile electorale. Este prezentă mita pentru vot, ironia votanților și comicul de situație. Partidul însușii are ca siglă un om fără cap. Tabloul prezentat este unul complex și din păcate real. Poeziile prezentate sunt trăirile unui om modern, de o filozofie amară, cum ar fi: visul care s-ar dori real, singurătatea nedorită, dar reală și deopotrivă dorința de schimbare a societății. Atât de mare fiind această dorință încât poetul, în vederea instaurării binelui, ar fi în stare până și de sacrificiul suprem. Atât în piesa de teatru cât și în poezii este prezentă antiteza și stilul clar în care proprietatea cuvintelor este evidențiată. Puțina folosire a figurilor de stil în cele prezentate, dă o notă de stil direct, asemenea unei sculpturi în granit. O felicit pe doamna, îi doresc sănătate și să mai fie prezentă.” (Georgeta Iuga)
„Cred că dintre toți membrii cenaclului care au fost și sunt, Matincă Costea este cel mai adulat și pe bună dreptate. Cât despre dna prof. Aneta Pioară este un munte cultural. Scrie poezii, proză, piese de teatru. Despre poezii aș scoate în evidență dragostea cu care vorbește despre locurile natale, Dumitrești și Valea Râmnicului Sărat. Am însoțit-o la multe lansări de carte la Râmnicu Sărat, Dumitrești și Focșani. Îi mulțumesc dânsei și celor care m-au însoțit la Câmpuri cu ocazia lansării monografiei comunei câmpuri. Îi doresc sănătate și putere de muncă!” (Costică Drîstaru)
„Referitor la piesa de teatru, vreau să spun că oricât s-ar sesiza societatea civilă, nu se aude unde trebuie. Poeziile prezentate dovedesc că dna Pioară are talent și pune suflet în ceea ce face. Consider că sunt captivante. Ar fi de dorit să fie mai scurt cuvântul lectorului.” (Dumitru Bardaș)
„Îmi place piesa de teatru pentru că este o scriere realistă, asemenea cărților scrie în proză de dna profesoară. Dovedește că o bună observatoare a realităților de la noi și din țară. Critică corupția, demagogia și ilogica discursului electoral. Cred că adevărul trebuie spus în astfel de scrieri. Trebuie să luăm atitudine în fața unor aspecte negative din societatea românească, dar personalitatea doamnei are mai multe fațete. Este atât de romantică în poezia Visul, în care evocă o iubire ideală, dorită, dar irealizabilă. În versuri exprimă diferite stări emoționale care se intensifică până ajung la un punct culminant, apoi să apară trezirea din final, când poeta ar dori să trăiască clipa cât mai lungă. În poezia Pictorița redă portretul unei scriitoare și pictoriță, îndrăgostită de soare. Ea soarbe lumina tristă a zilei în sufletul ei rănit și pictează frunzele ofilite în culori arămii, asemenea viselor ei. Mai sunt poezii dureros de frumoase. În Ce simt, nu știu redă starea sufletească a femeii aflată la apusul vieții, toată suferința și durerea ei. La Constatare redă contrastul dintre creatorii de poezie de altădată, care scriau o poezie curată ca sufletul lor, mai ales poezii patriotice despre țară și popor, pe când poeții actuali scriu o poezie „ce din coadă au să sune”. Este o poezie foarte dramatică.” (Ecaterina Chifu)
„Evocările sunt interesante și este foarte bine că ne reamintim de aceste personalități marcante. Piesa de teatru arată o ironie a sorții, autoarea face haz de necaz, piesa fiind actuală. Poeziile sunt bine realizate, cu același talent pe care doamna dovedește că îl are întotdeauna. Felicitări! Și două epigrame personale: (Partidul ideal) Un partid adevărat,/ Cu un titlu figurat!/ Partidul handicapat,/ Al omului fără cap. (Cel mai bun partid) Cel mai bun partid din lume/ Are faimă și renume!/ La alegeri ați votat,/ Partidul handicapat.” (Nicolae Constantinescu)
„Numai felicitări din partea mea dnei Pioară. Ceea ce ne-a prezentat, piesa de teatru a reflectat realitatea alegerilor. Poeziile sunt foarte sensibile, legate chiar de viața ei. Nu am știut că scrie și piese de teatru. O felicit din toată inima!” (Floarea Frățilă)
„Piesa de teatru a fost interactivă, legată de realitatea actuală și de pomenile electorale care se fac în campaniile electorale. Mi-au plăcut poeziile. Dă dovadă de sensibilitate, singurătate, nostalgie.” (Mona –Liza Stanciu)
„Îmi place creați literar a dnei prof. Aneta Pioară. Este plină de spirit, sensibilitate și frumusețe scriitoricească. Sceneta prezentată este o acidă satiră și de actualitate, la alegerile din țara noastră. Felicit și doamnele poetese aflate astăzi în incinta Centrului Cultural Florica Cristoforeanu. Mă bucur că în orașul nostru încă mai există o preocupare pentru cultura românească.” (Nuți Iuga)
Sâmbătă 17 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dna Georgeta Iuga. Vă așteptăm, cu drag!