de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 28 iunie, Aducerea moaștelor Sf. Mc. doctori fără de arginți Chir și Ioan, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam trei epigrame:
„(Nu mai e loc) Stau mașini înghesuite,/ Fel de fel de mărci vestite,/ Parcate pe trotuare./ Pietonii învață și ei să zboare.
(Unui nevricos) Așa ești de când te știu,/ Nu poți să ții nervi-n frâu/ Și când te-apucă, măi frate,/ Spargi și oale emailate.
(Burlăcie) Îmi zice mereu bunica/ Ca să mă-nsor cu Ilinca./ Nu contează câți ani are,/ Doar să fie fată mare.
Dl col Mihai Doina a lecturat la momentul in memoriam un material intitulat… In memoriam: „Încep intervenția pentru rubrica in memoriam cu medicul Mircea V. Homescu. D-sa a devenit un fost cenaclist la cenaclul nostru, Cenaclul Alexandru Sihleanu, dar a frecventat cu asiduitate și Cenaclul râmnicean Titel Constantinescu. A publicat numeroase lucrări științifice și eseuri literare în diverse publicații: Amphytrion, Almanahul Renașterea Buzoiană, Renașterea Culturală, Bucovina literară, Oglinda literară, Altarul Banatului, Muntenia literară și Opinia. După câteva decenii de publicistică literară de mare ținută, Mircea V. Homescu debutează editorial cu volumul de eseuri Aporii metaforizate, în care îmbină ca într-un spectacol glumeț idei filosofice, religioase și științifice. Însăși autorul mărturisește că a încercat să arunce o privire în mintea omenească și să afle raportul dintre adevăr și iluzie, între înțelepciune și cugetare.
Pentru mine, medicul Mircea V. Homescu rămâne liderul spiritualității locale – râmnicene!
Spuneam mereu despre Maestrul Agheană că este pentru Râmnicu Sărat și mai ales pentru cenaclu un geniu,…un înger,… chiar și un extraterestru! Am văzut și prieteni ai săi care strâmbau din nas când auzeau cuvinte de laudă (cuvinte adevărate), despre persoana acestuia. Acum el a rămas un prieten drag de dincolo de stele… și un nume în zestrea culturală a a Râmnicului Sărat! Talentul său, dragostea D-sale pentru cultură și pentru muzică,. Dăruirea totală, trup și suflet pentru cenaclu, nu vor fi egalate de muritorii râmniceni. Pentru azi am ales câteva frământări ale sufletului său de artist și epigramist, care au adus stropi de bucurie în inimile noastre mereu.
„(Unor bețivi) Fumul îl tai cu cuțitul,/ Vinul curge în pahare/ Și din toți ce stau în crâșmă,/ Doar masa mai e-n picioare.
(României) România și-au dorit-o/ Turcii, ungurii, tătarii,/ Însă ne-au secătuit-o totdeauna demnitarii.
(Bogaților și săracilor) Unii își păstrează banii,/ În dolari, euro, lire, Numai eu, că sunt sărac,/ Îi păstrez în …amintire.
(Unui președinte) Pentru o nouă candidatură,/ Eu vă doresc mult noroc,/ Să fiți din nou președinte,/ Dar…la scara de la bloc.”
Costea Matincă, omul cu o stea, omul de o rară noblețe interioară, fără de care cenaclul este prea sobru, a creat și prezentat monologuri și cuplete satirice, însă eu am ales pentru azi ultima strofă din poezia sa A venit un tren: „A venit un tren și-a revărsat în gară/ Nostalgia clipei care a apus…/ El îmi amintește de-acea primăvară,/ Când pe aceste plaiuri, de mult, m-a adus.”
Și tot cu nuanță autobiografică, am extras ultima strofă din Am rătăcit, D-sa nu a rătăcit, ci a parfumat cultura râmniceană!
„Am rătăcit pe drumul vieții/ Mânat de vânt, ca fulgul spre ocean./ Acum, un imn aș vrea să-nchin tristeții,/ Privind în urmă ca printr-un ochean.”
Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească pe cei trei cenacliști de vază, dar și pe alți colegi cenacliști care au trecut în lumea cealaltă.
Amintirile lor, încă, ne încântă, ne vrăjesc, la fel cum făceau ei când erau cu noi!”
A urmat lectorul de serviciu, dna prof. Aneta Țâru Dumitreșteanu care a lecturat două acte din piesa de teatru Iubiri adevărate din volumul DIN AGORA VREMURILOR NOASTRE, Ed. Rafet, 2022, autoare Aneta Țâru Dumitreșteanu.
Prin piesa de teatru Iubiri adevărate, lectorul de serviciu, dna Aneta Țâru Dumitreșteanu ne prezintă un moment din realitatea socială românească: copiii bursieri pleacă la studii în străinătate și de multe ori rămân acolo, iar vârstnicii, care pierd tovarășul de viață, rămân să-și ducă povara singurătății. D-sa este de admirat pentru abordarea genului dramatic. Îi dorim succes și o așteptăm cu noi subiecte!
„Lectorul de astăzi ne-a citit primele două acte din piesa Iubiri adevărate, publicată în urmă cu mai mulți ani. Acțiunea are loc într-un orășel de provincie, ce îmi aduce aminte de municipiul Râmnicu Sărat (Aleea îndrăgostiților din Grădina publică).
Piesa nu este o comedie, ținând cont de faptul că acțiunea pornește de la un fapt, foarte răspândit în familiile din România (ca fenomen social): plecarea copiilor la studii în străinătate. Multe familii s-au confruntat cu această problemă. Având ca punct de pornire tema aceasta, piesa de teatru prezintă frământările sufletești ale unui tată pus în fața faptului împlinit. Figura paternă în persoana lui Mitocel Popescu, așa cum reiese din piesă, este una pasivă, neputincioasă. Privește cu admirație realizările fiicei sale, care sunt apreciate de către celelalte personaje, dar nu este capabil să se bucure de acestea. La un moment dat, intervine în cadrul acestei frământări sufletești a tatălui și teama de a fi fost mințit, pe lângă aceea a singurătății.
Autoare nu este la prima lectură de acest fel în cenaclu, în trecut am avut ocazia să mai audiem alte piese de teatru. Apreciez faptul că dumneaei a abordat genul dramatic, tot mai nepopular, este un act de curaj. O felicit și așteptăm și alte lecturi.” (Cristi Rusin)
„După 4,3 miliarde de ani, pentru o clipită, funcționează și cenaclul nostru. Momentele trăite aici, care sunt unice și irepetabile, ar trebui să fie pline de frumusețe. De fapt chiar sunt! Consider că dacă eu vin la cenaclu, sunt dispus să ascult laudele, dacă există, dar mai ales criticile, din care am ce învăța. Așa să mă laud singur…
Revenind la subiectul de astăzi, autoarea ne-a prezentat două acte din piesa pe care dumneaei a intitulat-o Iubiri adevărate. Eu aș fi intitulat-o Egoistul. Nu contest conținutul și cum aș numi eu piesa. De ce? Am întâlnit mulți părinți care erau supărați pe copiii lor plecați în străinătate și care și-au făcut acolo o viață, la care aici nu ar fi avut acces. Mă întreb? Oare dacă copilul meu ar sta în țară și ar fi la câteva sute de kilometri distanță între mine și el și având un salariu minim, eu aș fi fericit? Sau… Din această cauză eu consider că părinții care nu își lasă copiii să zboare și să se afirme și să stea lângă ei, acasă, sunt egoiști.
Atenție, nu aduc nicio atingere piesei, autoarei! Ceea ce am spus este părerea mea. O apreciez pe autoare.” (Dan Zanfirescu)
„Piesa de teatru Iubiri adevărate a dnei Aneta Țâru Dumitreșteanu este inspirată din realitatea zilelor noastre. Mulți copii talentați și inteligenți doresc să se perfecționeze prin studii la universități din străinătate. Drama începe când un părinte, ce a suferit trauma pierderii soției prin deces, este pus să aleagă între dorința și recomandarea profesoarei de desen pentru fiica sa și sentimentul de singurătate și înstrăinare a fiicei. Pentru un om care a trecut cu greu prin trauma de deces a soției, găsesc că nu este egoism dorința sa și speranța de a se ancora sentimental în viața fiicei sale.
E cunoscut faptul, în general, că înstrăinarea aduce din punct de vedere psihic o alienare a celor care se rup sufletește de familie și de mediul în care au trăit. Adaptarea în străinătate nu este ușoară. Fiecare se luptă cu o dorință puternică de întoarcere și cu dorul care-i stăpânește. Indiferent de sentimentele părintești, există totuși și persoane care se adaptează ușor în colectivitatea de tineri și în dorința de a reuși.
În piesa de teatru de astăzi se dovedește că o tânără talentată la desen ajunge să câștige o bursă, să participe la concursuri tematice și la tabere de creație. Notabilitățile orășelului de provincie încearcă să suplinească absența tinerei în fața tatălui său împreună cu profesoara de desen care o recomandase pentru studiu în străinătate. Autoarea a reușit să creioneze sentimentul tatălui studentei de teamă de singurătate. Acesta este specific vârstelor înaintate. și o așteptăm cu noi produse literare.” (Georgeta Iuga)
Sâmbătă, 05 iulie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Dan Zanfirescu. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!