CENACLUL „ALEXANDRU SIHLEANU
PENTRU LINIȘTEA DIN NOI ESTE BINE SĂ NE IMAGINĂM CEEA CE NE POATE OFERI SAU NU ZIUA DE MÂINE
de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 18 iulie, †) Sf. Mc. Emilian de la Durostorum; Sf. Cuv. Pamvo, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Modă la mare) Fete tinere drăguțe,/ Le stă bine mai goluțe./ Cele mai mari, cum se zice,/ Fuste lungi pentru varice.
(Coșmar după beție) Am avut un vis sinistru:/ Nevasta era ministru/ La mediu și nu oriunde/ Și-a-nceput să mă inunde.”
A urmat lectorul de serviciu, dl Mircea Mocanu cu poemul DOMNIȘOARA CHRISTINA, inspirat de nuvela fantastică cu același numea a lui MIRCEA ELIADE, lectură organizată de autor în două părți, respectiv două ședințe. Vă ofer lectura:
DOMNIȘOARA CHRISTINA
„Trecut-a timp de atunci și vag îmi amintesc/ Ce sigur și cu teamă, n-aș vrea să retrăiesc…/ Deși amintirea ei mi-este încă vie/ Greu mi-e să vă pot spune tot, să vă pot descrie…/ Încă simțirea e tulburată de fapte,/ Aievea petrecute, nu un vis de-o noapte./ Iar dacă vreți cumva să-mi înțelegeți cartea/ Un singur sfat voi da:”- Cetiți-o, însă…noaptea.”/ Cu zeci de ani în urmă legând prietenii,/ Cu-n amic fui invitat în Câmpia Dunării./ am acceptat cu drag a merge căci sufletul,/ Știa unde iubirea își are… sălașul./ Sandală se numea, o făptură minunată,/ Pe care chiar să vreau, nu-o voi uita vreo-dată./ Și ne-am pornit la drum, la conac a ajunge:/ Dragostea nebună la toate te împunge…/ Deci, într-o bună seară pătrunsă de mister,/ La conac am coborât sub un sinistru cer./ De n-ar fi fost să fie, să se fi întâmplat/ Era cu mult mai bine, acum aș fi jurat./ Trei femei locuiau, acolo, împreună:/ Sandală și Simina cu mama lor bătrână./ Nu știu de ce, servitori în casă nu erau,/ Veneau ca să muncească dar… repede plecau,/ Iar o bătrânică ce avea casa în sat/ Îmi spuse că-n Conac, animale mor… ciudat./ N-am dat atenție, cu Sandală în natură/ Și cu amicul meu absorbit de pictură… Dar într-o bună zi doamna proprietăreasă/ Hotăra să ne arate un tablou din casă./ Era nalt și în mărime naturală:/ Poza o frumusețe în rochie de gală./ Un buchet de violete în mână ținea,/ Camera toată, a violete mirosea./ Doamna ne spuse că e sora ei mai mare,/ Ce s-a stins din viață în vremuri de răscoale./ Frumusețea-i stranie parcă mă fascina/ Iar luna, prin fereastră, fața-i lumina./ Simina văzându-mă că stau pe ace,/ Fără pic de jenă, mă întrebă de-mi place./ Simțind că o trădasem pe sora ei mai mare,/ Am zis că-s obosit și… plec la culcare…
PRIMA NOAPTE
Se îngâna în noapte vântul printre ramuri,/ Corbi speriați se învârteau ca niște negre flamuri,/ UN câine urla a morțiu, departe, în sat/ Dar rupt de oboseală, în pat eu am picat./ Cum am pus capul jos, îndată-am adormit,/ De nu s-ar fi întâmplat, aș fi fost fericit…/ Desprinsă din tablou în rochia de gală,/ Cristina mă privea, lipsită de fereală./ cu ochii vii, buze roșii și sâni tremurând,/ În somn ea a pășit, pătrunzându-mi în gând/ Și cu buchetul de violete nelipsit,/ Șăgalnic m-a privit și spre mine a zâmbit./ Mi-a spus că mă iubește și că m-a așteptat mult,/ Că șoapta-i de dragoste, ea vrea să o ascult…/ Că este fericită că am ajuns la ea,/ Și, că îmi va da doar mie toată dragostea./ Privindu-mă lung, mai spuse că o să plece…/ din somn, brusc trezit, am simțit un aer rece:/ Capul scuturai să-mi așez a mele plete,/ Dar se simțea discret… miros de violete.
ZIUA URMĂTOARE
Soarele a răsărit și ieșind afară,/ Pe Sandală o zării, dar la chip foarte pală./ Bine nu dormise și era obosită,/ Iar fața ei frumoasă, mi se părea vestejită./ Am întrebat ce are, de ce se ferește,/ Ea însă, a plecat zdrobită rău trupește./ În acest timp Simina care ne urmărea,/ Pervers a întrebat dacă o iubesc pe… EA. Trecui cu vederea a ei obrăznicie./ Pictorului am vrut să-i spun tot, ca să știe:/ Era preocupat, se gândea că-i cu cale/ Să o reprezinte, în mărimi naturale…/ Nu i-am mai povestit de vizita primită,/ Mintea de pictarea EI fiindu-i absorbită./ Și după prânz am plecat gândul să-l limpezesc,/ Să știu ce am de făcut și, să mă păzesc./ O cucuvea țipă în zbor pe-aproape,/ Și broaște orăcăiau la margine de ape…/ Roiuri mari de țânțari, îmi dădeau ocol/ Cei mai mari, dorind să le dau sângele obol./ Și cum se însera din ce în ce mai tare,/ Spre casă m-am întors, fără plăcere mare./ Eu, trist am stat la masă și nici nu am mâncat,/ M-am ridicat cu scuze, spunând că-s tras de pat…/
A DOUA NOAPTE
Mi-era teamă și așteptam a ei ivire,/ Sigur fiind că nu-i drumul către fericire;/ Însă ceva magnetic, spre ea mă atrăgea/ Și o trădam pe Sandală gândindu-mă la ea./ Lampa de gaz lumina masa jucăușă/ Iar eu, am adormit cu ochii către ușă./La 12 noaptea un aer rece am simțit,/ Perdeaua-n geam, neliniștit a tresărit./În nări mi-a intrat parfumul de violete,/ În vis, intrat-au vorbe care să desfete…/ „- Ascultă, – zise, mâine voi fi complet goală,/ Iubirea îmi doresc, cum ar fi prima oară/ Și pe tine te voi iubi, te voi iubi cu dor/ Cum niciodată n-a fost iubit un muritor!/ Legat de mine fi-vei pentru totdeauna/ La fel precum legați sunt Soarele și Luna/ Și așa cum prin seculi eu am uitat să mor,/La fel tu, vei deveni pe veci nemuritor…”/ Zicând acestea din buze schiță un sărut,/ Și-a plecat precum venise lăsându-mă mut…/ Miros de violete în cameră plutea/ Iar în al meu piept, inima, furibund bătea…”
În urma lecturii din nuvela lui Mircea Eliade (și prenumele se potrivesc) imaginația și intuiția dlui Mircea Mocanu sunt… puternic impresionate și se mobilizează și realizează ceea ce a lecturat astăzi și ceea ce va încheia în ședința următoare. Felicitări pentru capacitatea dlui Mircea Mocanu de a crea din creații! Curiozitatea așteaptă finalul la bună vedere, cu sănătate și spor la scris!
Toată stima dnei Safta Leaută, multă sănătate și spor la scris!
„Respect și considerație dnei Safta Leaută pentru epigramele transmise.
Cât privește poemul domnului lector de serviciu Mircea Mocanu, este un poem fantastic unde autorul își exprimă frica pentru nopțile petrecute la conacul unde trei femei: Simina, Sanda și mama lor, în urma prezentării unui tablou de familie, unde apare mătușa celor două surori, Christina.
În prima noapte îi apare în vis autorului această Christina care oferă dragostea ei pentru autor. Dispare lăsând în urma ei parfum de violete, ca cele din tablou. Puțin speriat, se gândește la a doua noapte, noapte în care îi apare din nou Christina, respectând promisiunea din prima noapte, în care vine cu același parfum de violete, promițându-i că îi va apărea din nou în noaptea următoare, dezbrăcată dăruindu-se ca în prima ei noapte de dragoste.
Aștept continuarea și îl felicit pe autor!” (Mioara Zaharia)
„Felicitări dnei Safta Leaută pentru creația trimisă și îi dorim sănătate și multă inspirație! Referitor la lectorul de serviciu, dl Mircea Mocanu, întâlnim o temă a iubirii transpusă din realitate într-o formă de visare. Întotdeauna visele subliniază realitatea dându-i o formă fantastică, însoțită de frici și dorințe eludate în viața reală.
Stilul este unul clar și direct, în antiteză cu forma visului. Felicit autorul și aștept continuarea poemului.” (Georgeta Iuga)
Următoarea ședință a Cenaclului Alexandru Sihleanu va avea loc pe data 01 august 2026, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl. Mircea Mocanu. Cei care scrieți, faceți-vă curaj și veniți la ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat. Nu veți regreta! Sănătate, pace și spor la scris! Vă așteptăm, cu mult drag!