de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 12 aprilie, †) Sf. Mc. Sava de la Buzău; Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul, episcop de Parion (Sâmbăta lui Lazăr). (Pomenirea celor adormiți), ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(A ales până a cules) O cucoană alintată/ De zece ori divorțată,/ A găsit unul în sfârșit/ Și-l ține priponit.
(Unui bețiv) A plecat la farmacie/ Ca să ia apă de gură,/ Dar nimeri din prostie/ Într-un bar cu țuică pură.”
Dl Mihail Constantinescu a lecturat la momentul in memoriam: „Orașul de sub dealuri, autor Matincă Costea, Ed. Rafet. 2016: Adrian era certat rău cu limba română, motiv pentru care comitea des gafe în exprimare, denaturând sensul cuvintelor… Într-o zi, Adrian Cahane ținea să se laude față de colegi că și-a reparat „fațada din spatele casei.”
A fost la restaurantul Prahova, în seara precedentă, unde venise o solistă de la Cluj, care nu făcea impresie bună.
– Îți vine să lași ce-ai consumat și să pleci!
Râsete generale.
După câteva momente, crezând că drege busuiocul, zise:
– Eu unde nu mă pricep, nu mă bag și tac. Propun pentru sâmbătă o seară dansantă sub ospiciul Casei de Cultură.
– Auspiciile, mă tăntălăul, interveni Mircea Ștefănescu, făcând haz. Ne consideri pe toți nebuni?
Odată, Cahane ne împărtăși mândru că nevasta lui, pricepută în arta culinară, i-a servit la masă un pui împăiat.
– Cu ce, mă? întrebă Dimitriu… făcând haz.
– Cu usturoi!
– Credeam că era cu paie!”
Dl Mihai Doina a lecturat la momentul in memoriam: „Matincă Costea, domnul cu scheciuri și cu papion, ne aducea buna dispoziție în ședințele cenaclului. Toți îl prețuiam și îi admiram calmul, dăruirea totală în ceea ce întreprindea, dragostea pentru orașul care l-a adoptat și uriașa sa memorie – când reproducea monologuri interpretate în tinerețea sa.
Dl Matincă a intrat în cultura râmniceană și ca autor a șase cărți: Nostalgii râmnicene, Cu sare și piper, După zece ani, Într-o vară fierbinte, Te-am prins în obiectiv, Totdeauna ai dreptul la iubire. Domnia sa își intitulează (cu sub titlu) această ultimă carte din seria enumerată de mine: poezii și catrene incomode. Din acestea am ales patru catrene pentru rubrica in memoriam de azi:
(Bârfă) Îi place să bârfească./ Tot timpul e nemulțumită./ Dumnezeu să te ferească!/ Are limba ascuțită!
(Întristare) Orașul se ofilește/ Precum florile din luncă,/ Iar omul se chinuiește!/ Nu avem locuri de muncă!
(O veche zicală) „La plăcinte înainte!”/ E o veche zicală…/ Azi e-n frunte cine minte!/ Tare mai e actuală…
(Lăudărosul) Întotdeauna face paradă/ De diploma ce-ți dă putere;/ Dar îți spun fără tăgadă:? Nu toate muștele fac miere!
Vă mai amintiți de un tânăr boem în blugi, cu o giacă neagră și cu o chitară? El purta părul lung, ușor grizonat și un nume destul de rar: Agheană Manea. Vocea lui și cântecele interpretate îmi aminteau de Cenaclul Flacăra. Șa fel ca la cenaclul lui Vadim Tudor, aerul vibra când maestrul cânta. Repertoriul său îmbina muzica ușoară, muzica populară și muzica patriotică, făcându-ne să trăim emoții la limita extremă. Cântând, se dăruia trup și suflet muzicii și cenaclului. A fugit chiar din spitalul din Buzău, unde era internat, ca să nu lipsească de la cenaclu!
Pe maestru îl deranja imperfecțiunea oamenilor. Din dorința de a purifica lumea, maestrul a creat epigrame, din care am ales azi patru epigrame:
(Unor parlamentari) O, parlamentari sus-puși,/ Chiar v-ați speriat de viruși?/ După cât știu, măi frate,/ Voi aveți „imunitate…”
(Unor aleși) Aleșii strigau în plen:/ „Promitem marea cu sarea”./ După ce-a trecut votarea – / Frecție la picior de lemn.
(Jefuitorilor de păduri) Am înlocuit pădurea/ Cu copacii din beton,/ La izvor nu ne mai ducem,/ Bem apa fără sifon.
(Unui epigramist) Uite, acum, la bătrânețe,/ Mai scriu câte-o epigramă,/ Să vă cam feriți de mine,/ Că vă fac… de panaramă.”
A urmat lectorul de serviciu dna Floarea Frățilă, cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
(Strigăt de durere) Toate clopotele trei zile/ De azi bat neîncetat./ O fereastră s-a deschis/ Către cerul înstelat.// Și-a chemat spre veșnicie/ Mândrul păstor nevinovat./ Lacrimile de durere/ Tot satul au invadat.// De ce Luceafăr, te-ai stins/ Așa devreme?/ Și codrul plânge/ Ce stăteai la umbra lui,/ Mioarele sunt triste/ Și te-așteaptă/ Ca să le paști,/ Pe vârful dealului.// IONUȚ v-a iubit cu-n dor nespus,/ Dar viața pentru OI s-a dus/ Și pentru mântuirea lor/ Ne-a părăsit mândrul păstor!// Pe-aripi de vânt se aude vocea,/ Cu florile să cânte,/ În apa mării să le-arunce,/ Cu lacrimi să le ude.// De când ai fost copil/ Tu satul l-ai iubit,/ De glia românească/ De azi te-ai despărțit.// Covor de flori colorate/ Vom așterne la mormânt,/ Multe lacrimi vor mai curge/ Veșnic pe chipul tău blând.// Oile ce le-ai păscut/ La cap îngerași să-ți fie,/ Și tu, blândule păstor,/ La dreapta împărăție.// Să te aibă în pază bunul Dumnezeu!
(În gândul meu tu ești mereu) Toate clopotele, trei zile/ Au bătut neîncetat,/ SILVIA, prietena dragă,/ Sus la cer ea a plecat.// Și-a chemat spre veșnicie/ Un înger nevinovat./ Acum curge-n urma ei/ Râu de lacrimi nesecat.// Sufletul s-a strecurat/ Printre sfintele icoane,/ Dar chipul tău ne privește/ Printre razele de soare.// Tu ai plecat la cer./ Știm că e greu să urci,/ Dar erai chemată/ De-a Domnului porunci.// Ai colindat pământul/ Al țării tale sfânt,/ La cel îndepărtat/ Te-ai dus într-un minut.// Cât ai trăit în lume/ Pe toți ne îndemnai/ Să-l iubim pe Iisus/ Că vom ajunge-n Rai.// De ce-ai plecat și nu ai spus/ Pe acel drum predestinat,/ Chiar nu ai știut că te desparți/ De pământul sfânt ce l-ai călcat?// Tu ai lăsat în suferință/ Un înger ce te va veghea,/ Dar te privește doar în poză,/ Lipsit de mângâierea ta.// Viața-i dată ca un dar,/ Un dar dumnezeiesc,/ Dar chipul tău cu suflet blând/ Unde îl mai găsesc?// Eu vocea ta vreau s-o aud/ În visul meu oricând,/Să-mi dai un semn unde te-ai dus,/ Pe aripile de vânt.// V-aud pe toți cum mă strigați cu jale,/ Aștept să vină ai mei prieteni dragi/ Ce-i las răniți de vestea cu durere…/ Dar eu nu am vrut, vă rog să mă iertați!// Covor cu flori de mai/ Vom așterne la mormânt,/ Multe lacrimi vor mai curge/ Veșnic pe chipul tău blând.// Iubită, inegalabilă prietenă SILVIA,/ De azi ne-am despărțit./ Îngerii să te vegheze/ Din zori pân’la asfințit/ Și drumul veșniciei să-ți fie/ cu flori împodobit.// Of, câtă durere!!!/ Îngerii să te conducă/ La porțile raiului/ Și cu drag să te primească/ În Galileea Împărătească!…
(Vrem țara educată) Avem o țară educată/ Cu alegeri, vrem, nu vrem,/ Dacă vrei să ceri dreptate,/ Nici nu știe cine suntem.// Cine mai e președinte,/ Cine ține evidența tristului nostru popor,/ Cine-i drept și cine minte?/ Că noi vrem un președinte.// Cel ce l-a ales poporul/ Nu putem că-i credincios/ Și dacă vine la putere/ Pe noi toți ne dă jos.// Noi, cei ce conducem țara, O s-ajungem toți monahi./ Să spunem tot ce am furat,/ Țara am devalizat./ O să facem casă-n munți,/ Printre brazi și printre stânci.// Că cei drepți nimic nu știu,/ Dar te iau de pe stradă/ Și te duc la pușcărie,/ Cât te țin nimeni nu știe…/ Dacă le spui cum te cheamă,/Ei nimic nu iau în seamă,/ Scriu tot ce știu cu toții,/ Ăștia sunt mafioții!!!// Și-ntâlnesc, întâmplător,/ Pe Stegar, ce stă în pom,/Protesta să-și ceară dreptul/ Care nimeni nu-l mai dă!/ Nu știu că le vine rândul/ Ca să meargă în vacanță/ Nu pe Coasta de Azur,/ La Mândrești, la pușcărie,/ Nu la Spitalul de psihiatrie/ Ca pe Stegarul României!// Și așa se-nvârte roata/ Acolo unde le e soarta./Numai timpul va decide/ Cine-i drept și cine minte!// Hai, popor, tot înainte!!!
(Domnul măgăruș) Nimic nu e-ntâmplător,/ Să-ntâlnești un măgăruș./ Cum mergea el, fără teamă/ Și protesta printre popor./ Acum îl băgă, în seamă,/ -Ia, să ne spui, cum te cheamă?/ Noi avem destui în țară,/ Ori tu ești occidental./ Dacă muncești cu credință/ Te facem parlamentar./ Sunteți mulți? când nechezați/ Cu toții vă adunați/ Sau ați venit să votați,/ Să aveți ce să mâncați!/ Mai primiți câte-o găleată,/ Noi să vorbim serios,/ Voturile ne sunt de folos./ Dacă nechezați pe hol/ Vine George Simion/ Și le promiteți la toți:/ – Noi vrem să scăpăm de hoți!/ Și răspunde la semnal:/ „De nimic nu am habar!”/ Ca și Clotilde Armand./ Felicitări, măgăruș,/ Veste bună ne-ai adus:/ Dacă tu ne conduci țara,/ Vom ajunge ca-n Sahara!
(Steagurile sus!) Ei sunt patru la putere/ Noi ridicăm steagul sus,/ Nu-i lăsăm să ne separeu/ În bogați și în săraci/ Pe pământul lui Iisus.// Noi nu vrem decât dreptate,/ În țara noastră să muncim,/ Avem atâta bogăție/ Dacă știm s-o stăpânim.// Să ne lase omul drept/ Să gestioneze țara,/ Că l-ați umilit destul/ Că v-a descoperit comoara.// O treceți peste hotare/ Fără teamă de popor,/ Vă credeți stăpânii lumii,/ Ciolacu, Ciucă și Iohannis/ Care e conducător.// O să vină vremea voastră/ Să plătiți tot ce ați făcut,/ Că poporul s-a trezit,/ Acum o să plătiți tribut.// V-o veni și vouă rândul/ Când o să dați socoteală/ Și cu câtă ușurință/ Ne-ați vândut a noastră țară.
(Consecințele iubirii) Hai, să-i scriu o poezie…/ – Ce-ai făcut, măi trubadur?/ Ai rămas singur pe lume,/ Viața ai făcut-o scrum.// Te privesc cu nostalgie,/ Pe ce drum te-ai rătăcit/ Și ai rămas fără un cuib,/ Pribeag ca un pui de cuc.//În viață ai aruncat cu bani/ Pentru un plus de fericire,/ Fără să simți că anii trec,/ Fulgerător pe lângă tine.// Trăiai ca-n visele din basme,/ Mireasa-n brațe ți-o purtai/ Spre ușa către paradis,/ Către altarul ce-l visai.// Visele ce le-ai dorit/ Acum pleacă-ncet în zbor/ Și privește trubadurul/ Drumul încoronat cu flori.// Le tratai ca pe prințese,/ Nu simțeai că te-au vrăjit,/ Dar prințesele frumoase/ Toți banii ți i-au topit!// Asta-n viață e răsplata,/ Ce-i frumos se face scrum/ Și clepsidra se întoarce/ Și ai rămas singur pe drum…// Mult ai plâns și ai oftat!…”
Lectorul de astăzi, dna Floarea Frățilă, a prezentat un grup de poezii într-un stil propriu, care subliniază sensibilitatea față de durerile oamenilor și își exprimă dorința de a avea o țară educată. Pentru ziua onomastică, Ziua Floriilor, îi dorim mulți ani fericiți, cu sănătate, bucurii alături de cei dragi și multă inspirație pentru poezia dumneaei de suflet!
„Dna Floarea Frățilă se remarcă printr-o simplitate dezarmantă, care pur și simplu te cucerește prin apropierea ei de creația populară, atât prin lexic, prin prozodie și prin varietatea mijloacelor. Își dau mâna în aceste versuri o multitudine de mijloace artistice și prozodice. Sunt folosite mai multe rime: rima împerecheată, rima încrucișată, monorima și epitete, comparații, personificări, repetiții.
Unele poezii izvorăsc din filonul de aur al credinței strămoșești, mergându-ne direct la suflet. Unele poezii sunt străbătute de un cald patriotism, din ele emană adevăruri valabile ca în poezia Vrem o țară educată. Este un mare adevăr nevoia de educație.
Ajuns la capătul unei experiențe de patruzeci și cinci de ani în învățământ, constat cu durere că am în postura unui Don Quijote în lupta cu morile de vânt. Pe micile ecrane, pe internet, în publicații, suferințele limbii române sunt mari, dureroase. Interlocutorii ne spun vocalele alfabetului: î, a, ă, care sunt tot atâtea poticniri în discurs. Ele sunt cauzate de lipsa de lectură a vorbitorilor.
Publicarea unei cărți, chiar și de o simplitate debordantă, este un succes pentru care o felicit.
Dnei Floarea Frățilă cu ocazia zilei onomastice: Pe al țării scump meleag/ Astăzi într-al urbei prag/ Minunate armonii/ Se aud, iar pe câmpii/ Și cu toții auzim: Astăzi la Ierusalim/ Vine pe un mânz frumos/ Mântuitorul Hristos./ Și răsună-n calea Sa/ Pentru Domnul Osana,/ Într-o blândă reverie,/ Cântece de bucurie./ Că nu-i nimeni mai presus/ Ca Bunul Păstor Iisus./ Înflorește azi pe ploi/ Floare dintr-un colț de rai/ Într-o a rimelor grădină/ Aleargă ca o albină/ Spre o floare de zambilă/ Aducând la toți în dar/ Poezii pline de har/ Cu al dorului nectar.” (Mihail Constantinescu)
„Sunt foarte bucuroasă că am cunoscut această poetă. Am remarcat-o și am încurajat-o mereu. Eu aducând-o la cenaclu, garantând că va veni permanent, fiindcă este îndrăgostită de poezie. Îi mulțumesc foarte mult că mi-a acordat încredere și mi-a încredințat volumul O floare într-un colț de rai să-i fac prefața. sunt impresionată de simplitatea, dar și de frumusețea versurilor sale. Multe versuri sunt scrise în manieră populară, care dă fluență lecturii și recitării, care are rezonanță în sufletul cititorilor. Este foarte evidentă implicarea emoțională a poetei în poeziile citite la cenaclu.
Primele două, Strigăt de durere și În gândul meu ești mereu sunt inspirate din niște fapte de viață și dedicate a două ființe dispărute. Ca și în cartea publicată deja, poeta redă suferința unor oameni, familii, suferința neamului românesc. Din dragoste pentru aceste ființe, ea scrie versuri impresionante, care ne aduc lacrimi în ochi. Dacă prima poezie este dedicată lui Ionuț, cel îndrăgostit de locurile natale de la Murgești, care are un destin tragic, dar nu asemănător cu ciobanul mioritic, pentru că aici apare o tragedie dintr-o neglijență medicală. Mă doare foarte tare sufletul citind poezia În gândul meu ești mereu pentru că a evocat figura unei prietene comune, Silvia, care impresiona prin frumusețea fizică și bunătatea inimii, a dispărut prea devreme și durerea va fi mereu prezentă în sufletul nostru.
Poezia cu tematică socială exprimă durerea neamului nostru, care de secole își duce viața într-o permanentă luptă de supraviețuire. Admir ușurința cu care versifică servindu-se de mijloacele artistice specifice autorilor populari.
Mă bucur că voi prezenta cartea dumneaei la lansarea de pe 8 mai, la bibliotecă. Va fi o sărbătoare a cărții.” (Ecaterina Chifu)
„Am audiat astăzi în cadrul ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu un grupaj de poezii semnate de Floarea Frățilă. Primele două poezii, Strigăt de durere și În gândul meu ești mereu, sunt dedicate unor persoane apropiate care nu mai sunt printre noi și își exprimă regretele în urma acestor tragice despărțiri.
Următoarele poezii sunt de natură socială, dacă ținem cont de tema lor. Aici, autoarea reflectă, plină de revoltă, starea de fapt prin care trece România astăzi. Abuzurile celor care sunt la putere, sunt în direct declarate de ei înșiși, deoarece autoarea spune: „Sunteți mulți? când nechezați/ Cu toții vă adunați/ Sau ați venit să votați,/ Să aveți ce să mâncați!/ Mai primiți câte-o găleată,/ Noi vă vorbim serios,/ Voturile ne sunt de folos. (Domnul măgăruș).”
Urmărind structura poeziilor, constat că sunt un amestec de vers liber și diverse rime, amestecate la întâmplare. Sentimentele de revoltă și nemulțumire sunt evidente: „O treceți peste hotare/ Fără teamă de popor,/ Vă credeți stăpânii lumii…(Steagurile sus!)”
Închei afirmând și faptul că dna Floarea Frățilă nu neglijează tema iubirii în poezii, aducându-ne la cenaclu poezia Consecințele iubirii. Apreciez faptul că dna își dă tot interesul pentru a scrie poezie, dovedindu-ne că doamna iubește acest stil de literatură.” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„Mă bucur foarte mult că dna Floarea Frățilă este membră a cenaclului nostru. În scrierile dumneaei „Ars poetica” își găsește sălașul în minte și în inimă. Acum înțeleg de ce unele poezii prin simplitatea lor sunt scrise cu inima, iar altele mai complexe cu mintea. Jocul acesta, minte-inimă, face ca poeziile să aibă farmec.
Plină de subtilitate, dna Floarea Frățilă, prin versuri, atacă personalitățile zilei și ajunge acolo unde versurile ei sunt scrise cu inima, la sentimentele omenești.
Poeta noastră are bunul simț să nu spună așa cum spun tinerii inculți și fără să știe istorie: „Vrem o țară ca afară!” Dumneaei spune că își vrea „țara educată”, știind că o țară ca afară nu o să avem niciodată, deoarece noi nu am avut colonii, cum au avut țările din Apus și care și care s-au umplut de bogăție în sute de ani care au trecut. Noi ne-am văzut de glia noastră, ne-am apărat de invadatori, care au cărat de aici, tot ce-au dorit.
Versurile pline de candoare ale doamnei sunt pline de dragoste și regrete când scrie despre ființele trecute în neființă. Poate că din jocul acesta, între versurile simple și cele elaborate, rezultă frumusețea poeziilor dumneaei. Îi mulțumesc doamnei pentru prezența sa deosebită în ședința de astăzi.” (Dan Zanfirescu)
„Astăzi dna Floarea Frățilă îmbogățește grădina armoniei sufletești cu florile operei sale. Mireasma blândeții și bunătății ne delectează simțurile olfactive ale inimii.
Versurile simple și delicate, ca petalele unei flori de mărgăritar, ne aduc lumina unei primăveri eterne ce-și revarsă strălucirea în ciuda inevitabilelor tragedii ale existenței. Îi mulțumesc dnei Flori Frățilă pentru că ne-a sădit în suflete aceste flori sfinte.” (Alexandru Gabriel Dinu)
„În poeziile lecturate azi, poeta Floarea Frățilă, abordează teme cotidiene în stilul propriu, care se împletesc cu credința în Dumnezeu. Consider poezia Strigăt de durere, binevenită în apropierea săptămânii pătimirilor lui Iisus Hristos. Mi-a plăcut versul unde exprimă decesul „mândrului păstor nevinovat”… „chemat spre veșnicie.” La moartea păstorului Ionuț este afectat luceafărul care s-a stins prea devreme, codrul plânge, iar mioarele nu mai pasc, fiind triste și așteptându-l pe Ionuț. Natura toată îl plânge, iar florile îi cântă. Ce reușită metaforă!
Tot cu nostalgie și tristețe apare și poezia În gândul meu ești mereu. Poezia evocă moartea prietenei dragi Silvia, a cărui „Suflet s-a strecurat/ Printre sfintele icoane,/ Dar chipul ei ne privește/ Printre razele de soare.” Poeta Frățilă îi face o scurtă, dar frumoasă prezentare: „…Cât ai trăit în lume/ Pe toți ne îndemnai/ Să-L iubim pe Iisus/ Că vom ajunge în Rai.” Plecând la ceruri Silvia, a lăsat în suferință…„Un înger ce te va veghea,/ Dar te privește doar în poză,/ Lipsit de mângâierea ta.”
Remarc frumoasa definiție a vieții: „Viața-i dată ca un dar,/ Un dar dumnezeiesc,…” Și în poezia aceasta, precum în cele mai multe, apar florile…„Covor cu flori de mai/ Vom așterne la mormânt,/ Multe lacrimi vor mai curge/ Veșnic pe chipul tău blând.”
În poezia Vrem țara educată, cu patriotismu-i sincer, poeta evocă starea confuză din țară, cu minciuni, devalizări și mafioți. Clar-viziunea poetei se remarcă în versurile: „Și așa se-nvârte roata/ Acolo unde le e soarta./ Numai timpul va decide/ Cine-i drept și cine minte!” Îmi place îndemnul poetei: „Hai, popor, tot înainte!”
Poezia Domnul măgăruș, deși este hazlie, evocă lucruri foarte triste…„Sunteți mulți? când nechezați/ Cu toții vă adunați/ Sau ați venit să votați/ Să aveți ce să mâncați!” În finalul acestei poezii am remarcat stilul patriotic și de analist politic: „Felicitări, măgăruș,/ Veste bună ne-ai adus:/ Dacă tu ne conduci țara,/ Vom ajunge ca-n Sahara!”
În poezia Steagurile sus! patriotismul poetei urcă tot mai sus. Credința dnei Frățilă în dreptate și în Iisus Hristos o ajută să afirme: „O să vină vremea voastră/ Să plătiți tot ce ați făcut,/ Că poporul s-a trezit,/ Acum o să plătiți tribut./ V-o veni și vouă rândul/ Când o să dați socoteală/ Și cu câtă ușurință/ Ne-ați vândut a noastră țară.”
Bagajul de inspirație al poetei Frățilă atinge și modul de viață libertin al unor tineri „pui de cuc”, fără un cuib sigur în lume și își fac viața scrum. În poezia Consecințele iubirii poeta îi numește pe astfel de tineri „trubaduri”, dar nu cu înțelesul pozitiv de cântăreți medievali, ci cu înțelesul de rătăcitori.
Dna Floarea Frățilă, vă sunt recunoscător pentru tot ce realizați în numele cenaclului. De Ziua Floriilor doresc să vă bucurați de daruri divine, împreună cu cei dragi. Noi vă cântăm LA MULȚI ANI! ” (Mihai Doina)
„Dana Floarea Frățilă se remarcă printr-o sensibilitate deosebită, atât în viața de zi cu zi, cât și în poezie. Are în suflet un amestec de iubire, empatie, bună dispoziție și este o luptătoare. Dumneaei trăiește atât sub imperiul nostalgiei, după persoanele pierdute, cât și sub semnul dragostei de oameni și al iubirii față de țară și popor.
Orice întâmplare din viața sa și a comunității lasă un ecou profund în inima sa. Dovadă sunt poeziile prezentate astăzi, în care omagiază un cioban tânăr și o prietenă iubită.
Trăind în lumea de azi și cunoscând și cultura italiană, în parte, ajunge să își dorească ca și țara noastră să fie un tărâm al educației. Îndemnul dumneaei pentru noi, românii, este un îndemn mobilizator la ridicarea în rândul țărilor civilizate. O felicit pe doamna! Închei cu trei epigrame:
(Doamnei Floarea Frățilă) Doamnă cu nume de Floare/ Și în prag de sărbătoare,/ Noi din inimă urăm:/ La mulți ani, suflet cu dor!
(Unor parlamentari) Salariul e pentru muncă, Asta nu e un secret./ Numai somnul se plătește,/ Doar la noi în Parlament!
(Doamnei Floarea Frățilă) În cuptorul inimii,/ La temperaturi înalte,/ Se coc sentimente alese,/ Deseori necomentate!” (Georgeta Iuga)
„Dna Floarea Frățilă, astăzi, a reușit, prin talentul poetic și farmecul personal, să ne unească pe mulți cenacliști, cu ocazia zilei Floriilor.
Poeziile sunt puternic ancorate sufletului românesc. Este o poetă cu talent literar, talent care pune în valoare multe din realitățile timpului nostru.
În calitate de cititor, consider că poeziile sunt deosebit de mișcătoare pentru sufletul cititorilor, pentru care îi mulțumesc pentru ziua aceasta deosebit de plină de bună dispoziție.
Multă sănătate și spor în activitatea poetică care îi dă multă energie și dragoste de viață.” (Adrian Câmpeanu)
„Poeziile citite astăzi de dana Floarea Frățilă m-au surprins prin simplitate, candoare și delicatețe. Temele abordate sunt din viața reală, primele două poezii, Strigăt de durere și În gândul meu tu ești mereu, sunt dedicate pierderii a două ființe dragi, trei poezii (Vrem țara educată, Domnul măgăruș, Steagurile sus!) au o tematică socială și exprimă nemulțumirea pentru ceea ce se petrece în ziua de azi și ultima poezie (Consecințele iubirii) este adresată unui pierd de vară, care la senectute culege ceea ce a semănat o viață.
O felicit pe doamna Floarea Frățilă și îi urez multă sănătate cu prilejul aniversării zilei onomastice care va avea loc în curând.” (Adriana Plugaru)
Ședința s-a încheiat cu cântec: Mulți ani trăiască, în cinstea doamnei Floarea Frățilă, pentru aniversarea zilei onomastice de Ziua Floriilor.
Următoarea ședință a Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va avea loc pe 26 aprilie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței fi dl Mihai Doina. Paște fericit! Hristos a Înviat! Vă așteptăm, cu drag!