Sâmbătă, 17 ianuarie, †) Sf. Cuv. Antonie cel Mare; Sf. Cuv. Antonie cel Nou din Veria, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Omescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Jurământul pensionarului) Am trecut prin ierni mai grele,/ Dar dacă o să scap din asta/ I-am jurat nevestei mele:/ Ăla-i prost, care o mai intra în alta.
(Unui bețiv) A plecat la farmacie/ Ca să ia apă de gură,/ Dar nimeri din prostie/ Într-un bar cu țuică pură.
Dl. prof. Mihail Constantinescu, la momentul în memoriam, a lecturat: „(Odă Domnului Eminescu, autor Nicolae Ștefăniță Constantinescu): „Tu strălucești adesea printre astre/ Același domn al nemuririi noastre!/ Simbol al limbii românești/ De acolo parcă ne privești.// Unde-i cultura gliei noastre sfinte?/ Există doar un rege al poeziei românești,/ Eminul nostru veșnic ești.// Luceafăr ce de sus privești/ Și parcă iarăși ne grăiești./ Că ești și domn, dar și părinte,/ Simbol al poeziei sfinte! (Glas râmnicean, serie nouă, anul V, nr. 53-54, pag. 20)
A urmat lectorul de serviciu, dl prof. Mihail Constantinescu cu două cronici de întâmpinare și câteva epigrame. Vă ofer lectura:
„(Nicolae Georgescu – Eminescu între amintire și uitare) Primele rânduri ale acestei cărți, aparținând profesorului Nicolae Georgescu, reprezintă un deziderat cu care începe, de fapt, pledoaria D-sale pentru Eminescu și creația sa.
Constantin Noica, vorbind despre „Luceafărul” și modelul ființei, face o interesantă paralelă între poemul eminescian și basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, două creații care ar putea să ilustreze modelul ontologic schițat mai sus, în prelungirea sentimentului românesc al ființei.
În fapt, cum se vede în cele două creații, mai mult decât o adâncire și o reliefare a lui, cu „Luceafărul” învederându-i-se înțelesurile prin neîmplinire, cu basmul popular prin împlinire.
Într-o altă variantă a basmului citat, Făt-Frumos, după ce învinge toate obstacolele, trecând prin mai multe încercări, ajunge în țara unde se află tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de unde întorcându-se, îi aduce acolo pe toți pe care i-a cunoscut, rude și prieteni.
Așa și Făt-Frumosul literelor române ne aduce prin tot ceea ce a creat pe tărâmul acesta mirific, pentru că ce altceva poate reprezenta universul eminescian decât meleagul unde sălășluiesc tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte?
Pentru a-și susține pledoaria începută în primele rânduri ale cărții, Nicolae Georgescu, prin consultarea unei bogate bibliografii și având la bază o documentație vastă, vine cu argumente din toate domeniile: filozofie, istorie, lingvistică, socio-cultură.
Lucrarea se dovedește a fi o reușită exegeză a filologiei socio-filozofică, în care religia, filozofia, istoria și critica literară își dau o fericită întâlnire.
Dovedindu-se un mare erudit, autorul citează din toți marii filozofi ai lumii, din critici, folcloriști, istorici, scriitori, care vin să susțină un edificiu care străbate toate timpurile, înfruntând cu demnitate vicisitudinile ivite. De la nașterea marelui scriitor s-au scurs 172 de ani, iar de la plecarea sa în veșnicie 143, dar Eminescu a rămas și va rămâne același geniu nepieritor. Tot ce a scris este asemenea a tot ce atinge regele Midas, aur de cele mai multe carate, aur și din filonul creației populare, înscriindu-se cu litere din același neprețuit metal în cărțile de aur, alături de eroi evocați de autor: traco-geții, românii, între care tronează Vlad Țepeș, Mihai Viteazul intrat în conștiința națională ca un simbol al luptei pentru unitate națională, Cuza etc.
În sprijinul afirmației sale de la începutul cărții, vin toate sursele menționate în bibliografie, trecute la sfârșitul fiecărui capitol, scrieri filozofice, ediții ale operelor eminesciene, interpretări aparținând oamenilor de cultură, literați, publiciști.
Pentru scoaterea la lumină a tezaurului creației eminesciene, s-au întreprins eforturi gigantice încă din timpul vieții autorului, cât mai ales după.
Fiind un creator atât de mare, s-au găsit desigur și detractori, și contestatori, care mânați de instinct și meschinărie, au căutat să minimalizeze valoarea creațiilor acestuia. Tuturor acestora li s-au opus mari scriitori, printre care amintim nu numai pe contemporani (Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale), dar și pe ceilalți foarte mulți și foarte hotărâți să-l apere: Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Octavian Goga.
Cunoscător al limbii române, acel fagure de miere despre care vorbește Eminescu, Nicolae Georgescu evidențiază sensuri, semnificații, efecte, totul izvorând din această mare de visări dulci și senine.
Prin volumul de față, autorul creează o punte spre accesibilitatea la cunoașterea valorilor creației eminesciene, înlesnind posibilitatea cognoscibilității acestui mirific univers. (Mihail Constantinescu – din revista Glas râmnicean, februarie 2022, nr. 109-110, paginile 6-7)
(Angel-D Carmen) O proză de calitate, de un rafinament deosebit, cu o bază solidă, realizată printr-o varietate de mijloace, scrie foarte tânăra D Carmen (Carmen Ștefania Done).
Cartea ce cuprinde 238 de pagini, 39 de capitole, epilog și o notă a autoarei apare la editura Rafet și se numește Angel. Este construită pe un mecanism încărcat de simboluri, pornind de la personajul care dă titlul romanului, Angel (înger), continuând cu Sophia (înțelepciunea) și Hazard (întâmplare), în jurul cărora gravitează acțiunea.
Autoarea urmărește destinul unei fete de 19 ani, chiar în ultimul an de liceu, care muncește din greu pentru a se întreține și pentru a-și ajuta familia, formată dintr-un tată alcoolic, o mamă care nu-i oferă atenția și afecțiunea cuvenită, pe care le oferă, însă, celorlalte două surori. În casa frumoasă pe dinafară, dar care ascunde între zidurile ei un infern, întreținut de certurile între părinții ei, de răutatea și mofturile surorilor Angel, nu se simte acasă, considerându-se o dezamăgire. Sophia și Hazard îi completează și îi îndulcesc existența.
Cu o remarcabilă încărcătură metaforică, romanul se prezintă ca un poem dedicat iubirii, fiind un strigăt al tinerei generații care caută răspunsuri la întrebări legate de iubire, de fericire, de speranță, de răutate, de suferință, de progres. Răspunsurile oferite pot constitui tot atâtea sintagme cu valoare aforistică. Epilogul evidențiază și el faptul că cei doi tineri (Angel și Hazard) și-au găsit în sfârșit fericirea. Anterior găsim întrebarea: „Ce este iubirea?”(…) „Iubirea este o clipă,/ o viață,/ o eternitate,/ un vis./ Suferința este eternitate,/ viață,/ o clipă din vis.”
Fraza impresionează prin construcția ingenioasă, eleganță: „Fericirea are doi ochi, minunați. Oamenii sunt niște fire de iarbă aruncate în locul pe care îl numim viață, etc.”
Foarte devotată scrisului, autoarea își însoțește cititorul până la ultima pagină.
Prin frumusețe, eleganță, ingeniozitate, măiestrie, diversitate, cartea se afirmă ca una din marile valori și succese ale acestui început de an, ducându-ne cu gândul la marii scriitori al literaturii universale. (Mihail Constantinescu – din revista Glas râmnicean, martie 2021, nr. 83-84, pag 25-26)
(Epigrame) Vin acuma prahovenii/ Pe a Râmnicului Vale/ Să citească râmnicenii/ Opere de trei parale.
(Recomandare) Dacă vrei bine să-ți fie,/ Să deschizi o prăvălie/ Ca să vinzi la ai tăi fani/ Epigrame de doi bani.
(Unui guraliv) Tăcerea de aur este/ Cum ne spune o poveste,/ Numai pentru dumneata/ Tăcerea-i de tinichea.
(Unui autor certat cu ortografia) Cartea când e tipărită/ Dânsul simte o ispită/ Și-o întrebare nu-i dă pace:/ Corectorul ce mai face?
(Domnului D. Hangu) Tot pe loc, pe loc, pe loc/ Ne cheamă dânsul la joc/ Cum ne e vârsta și rangu/ Și Mitică ține Hangu.”
Lectorul de astăzi, dl prof. Mihail Constantinescu, prin materialele prezentate reușește să realizeze trei lucruri: unu: să evidențieze cu spirit de analiză lucrarea unui scriitor de marcă care prezintă un omagiu Luceafărului poeziei românești Mihai Eminescu prin volumul deosebit de documentat, Eminescu între amintire și uitare Este vorba de eminescologul Nicolae Georgescu. Felicitări atât dlui N. Georgescu, cât și lectorului de astăzi! Doi: să evidențieze, tot cu spirit de analiză, lucrările tinerilor creatori râmniceni. Un gest care îl onorează. Este vorba de tânăra Carmen Ștefania Done pe care o felicităm pentru roman și transmitem felicitări și dlui Mihail Constantinescu, atât pentru lucrare, cât și pentru fiul dumnealui prezent la momentul in memoriam cu omagiu Luceafărului poeziei românești. Trei: epigramele prezentate vorbesc despre talentul lectorului și îl felicităm! Îi dorim sănătate, imaginație și spor la scris. Îl așteptăm la o nouă lectură! Celei care ne onorează cu frumoase epigrame, la început de ședință, dna Safta Leaută, îi transmitem cu toată dragostea felicitări, sănătate și spor la scris!
„Felicitări dnei Safta Leaută pentru creația sa cu care ne bucură și îi dorim multă sănătate în noul an.
Lectorul de astăzi ne-a încântat cu omagiu adus poetului Mihai Eminescu, ca o pledoarie pentru neuitare. Materialul prezentat citează pe criticul literar Nicolae Georgescu care se înscrie în numărul mare de eminescologi.
Îl felicit pe dl Mihail Constantinescu pentru epigramele reușite și pentru încurajarea tinerilor talente râmnicene. Îl așteptăm în viitor cu noi creații!” (Georgeta Iuga)
„Dl lector de serviciu, prof. Mihail Constantinescu, în cadrul ședinței de cenaclu de astăzi, a prezentat diverse informații bine documentate, legate de geniul poeziei românești Mihai Eminescu. Am ascultat cu deosebită atenție și creația, pe aceeași temă, a fiului dumnealui Nicolae Ștefăniță Constantinescu, care a dovedit talent și inspirație poetică.
De asemenea am ascultat și apreciez talentul de epigramist al domnului profesor prin cele câteva epigrame prezentate. Trebuie să mai menționez faptul că dl profesor este dedicat literaturii atât din punct de vedere al cititului, cât și al scrisului.
Îi mulțumim pentru întâlnirea literară de astăzi și îi dorim în continuare multă inspirație și spor în creația literară.
Trebuie să amintesc faptul că mi-au plăcut mult epigramele dnei Safta Leaută care în deschiderea ședinței de cenaclu au creat o atmosferă plăcută, pentru care îi mulțumim și o mai așteptăm cu astfel de creații.” (Adrian Câmpeanu)
„O felicit pe dna Safta Leaută pentru epigramele dumneaei care întotdeauna îmi aduc un surâs pe buze.
Dl Mihai Constantinescu ne-a prezentat astăzi un reușit memento adresat Luceafărului poeziei românești Mihai Eminescu.
Precum orice profesor călăuzit de duhul geniului, dumnealui a întrezărit talentul literar în mulți tineri râmniceni, pe care i-a ajutat să-și găsească adevărata strălucire. Două exemple grăitoare ar fi autoarea romanului Angel, D. Carmen (Carmen Ștefania Done), dar și autorul acestui comentariu care îi poartă recunoștință eternă pentru sfaturile pline de lumină.
Lectura domnului Constantinescu a inclus și câteva epigrame care au strălucit sub razele umorului, precum picăturile de rouă sub razele răsăritului.
Îl felicit pe domnul Constantinescu și aștept cu drag următoarele creații.” (Alexandru Gabriel Dinu alias Alecsander Dinuenze)
Sâmbătă, 24 ianuarie 2026, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Mircea Mocanu. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!