de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 06 septembrie, pomenirea minunii din Colose a Sf. Arhanghel Mihail; Sf. Mc. Eudoxie, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Veverița) Veverița cea sprințară/ Vrea un post de secretară./ Pe loc a fost angajată/ C-avea coada ridicată.
(Prietenul la nevoie se cunoaște) S-a-nsurat băiatul meu/ Și mi-a adus noră-n casă,/ Un fost coleg de liceu/ Fără rochie de mireasă.
Dl prof Mihail Constantinescu a lecturat la momentul in memoriam din antologia Epigramiști râmniceni de azi… de altădată. Culegere de catrene, epigrame și epitafuri de Traian Cristea C.L. Alexandru Vlahuță C. C. E. Râmnicu Sărat, 1997
Grigore Radu Stănescu (01 martie 1942-25 aprilie 2011)
„(Unei perechi nepotrivite de prin anii ’80) Pe bulevard păreau divini/ Când se plimbau ca doi copii,/ Lui îi plăcea anii ei, puțini,/ Iar ei, de suta lui de… mii.
(Unui confrate) Citind ai adormit auditoriul,/ Uitându-mă în sală îmi dau seama:/ Pe cât de „dulce” fuse autorul/ Pe-atât de „nesărată”- epigrama”.
România literară, nr. 7, 16 februarie 1989, preluate de Floarea Stănescu în Oamenii adevărați nu mor niciodată, Ed. Rafet, 2011
„(Epitaf) Să nu mă fi născut era mai bine?/ O, Doamne! Numai tu le știi pe toate./ Sunt fericit că am crezut în tine/ Și am slujit „CUVÂNTUL”, cât se poate.
(Să ai de apărat) Să ai de apărat mereu o viață/ Și un destin ce-ți este dat,/ / Să aperi tot ce e de apărat/ Chiar și arunci când ți se pare/ Că ești bătrân pentru a fi soldat,/ Să fii ti însuți brațul și puterea,/ Ce-nstăpânește pacea necurmat”.
A încheiat cu o poezie creație proprie:
„(La a lumii temelie) Cât de mult îi prețuim/ Pe Ana și pe Ioachim/ Și o stimă mare am/ Pentru sfânta Miriam. Al nostru sfințit părinte/ Cu ale lui sfinte cuvinte,/ Într-o zi ne-a arătat/ La toți lucru minunat./ – Iată: zise al nost’ Părinte/ Icoană cu daruri sfinte/ Maică, fiică și bunică,/ Ana și cu a ei fiică./ Însă noi toți o priveam/ Pe bunica Miriam/ Sfinte ce aveau să fie/ La a lumii veselie”.
A urmat lectorul de serviciu, dl Dan Zanfirescu, cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(EA și EA) Noapte… Miezul nopții se întinde, se lățește,/ Înnegrește totul, în lume EA domnește,/ În liniștea adâncă ce neagră o dorea/ Parcă moare și timpul așa cum ar vrea EA.// În cumpănă stă ziua frumoasa adormită,/ Minunea luminoasă atât de mult dorită/ Ce aduce bune, rele, dar… vai! Îi e sortit/ Că tot la crucea nopții va fi al său sfârșit.// De ce în orice noapte una dispare, piere/ Iar sora ei se naște ușor fără durere?/ Răspunsul se găsește la EA și EA, desigur,/ Dar îl cunoști și tu descoperindu-l singur.
(MUȘCĂ!) Cu pastilele în mână și cu ochii după fuste/ Nea Petrică iubărețul dinții-și pune ca să muște./ Stă pe bancă acum la soare, scoate un covrig uscat,/ Mușcă iute, dar tot iute se pune pe înjurat!// Gata, s-au dus multe pensii, dinții îi are în pumn,/ Se uită la ei ca prostul care stă proptit în drum./ Nu covrigul e de vină, zice el în gândul lui,/ Ci fustițele acelea, alea-s sursa ghinionului!
(PAHARELE) Pahare mici, pahare mari,/ Pahare de Bohemia,/ Vă lăudați că sunteți tari,/ Că sunteți academia!// În viață bine vă simțiți/ Cât toarnă cineva în voi,/ Dar după ce vă dă pe gât,/ Nu, mai sunteți așa de soi.// Chiar sunteți triste, amărâte/ Și pot să zic tare urâte/ Când nu aveți nimic turnat./ Goale sunteți, vai, ce păcat!// Voi străluciți, voi trăiți viața/ Când sunteți pline, ce frumos!/ Chiar vă simțiți așa de bine/ că nouă ne sunteți de folos.// De asta când vă iau în mână/ Mă port așa de grijuliu./ V-aș ține așa o săptămână/ De v-ați scălda în ghiurghiuliu!
(IUBESC AȘA INSTRUCȚIE) Atenție, vă aliniați! Găsiți-vă în versuri locul!/ Ce ești așa speriat soldat? Creionul este alpenștocul!/ De nu înțelegi ce o să ordon, iau guma și te dau afară,/ Mai bine ascultă ce îți spun și scrierea-ți va fi ușoară.// Acum, soldații sunt atenți la armamentul din dotare:/ Găsesc de toate pentru scris în trusa pentru fiecare./ Instrucția începe încet, cursanții trebuind să scrie/ O povestire, un eseu sau dacă pot o poezie.// Muniția va fi cuvântul, nu îl ciuntiți sau torturați,/ Păstrați respectul pentru dânsul și o să fiți tare încântați./ Greșelile gramaticale vă sunt dușmanii ce-s ascunși!/ Scrieți corect și îi veți face de jale să fie pătrunși.// Mai este armamentul greu ce ține de ortografie,/ Să fiți atenți mereu cu el când așterneți pe hârtie./ Cu grijă, cu răbdare instrucția va fi ușoară./ Acesta să vă fie țelul: Limba Română să nu moară!
(RÂMNICUȚA MEA) Oferă-mi un surâs, iubito, te rog încalță-te cu flori,/ Mă lasă să îți mângâi părul aprins de sori strălucitori,/ Să-ți iei pe umeri o eșarfă ce păsările ți-o aduc,/ Apoi mă lasă să-i fac nodul prinzând și dorul ce ți-l duc.// Mijlocelu-ți voi cuprinde cu mândre flori de iasomie,/ Ca hăinuță pentru ploaie voi strânge frunzele din vie,/ Nu trebuie să îți pui farduri, este destul să râzi la soare,/ Crede-mă, în felul acesta o să ai astrul la picioare.// Mult te iubesc așa îmbrăcată în frunze, flori și rămurele,/ O să-ți repet mereu iubito: ești cea mai mândră dintre stele!
(CĂSĂTORIE MODERNĂ- PROLOG) Când doi tineri se cunună/ Actele durează cel puțin o săptămână,/ Folosesc hârtie multă și cerneală, și ștampile,/ Înțelegând până la urmă că multe sunt inutile./ După multă chinuială și discuții nesfârșite/ Au găsit, ce ușurare, soluțiile mult dorite./ Iată locul unde cununia are loc de astă-dată:/ La spital se amenajează o sală ce-i dedicată.// Îi întâmpină pe tineri doi doctori specializați/ Care explică cu răbdare cum vor fi mirii cipați./ – Cum așa, este o glumă? Nu ne dați certificat?/ – Dragii mei, metoda-i veche, acum s-a modificat./ Priviți la seringa asta pe care o folosim:/ Are un cip înăuntru și cu el noi vă unim./ Cipul ce va fi al vostru va fi unul care știe/ Oriunde sunteți în lume: îi ești soț, ea ți-e soție.// Lângă grupul de prieteni și de neamuri ce-s prezente/ Liniștea se întinde peste mai multe momente./ Doctorii stau și așteaptă cu seringa pregătită./ Întâi domnișoara vine… și-i gata căsătorită./ Urmează apoi flăcăul, mirele dragul de el,/ Cununia este gata, ambii sunt cipați la fel!
(CĂSĂTORIE MODERNĂ) …………/ El – Să ne cipăm iubito!/ Ea –Vai, ce urât vorbești!/ Îți spun la revedere!/ El – Ce faci? Mă părăsești?/Ea – Păi cum să stau cu tine când tu vorbești așa?/ Ce o să zică mama, mai crezi că m-o lăsa/ Să mă scoți la plimbare?/ Să creadă-n vorba ta?/ El – Nu înțeleg deloc de ce te-ai supărat./ Am spus așa, iubito, cu sufletul curat!/ Ea – Curat? Chiar nu ai rușine!/ Crezi că am uitat ce ai zis,/ Dar să știi de la mine:/ Te scot chiar și din vis./ El – Iubito, ești o dură/ O să încep să plâng./ Tu m-ai rănit cu vorba, te rog să mă crezi./ Te uită, ca dovadă am ochii umezi, vezi?/ Ea – Nu încerca tertipuri să fiu din nou cu tine,/ Acum sunt supărată, îți spun rămâi cu bine!// Cu pași șovăielnici iubita se desparte,/ Se depărtează încet privind mereu în spate.// Ea – Ce o fi vrut să zică de cip când a vorbit?/ M-am supărat prea tare și cred că am greșit./ Să mă întorc acum poate nu-l mai găsesc/ Sărmanul o să creadă că nu îl mai iubesc./ Mai bine îl las în pace, poate se mai gândește/ Ce vorbe să aleagă cu mine când vorbește.// Amestecate gânduri în minte se adună,/ Încercă să le așeze, în ordine să pună/ Năvala lor rapidă ce seamănă a furtună.// Acasă// Lumina este aprinsă, casa parcă așteaptă,/ Părinții agitați vorbesc nervos în șoaptă.// Tata – Cam lungă e plimbarea, aproape-i miezul nopții./ I-ai spus fetiței noastre c-o așteptăm cu toții?/ Mama – Cu toții? Care toți când sunt doar eu cu tine?/ Tata – Ba suntem trei nevastă, tu ai uitat de câine./ Doar știi că nu doarme până fata nu vine.// Simțind că despre el în casă se vorbește/ Cățelul dă din coadă și se rostogolește.// Cu pași de puf copila ajunge la intrare,/ Apasă încet pe clanță fiind speriată tare,/ Inima-i bate sălbatic, un pas poate să facă,/ Apare cățelușul care e pus pe joacă./ Cu degetul pe buze stăpâna lui îi cere/ Acum să nu se joace, tăcerea să-i ofere./ Frumoasa domnișoară își ia inima-n dinți/ Fiind gata să răspundă iubiților părinți./ Dar ce să vezi, minune! De cum apare fata/ Este îmbrățișată de mama și de tata.// Tata – Bine ai ajuns acasă, acum ne-am liniștit,/ Când eu te știu acasă, sunt tare fericit./ Așează-te la masă, apoi mergi la culcare/ Să îți spui rugăciunea ce-ți este protectoare.// Mama ce are-o fată este altfel de mamă,/ Mulți nu înțeleg ce dor ascuns emană/ Ființa ce-a născut un bulgăre de soare/ Vede în a ei fetiță pe mama viitoare.// În casă se așterne o liniște deplină,/ Ziua se naște-n ceruri și așteaptă să vină./ Îndrăgostiții tineri au vise mai puține,/ Acestea sunt secrete și sunt cam libertine.”
(Notă: în timpul lecturii ultimelor două poezii autorul a ținut să se audă acordurile melodiei Marș nupțial de Mendelssohn Bartholdy.)
Lectorul de astăzi, dl Dan Zanfirescu, prin lirica prezentată își afirmă… curajos imaginația și umorul, tratând trăirile personale într-un stil particular, de la „Râmnicuța mea”, neuitând „Paharele”, declarând „Iubesc așa instrucție”, culminând cu sceneta în versuri „Căsătorie modernă”. Îi mulțumim pentru atmosfera creată, îi urăm succes și îl așteptăm cu noi creații la… o nouă lectură! Mulțumim de asemenea și dnei Safta Leaută pentru darul săptămânal la momentul in memoriam. Multă sănătate îi dorim!
„Astăzi am ascultat cu deosebită plăcere poeziile dlui Dan Zanfirescu. Apreciez nespus cum îmbină sensibilitatea și umorul. Operele d-lui le-am simțit ca pe o călătorie spre maturizare. Am încercat din adâncimea acestor versuri, perlele înțelepciunii ce stau ascunse printre rime. Ca de fiecare dată, dl Dan Zanfirescu m-a surprins și prin realismul creațiilor sale și prin maniera în care îmbină cotidianul cu umorul veritabil.
Îl felicit din toată inima și aștept următoarele sale poezii și în special continuarea scenetei căsătoriei moderne.” (Alexandru Gabriel Dinu)
„În dulcele stil clasic precum inegalabilul Nichita Stănescu, într-o manieră frapantă și eclatantă, scriitorul Dan Zanfirescu dezlănțuie asupra publicului cititor un atac din fața căruia n-ai cum să te retragi. Folosește ca arme ironia fină, umorul spumos, prezentându-ne diferite ipostaze ale existenței umane. Folosind repetiția EA și EA, fiind un caleidoscop, o dublă întruchipare între noapte și femeie. Între două coordonate, noapte și zi, când minunea numită femeie, cu un farmec din basmele Fraților Grimm și este ascunsă privirilor. Femeia este ambiguă. Întrebarea care stăruie în mintea autorului este la fel precum întâlnirea dintre Soare și Lună.
O altă poezie, MUȘCĂ! amintind de Topârceanu, Mușatescu este un comandament care te induce în eroare, asemenea unui bătrân fără dinți, care privește cu poftă, cu jind un măr. Este un personaj grotesc, ceva amintind de vechii nebuni ai regilor, care își dezvăluie neputința de a-și împlini poftele.
PAHARELE sunt ispitele ce ne urmăresc și care nu reușesc decât să lase un gust amar. Personificarea le poartă într-un dialog în care consumatorul le vede urâte, deoarece sunt goale. De fapt, este vorba de o ironie fantezistă, un spectacol închipuit, care emană totuși mireasma medicamentului suprem.
IUBESC AȘA INSTRUCȚIE reprezintă ofensiva creatorilor asupra hârtiei cu arsenalul format din instrumente (creion, etc.), este o alegorie.
O poezie care se remarcă prin delicatețe, gingășie, amintind de Arghezi, RÂMNICUȚA MEA, remarcată prin unicitate, autorul ne oferă portretul realizat într-un chip magic al iubitei, cu diminutivele de rigoare, cu invocații, declarații, enumerații. Numele poeziei este unic și absolut original.
Foarte reușită creația dramatică CĂSĂTORIE MODERNĂ, pentru care am numai superlative, realizată în versuri de o sonoritate debordantă. Compoziția operei este formată din prolog și o scenă. Este ceva care amintește de magia operelor lui Shakespeare. Remarcăm delicatețea autorului, fire gingașă, ultrasensibilă. Realizarea este de nota douăzeci. A fost o delectare să-l audiez pe simpaticul coleg, pe care îl felicit.” (Mihail Constantinescu)
Sâmbătă, 13 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dna Floarea Frățilă. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!