Sâmbătă, 14 februarie, Sf. Cuv. Auxentie, Maron, Avraam (Sâmbăta celor adormiți – Moșii de iarnă) ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
(Unui lacom) Oricât ar avea de mult,/ Nu ți-ar da nici împrumut,/ Dar când e vorba să ia,/ Te lasă doar c-o măsea.
(Unui elev) Cu mare greu luă bacul,/ Nu știu din care pricină./ Ca să afle care-i leacul/ S-a înscris la medicină.
A urmat lectorul de serviciu, dl Mioara Zaharia cu eseul întitulat Grigore Vieru. Vă ofer lectura:
„(Grigore Vieru) S-a născut la 14 februarie 1935 în Republica Moldova, în localitatea Pererîta, a absolvit în 1958 Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău.
În anul 1993 a devenit membru corespondent al Academiei Române; recunoscut pentru poezia sa patriotică, lirică și pentru volumele dedicate copiilor, luptând pentru limba și cultura română.
A debutat în 1957 cu volumul „Alarma”. Opera sa include volume de versuri precum: „Numele tău”, „Aproape”, „Mama” și numeroase cărți pentru, fiind apreciat pentru lirismul său.
A fost o figură centrală a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia la sfârșitul anilor 1980, promovând conștiința națională.
A murit la Chișinău în 18 ianuarie 2009, în urma unui accident rutier.
Grigore Vieru a rămas în conștiința publică ca un poet al mamei, al graiului românesc și al dragostei de țară.
Voi da citire câtorva poezii din lirica lui Grigore Vieru:
(Mama) Ușoară, maica, ușoară/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ.// În priviri c-un fel de teamă/ Fericită totuși ești -/ Iarba știe cum te cheamă/ Steaua știe ce gândești.
(Frumoasă-i limba noastră) Pe ramul verde tace/ O pasăre măiastră,/ Cu drag și cu mirare/ Ascultă limba noastră// De-ar spune și cuvinte/ Când cântă la fereastră,/ Ea le-ar lua, știu bine,/ Din limba sfântă a noastră.
(În limba ta) În aceeași limbă/ toată lumea plânge,/ În aceeași limbă/ Râde un pământ./ Ci doar în limba ta/ Durerea poți s-o mângâi,/ Iar bucuria/ S-o preschimbi în cânt.// În limba ta/ Ți-e dor de mama/ Și vinul e mai vin, Și prânzul e mai prânz. Și doar în limba ta/ Poți râde singur,/ Și doar în limba ta/ Te poți opri din plâns.// Iar când nu poți/ Nici plânge și nici râde,/ Când nu poți mângâia/ Și nici cânta,/ Cu-al tău pământ,/ Cu cerul tău în față,/ Tu taci atunce/ Tot în limba ta.
(Mi-e dor de tine, mamă) Sub atele trece apa/ Cu lacrima de-o samă,/ Mi-e dor de-a ta privire,/ Mi-e dor de tine, mamă.// Măicuța mea: grădină/ Cu flori, cu nuci și mere,/ A ochilor lumină,/ Văzduhul gurii mele!// Măicuțo, tu: vecie,/ Nemuritoare carte/ De dor și omenie/ Și cântec fără moarte!// Vânt hulpav pom cuprinde/ Și frunza o destramă./ Mi-e dor de-a tale brațe,/ Mi-e dor de tine, mamă.// Tot cască leul iernii/ Cu vifore în coamă./ Mi-e dor de vorba-ți caldă,/ Mi-e dor de tine, mamă.// O stea mi-atinge fața/ Ori poate-a ta năframă./ Sunt alb, bătrân aproape,/ Mi-e dor de tine, mamă.
Închei cu o poezie, creație proprie, dedicată fratelui de peste Prut, Grigore Vieru:
(Cântec peste vreme) Grigore! Ne-a adunat acum ca și altă dată/ Cântecul tău de dincolo de vremuri/ răzbate pân` aici la noi cu voluptatea/ Statuii neclintite prin vremuri și milenii.// Frate pierdut, copiii legănați de tine-n cântec/ Simt lipsa mierii din graiul ce-ai iubit/ Și ca revanșă pentru marea ta plecare/ Citesc din „Biblia” la care ai trudit.// Și scumpa noastră limbă românească/ Ce-n loc de țară te-a ținut mocnit/ Cu foc de libertate ai hrănit copiii/ Și cu miresme încrustate în argint.// Și sigur peste veacuri pomenit vei fi/ C-ai vrut poveștile să le aduci acasă/ Lumină și iubire de la îngeri ai adus/ Și-ai împărțit-o cu o pană tânguioasă.// Frate iubit, comoară ai lăsat în urma ta,/ Trăiri de viață simplă, adevărată!/ Ne-am adunat în Râmnic la statuia ta/ S-o dezvelim cu pietate ca pe-o nestemată.”
Ceea ce a prezentat lectorul de serviciu de astăzi, dna Mioara Zaharia, în stil personal, reprezintă un prinos de recunoștință celui care a fost poetul Grigore Vieru, cel care mărturisea: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă in Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”, și care a avut „un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia.” Îi mulțumim pentru „efortul” de astăzi, îi dorim sănătate, spor la scris și o așteptăm la o nouă lectură!
„Am participat în cadrul ședinței cenaclului de astăzi la o prezentare memorabilă a personalității marelui poet Grigore Vieru și cu această ocazie am ascultat o parte din poeziile deosebit de inspirate din creația marelui poet de peste Prut. Poeziile selecționate de lectorul de astăzi, dna Mioara Zaharia, sunt pline de emoție puternică, putem spune chiar lacrimogenă pentru cei mai sensibili iubitori de poezie adevărată. Acest lucru, privind alegerea acestor poezii de către lectorul și poeta Mioara Zaharia, denotă înclinația dânsei pentru acest gen de poezie.
Trebuie să amintim aici, poezia Cântec peste vreme, creată de lector și dedicată fratelui de peste Prut, Grigore Vieru. Poezia este deosebit de melodioasă, cu un stil poetic care antrenează imaginația cititorului și invită la o consolidare în memoria fratelui și poetului Grigore Vieru. Poezia este, în mod metaforic, o statuie din cuvinte dedicată poetului patriot Grigore Vieru. Este o poezie care denotă multă sensibilitate în modul de a privi în trecut la personalitățile literare demne de admirat.
Felicit și îi doresc multă putere de muncă, inspirație în construcția unor noi poezii plăcute cititorilor!” (Adrian Câmpeanu)
„Pentru mine Grigore Vieru a fost o personalitate a românilor, atât din Basarabia, cât și din România. L-am cunoscut cu ocazia unor discursuri la Râmnicu Sărat, cu o voce blândă, exprimându-și o durere pentru unirea Basarabiei cu țara mamă. Poeziile pentru copii erau citite și apreciate pe timpul dânsului.
Poezia creată de dna Mioara Bahna arată sensibilitate, emoție, duioșie pentru cel care a fost fratele de peste Prut, cu o sensibilitate asemănătoare lui Grigore Vieru.
Îi doresc succes pe mai departe și multă sănătate!” (Mihai Vieru)
Sâmbătă, 21 februarie 2026, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Vasile Ghinea. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!