de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 14 iunie, Odovania praznicului Pogorârii Sfântului Duh, Sf. Proroc Elisei, Sf. Ier. Metodie Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Laudă deșartă) Unii zic o vorbă mare,/ Că le merge mintea brici./ Eu le spun, ca alinare,/ Doar la bere și la mici.
(Fără somn) M-am gândit și eu, ca omul/ Să citesc să-mi vină somnul,/ Dar când am citit factura,/ Încercai cu băutura.”
Dna prof. Aneta Țâru Dumitreșteanu a adus, la momentul in memoriam, un elogiu Luceafărului poeziei românești.
„Consider că este de datoria noastră, a membrilor cenaclului de a vorbi despre Mihai Eminescu, astăzi, când se împlinesc 136 de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui poet. Să ne reamintim deci, despre una dintre poemele sale de referinţă ICOANĂ ŞI PRIVAZ, care este o operă emblematică în lirica eminesciană. A fost scrisă în anul 1874 şi publicată postum. Este plină de simboluri şi metafore prin care poetul ne face să înţelegem mesajul transmis. Icoana reprezintă o transcendenţă a lumii superioare spirituale, iar privazul este o reprezentare a lumii. Prin alăturarea lor Mihai Eminescu ne sugerează faptul că doar prin transcendenţă putem depăşi limitele materiale şi limitele efemerităţii vieţii. Din simbolurile şi mesajul operei putem înţelege mai profund natura umană cât şi relaţia dintre divinitate şi lumea materială.
Impulsul care l-a îndemnat pe Mihai Eminescu să scrie această enciclopedie a iubirii a fost marea sa iubire faţă mama sa, dar şi faţă de femeia mamă. Pentru el mama este „chip de sfântă într-un privaz”. El tratează femeia la superlativ, iubirea de asemenea… El dă femeii valoare de icoană, o compară cu Prea Sfânta Născătoarea de Dumnezeu „Ea nu vrea iubire… vrea numai adorare…” Poezia este un elogiu feminităţii, frumuseţii femeii în general, a iubitei, începând cu o invocaţie către femeia pe care o adoră, din care desprindem şi portretul femeii iubite, căreia îi sugerează cum să se îmbrace pentru a fi doar a lui… „De vrei ca toată lumea nebună să o faci,/ În catifea, copilă, în negru să te-mbraci/ Ca marmora de albă cu faţa ta răsari,/ În bolţile sub frunte lumină ochii mari/ Şi părul blond în caier şi umeri de zăpadă/ În negru, gură-dulce, frumos o să-ţi mai şadă!// De vrei să-mi placi tu mie, auzi? şi numai mie,/ Atuncea tu îmbracă mătasă viorie .”
După această sumară prezentare dna Aneta Ţâru Dumitreșteanu a lecturat întreaga poezie.
Dl Mihail Constantinescu a lecturat la momentul in memoriam din volumul Scrisori din Costieni, Ed. Rafet, 2021, autor Mihail C. Constantinescu, „scrisoarea” Eminescu:
„Omniprezent în sufletele românilor, Poetul Nepereche, al cărui nume este sinonim cu numele țării, în vremea Colindelor, îi înalță Prea Sfintei Fecioare un imn. Să-i aprindem o lumânare, fiindcă nimic nu luminează sufletele noastre de români creștini-ortodocși.
Undeva, sus, în cerurile sfinte, răsună coruri de Heruvimi și de Serafimi, pentru că Dumnezeul nostru, mare și bun, ni te-a dăruit, lumină lină a sfintei slave a poeziei românești. Astăzi cerurile se deschid pentru că razele sfinte ale Luceafărului să ne lumineze și să ne încălzească inimile de români. Pentru că de la Domnia Sa am învățat să gândim și să simțim românește, să ne iubim țara, pentru că ceea ce Măria Sa a așternut pe hârtie s-a dovedit a fi cea mai înaltă lecție de patriotism pe care ne-a dat-o Marele nostru Învățător, pentru că „De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am făcutu-m-am ramă sunătoare și chimval răsunător,”.
Din grădinile raiului ceresc, Sfântul Poet Mihai Eminescu ne privește și ne trimite binecuvântările sale. Să-l rugăm de iertare pe acest Cucernic Mucenic al verbului care pentru noi s-a jertfit. Pentru că unii dintre contemporani s-au făcut chimval răsunător și aramă sunătoare. Iartă-i, preacinstite și preamărite, pe acei nevrednici, că și prin aceasta s-a adeverit întărirea cuvântului tău, pentru că toți s-au botezat întru Cristos de către Biserica Străbună, în credința propovăduită la Tomis de către Marele Apostol Andrei, pentru că am cutreierat împreună pădurile însetând de apa cea vie a creației tale.
Să nu uităm că „A fost odată ca-n povești izvodirea Ta, odrasla geniului Tău”, că am colindat împreună în vremea colindelor, convinși ca și Bolintineanu că „Viitor de aur țara noastră are” și să ne înălțăm privirile spre cerul pe care strălucești!”
A urmat lectorul de serviciu, dl col Mihai Doina, cu eseul Nicolae Iorga -omul! Vă ofer lectura:
„ La 16 iunie 1871se naște la Botoșani Nicolae Iorga. Moare la 27 noiembrie 1940 la Strejnic, lângă Ploiești, ucis de legionari. În compendiul de istorie intitulat Istoria românilor în date editată de cinci istorici sub coordonarea lui Constantin C. Giurăscu, ediție 1971, la Ed. Enciclopedică București, se precizează ca dată de naștere 16 iunie, însă pe internet figurează data de 05 iunie 1871. Consider reală data din compendiu, deoarece colectivul de istorici, care a lucrat la acesta, a pus bază pe documente. George Călinescu precizează: „În primele decenii ale secolului XX Iorga a jucat, în cultura românească, rolul lui Voltaire.”
Istoricul Nicolae Iorga s-a născut într-o familie de intelectuali și a primit o educație aleasă. Copilul Nicolae, de mic, a sat dovadă de o inteligență deosebită. La 13 ani scria articole în ziarul „Românul”. A studiat cu pasiune istoria, rezultatul muncii sale fiind inclus în 1003 volume. Dintre acestea, 11 volume se referă la „Istoria românilor”, iar 2 volume la „Istoria literaturii române”. El a publicat și romanul „Oameni care au fost”. În publicistică debutează cu un volum de poezii.
Nicolae Iorga a integrat Istoria României în Istoria Universală, arătând originalitatea culturii românești și legătura dintre istoria poporului român și istoria altor popoare. Ca istoric, Nicolae Iorga este recunoscut în toată lumea ca medievist (referire la Evul Mediu), bizantemist, romanist, slavist, istoric al artelor și filosof al istoriei.
Însă în țară el este nominalizat documentarist, critic literar, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, parlamentar, ministru și al 34-lea prim ministru al României, profesor universitar și academician.
Într-una din celebrele cuvântări Nicolae Iorga a spus: „…Indiferent de haina ce-o avem, fondul nostru este sătesc! Satul este așezarea noastră ancestrală. Țăranul autentic, în modestia sa, nu se plânge, nici nu se laudă! Nu lucrează cu noțiuni abstracte, dar participă nemijlocit la existență! Privirea îi este sfioasă, în ochi i se citește bucuria și tristețea. Revoltele le stinge în tăcere, rareori izbucnește în reacții extreme. Judecata sa este simplă și dreaptă. El reprezintă umbra bunicilor și străbunicilor, a bătrânilor… coborâți din icoane.”
După ce l-au ridicat de acasă, de la vila sa din Sinaia, legionarii conduși de Horia Sima, îl asasinează la marginea comunei Strejnic, lângă Ploiești, ca răzbunare a arestării lui Zelea Codreanu, la ordinul regelui Carol al II-lea și ucis. După Nicolae Iorga urmează miniștrii Armand Călinescu și Virgil Madgearu, prin numita „Rebeliune legionară”.
Opera lui Nicolae Iorga însumează 1.359 cărți, unele de dimensiuni impresionante, 25.000 articole în reviste și ziare, numeroase broșuri… cam câte 34 cărți pe an, adică o carte la 11 zile. Despre Nicolae Iorga putem spune că este cel mai complet scriitor român!
Ca exemplificare a operelor lui Nicolae Iorga „îndrăznesc” să evoc pe scurt povestirea „Lupta de la Podul Înalt”.
…„Fiindcă domnitorul Ștefan cel Mare a refuzat să plătească tributul, sultanul Mahomed Cuceritorul a trimis împotriva lui o armată de 120.000 de oameni, condusă de Soliman Pașa. Domnitorul a ales ca locul bătăliei să fie în fața localității Vaslui. „Lupta de la Podul Înalt”, cum este cunoscută în istorie, a început în ziua de 10 ianuarie 1475, Ștefan Vodă însuși luând parte la bătălie, alături de armata sa. Sub conducerea viteazului domnitor armata română, de trei ori mai mică, a ieșit biruitoare.”
Victoriile militare ale lui Ștefan cel Mare obținute împotriva turcilor i-au atras elogii și din partea străinilor. Însăși numele „Ștefan cel Mare” îi este dat, pentru prima dată, în afara hotarelor țării, de regele Poloniei – Sigismund I, într-o scrisoare către domnitorul Petru Rareș.
Ștefan cel Mare a fost viteaz, înțelept, bun creștin, bun cârmuitor și cu dragoste de popor. Marele voievod al Moldovei a fost lăudat și prețuit nu numai de ai săi, dar și de străini… și de dușmani. Bărbat glorios și victorios, a biruit pe toți regii vecini. El a fost un om fericit, căruia soarta i-a dăruit toate darurile: era drept, prevăzător, isteț, biruitor contra tuturor dușmanilor. Doar boala a reușit să-l învingă!El suferea de gută (o boală care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente). Deși a acceptat ca plăgile produse de boală să fie arse cu fierul roșu, totul a fost în zadar. În ziua de 2 iulie 1504 domnitorul Ștefan cel Mare a încetat din viață, dar mai întâi a hotărât ca urmaș la tron pe fiul său Bogdan Vlad.
Trupul domnitorului-erou a fost înmormântat la Mănăstirea Putna, una dintre ctitoriile sale. Domnitorul a ctitorit și alte mănăstiri: (Neamț, Bistrița, Voroneț), dar și biserici (Suceava, Iași, Vaslui, Dorohoi, și Râmnicu Sărat), precum și cetăți de întărire (Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă, Chilia, Orhei) și încă altele…
În încheierea materialului prezint o anecdotă despre tânărul Nicolae Iorga. …„La un banchet dat de regele Carol al II-lea se afla și tânărul istoric, deja cu un mare renume, a cărui erudiție (cultură vastă), este din ce în ce mai respectată. Mulți oameni politici se temeau de cuvântul său răscolitor, idealist, nestăpânit.
Spre surpriza generală, la această masă regească, la care toți se întrec în vervă (bogăție verbală) și fac risipă de istețime, savantul Nicolae Iorga păstrează tăcerea, își contemplă farfuria și tace…
După o vreme, Regina, aflată de cealaltă parte a mesei, este indispusă de tăcerea lui și îl întreabă:
„- De ce nu spuneți nici un cuvânt, domnule profesor? Nu vă simțiți bine?
– Nu am nimic de spus, mormăi el, cam nepoliticos cu augusta persoană.
– Cum, tocmai dumneavoastră nu aveți ce spune? Dumneavoastră, faimosul orator, cel care…?
– Nu vreau să spun prostii! o întrerupse Nicolae Iorga.
– Dar, domnule profesor, dumneavoastră nu spuneți niciodată prostii!
– Mă tem că, în mijlocul atâtor invitați de rang înalt, s-ar putea să mă molipsesc și eu…”
Încheiat anecdota, încheiat și eseul!”
În ordinea „evenimentelor” din ședința de astăzi, țin să mulțumesc în mod deosebit dnei Safta Leaută pentru epigramele (de bună calitate) pe care ni le trimite regulat, ceea ce înseamnă stima dumneaei pentru Cenaclul literar Alexandru Sihleanu și membrii ei pe care i-a cunoscut. Îi doresc sănătate și spor la scris!
Toată stima dnei prof. Aneta Țâru Dumitreșteanu și dlui prof. Mihail Constantinescu pentru elogiile aduse Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu! Sănătate și spor la scris!
Lectorului de serviciu de astăzi, dl col Mihai Doina, toată stima pentru munca de documentare depusă în realizarea eseului marelui istoric Nicolae Iorga. Îl așteptăm și cu alte materiale.
„Mă așteptam ca astăzi, în cadrul ședinței de cenaclu, fiecare membru participant să vină cu creații proprii dedicate marelui poet, sau să se lectureze din creațiile Luceafărului. Spre surprinderea și dezamăgirea mea, am audiat un material informativ despre Nicolae Iorga, extras din anumite reviste, sau alte surse. Consider că pe lângă aceste informații aduse în cadrul ședinței de cenaclu literar, să venim cu creațiile noastre proprii, despre care să comentăm aici.” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„Ziua de astăzi are o deosebită semnificație în istoria literară românească, reprezentând ajunul comemorării poetului Mihai Eminescu. Aici s-a vorbit și despre creația eminesciană, despre poetul devenit simbol al românismului.
Marele istoric Nicolae Iorga relevă faptul că pământul acesta sfânt al Moldovei este generator de mari creatori. Nicolae Iorga a fost, deopotrivă, nu numai istoric, dar și critic literar, promotor al românismului în cultura noastră, poet, autor de piese de teatru și autor al unui volum memorialistic: Oameni care au fost. De asemenea, Nicolae Iorga are și valoroase aforisme. Activitatea lui Nicolae Iorga trebuie apreciată precum cea a marelui poet revoluționar Vasile Alecsandri.
Am avut deseori ocazia de a vizita, la Vălenii de Munte, casa memorială a savantului Nicolae Iorga, unde se țineau cursuri ale Universității de Vară. M-a impresionat simplitatea casei lui Nicolae Iorga, care denotă dragostea și respectul marelui istoric pentru cultura și civilizația românească.
Apreciez demersul lectorului de serviciu și îl felicit pentru materialul prezentat, care a fost interesant și pentru noi, cei cu pregătire filologică.” (Mihail Constantinescu)
„Pentru mine cenaclul este un loc unde mă deștept. Părerile colegilor mei, care de multe ori, nu sunt de acord cu ale mele, mă incită să caut să le deslușesc. Dl col. Doina, care a prezentat astăzi un material documentat, este de apreciat, deoarece asemenea unui elev silitor, citește mult și se interesează. Mi-a plăcut un adevăr spus de dumnealui în material: informația de internet, de multe ori, nu este reală. Informația adevărată se obține din cărți și din studiu. Dacă am considera internetul un factotum, nu ar mai fi nevoie de educatori și profesori, de doctori, de constructori etc. Revin la materialul de astăzi și mă bucur că am aflat informații noi despre Nicolae Iorga. Trecând peste partea întunecată a lui Nicolae Iorga, dumnealui descoperă lumina creației sale.
Plăcerea a continuat și când am ascultat comentariile celorlalți. Sunt de părere că din lupta contrariilor se naște noul. Vă mulțumesc, mon colonel! (Dan Zanfirescu)
„Astăzi dl Mihai Doina ne-a prezentat un amănunțit material despre viața și caracterul marelui Nicolae Iorga. Dânsul a prezentat cu succes și câteva elemente din folclorul românesc. Apreciez imensa muncă depusă de dl colonel pentru realizarea acestui material. Consider gestul dumnealui ca fiind un gest nobil și plin de valoare.
Dl Doina a păstrat aprinsă flacăra iubirii față de tradițiile mioritice și marile personalități ale acestui popor. Îl felicit din tot sufletul pentru munca depusă și aștept următoarele sale materiale!” (Alexandru Gabriel Dinu)
„Apreciez epigramele trimise de dna Safta Leaută, întocmite cu talent, creatoare de bună dispoziție.
Comemorând apropiata zi, după atâția ani, de trecere în neființă a poetului român și universal Mihai Eminescu, dna Aneta ne-a prezentat filosofia de inspirație indiană cuprinsă în poezia Icoană și privaz. Aceasta a fost un mod de omagiere a poetului nemuritor.
Lectorul de serviciu de astăzi ne-a prezentat o seamă de date ale marii personalități istorice și literare a lui Nicolae Iorga. Documentarea a fost vastă, presupunând un efort de culegere și încadrare ale acestor date.
Aș adăuga și faptul că Nicolae Iorga a fost invitat în Albania pentru a le scrie istoria, drept pentru care a fost răsplătit cu o anumită suprafață de pământ cu ieșire la mare. Această donație s-a numit pământ românesc și a fost întocmită cu acte notariale. Schimbarea regimului politic din Albania a dus la naționalizarea proprietății lui Nicolae Iorga. Acum statul român, pe cale diplomatică, încearcă să revendice drepturile lui Nicolae Iorga. De asemenea, Albania are ca imn o creație a unui compozitor român, Ciprian Porumbescu.
Felicit lectorul de azi pentru efortul său și ordinea de tip militar în întocmirea materialului prezentat! ” (Georgeta Iuga)
„Îl felicit pe dl col. Doina pentru materialul prezentat astăzi la ora de lectură, ceea ce ne reamintește datele personalităților importante ale culturii românești! Îl așteptăm și cu alte materiale.” (Floarea Frățilă)
În încheierea ședinței, dna Aneta Țâru Dumitreșteanu și dna Georgeta Iuga au cântat romanța Mai am un singur dor. Versurile lui Mihai Eminescu au fost puse pe muzică de compozitorul și pianistul român Guilelm Șorban.
Sâmbătă, 21 iunie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dna Floarea Frățilă. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!