de Vasile GHINEA
Sâmbătă,17 mai, Sf. Ap. Andronic și soția sa, Iunia; Sf. Cuv. Nectarie și Teofan, Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Nebăgat în seamă) Stă singur lângă perete/ Câte zile o mai avea./ Că-i e foame, ori e sete,/ Nu-l întreabă nimeni.
(Cob la corb, nu-și scoate ochii) Amicul meu, un pui de lele,/ Dă târcoale soției mele./ Eu, nu mă supăr pe el/ Că și eu îi fac la fel.”
A urmat lectorul de serviciu, dna Floarea Frățilă, cu un grupaj de poezii. (Din motive de sănătate dl Mihai Doina va fi reprogramat. Îi urăm multă sănătate!) Vă ofer lectura:
„(Pentru voi, cu prietenie și respect…) Simțeam izvorul dragostei/ Cum curge neîncetat./ Voiam să vin la voi/ C-un dulce sărutat.// Eu lipsa v-am simțit,/ Dar nu v-am uitat…/ Așa că am venit/ Și v-am îmbrățișat.// Este o zi specială/ Pe care o așteptam./ Iubirea de Cenaclu/ Pentru mine e un dar…// Respectul meu sublim/ Pentru colegii dragi,/ Doream să ne-ntâlnim/ Și să mă-mbrățișați.// Aici eu mi-am găsit/ O liniște deplină./ Nu am cum să vă uit,/ Cum m-ați luat de mână…// în casa dăruirii/ Cu drag, toți m-ați primit./ Vă rog să mă iertați!/ Că… poate v-am greșit.// Acum vă dăruiesc/ Respectul meu suprem./ Fiind octogenară,/ De nimic nu mă tem.// Eu vă respect pe toți/ Cu aceeași dăruire,/ Din orice colț de țară/ Vă dăruiesc IUBIRE!
(Mihai Eminescu (II)) Acum teiul înflorește/ Spre a-mi aminti de el./ Doru-n suflet mi se-aprinde/ Ca și stelele pe cer!// EMINESCU, vocea ta/ Se aude prin văzduh./ Parfumul florilor de tei/ E simbolul dragostei!// Tu spre cer găsit-ai calea/ Prea devreme; n-ai dorit!/ Un ocean de lacrimi curge,/ Azi, din teiul înflorit.// Chipul cel avea iubirea,/ Tu, întruna, l-ai zidit,/ Ca să-ți găsești fericirea/ În paradisul înflorit.// Când luceafărul se-aprinde,/ Îmi amintesc cu-același dor…/ Chiar dacă anii au trecut,/ Tu ești tot nemuritor!// Că și stelele se-aprind/ Noaptea și lucesc pe cer,/Dacă-i fulger și furtună,/ Pân’ la ziuă… toate pier.// Numai tu, luceafăr sfânt,/ Ce te-ascunzi după parfumul/ Florilor din al tău tei,/ Ai rămas nemuritor…/ Nu pot uita ochii tăi!
(Pașaport spre Paradis) Paradisul e iubirea/ Ce în suflet o păstrezi/ Și trăiești o veșnicie/ În paradisul ce-l visezi.// Când faci bine, poți să știi/ Că-n paradis ai să fii,/ Pe-acel tron strălucitor,/ În mireasma florilor.// Nimic nu este mai de preț/ Ca dragostea în lume,/ Nimic nu e mai sfânt/ Ca pacea pe Pământ.// Doar dragostea te ține/ În paradis, ca să trăiești,/ Printre flori și îngeri/ În palate împărătești.// Fără pașaport poți trece,/ Dacă fapte bune faci,/ Că este loc pentru oricine,/ Când lui Dumnezeu îi placi.// Ajungi acolo fără grijă, Că doar Dumnezeu cel sfânt/ Îți vede faptele făcute,/ Cât trăiești pe-acest Pământ.// Dacă sunt cu bucurie/ Și iubire infinită,/ Fericirea-n paradis/ Va fi o floare înflorită.
(Frumoasă era viața la țară) Printre stânci eu m-am jucat,/ Prin munți și văi am alergat,/ Pădurea am cutreierat,/ De la izvorul cristalin am învățat.// Dimineața, în zori, când mă trezeam/ Cu mirosul de regina nopții mă-mbătam./ Pe flori multicolore roua strălucea/ Și razele de soare le-ncălzea.// Mergeam desculță pe câmp cu flori,/ Jocuri desenam pe frunze-n zori,/ Vântul obrajii mi-i mângâia,/ Când mușcata-n geam se oglindea.// Dar pașii mei spre școală au pornit,/ Pe sub salcâmi și teiul înflorit,/ Cu părul în codițe împletit/ Și cu flori de cireș împodobit.// Când de la școală mă-ntorceam,/ Pe Azorel la poartă-l întâlneam/ Și bunicuța mă întâmpina/ Cu plăcintă caldă și bezea.// Adormeam într-un decor/ Cu broscuțe ce cântau în cor/ Și greierași, cu chitara lor măiastră,/ Ce-mi încântau auzul, sub fereastră.// Când mă trezeam din visul ce mă legăna,/ Azorel era la capul meu și mă veghea…
(Anii mei…) Anii mei se scurg ușor…/ Anii mei ce-au fost închiși/ Într-o clepsidră,/ Se oglindesc în apa mării,/ Viața mi-a fost fericită.// Acum clepsidra s-a întors,/ Se scurg încet, pe drumul scurt./ Îmi amintesc cu drag de ei…/ Pe cine să-ntreb? Unde mă duc?// Că viața încă mi-e confuză…/ Aș vrea pe pământ să stau,/ Dar cum pământul se învârte,/ Mergem cu toții, rând pe rând,/ Spre zările necunoscute.// ȘI mă întreb, mai este vreme?/ În ce lume mă regăsesc?/ Și mă întreb, ce vreau să fac?/ În vise eu încă plutesc.// Aș vrea să stau tot cu cei dragi,/ Crezând că-mi este mai ușor./ Dar sunt umbre-ncrezătoare/ Și nu mai știi de cin’ ți-e dor…// Iubesc florile și marea,/ Satul în care m-am născut,/ Ador biserica din sat/ Și școala unde-am învățat.// La orizont nu-i rai sau iad,/ Merg pe un drum predestinat/ Și-mi pare rău că nu voi ști/ Cine am fost?! Cine voi fi?!”
În vacanță, departe de țară, ca o scrisoare, Pentru voi, cu prietenie și respect…, dna Floarea Frățilă, transmite dragostea de cenaclu, de colegii din cenaclu și conchide: „Vă dăruiesc IUBIRE!”
Au înflorit teii, ceea ce autoarei îi amintește de teiul lui Eminescu și cu această ocazie Mihai Eminescu (II) este un elogiu adus Luceafărului poeziei românești.
Dragostea, pacea, faptele bune, sunt elementele unui Pașaport spre Paradis, paradisul visat, pe care „…doar Dumnezeu cel sfânt/ Îți vede faptele făcute,/ Cât trăiești pe-acest Pământ.”
Nostalgia după viața idilică din copilărie o determină pe dna Floarea Frățilă să exclame într-o descriere lirică: „Frumoasă era viața la țară.”
Ajunsă la o anumită vârstă, autoarea ajunge și la anumită concluzie în poezia Anii mei…: „Anii mei se scurg ușor…/ Anii mei ce-au fost închiși/ Într-o clepsidră,/ Se oglindesc în apa mării,/ Viața mi-a fost fericită.// Acum clepsidra s-a întors,/ Se scurg încet, pe drumul scurt./ Îmi amintesc cu drag de ei…/ Pe cine să-ntreb? Unde mă duc?…”
Îi mulțumim dnei Floarea Frățilă pentru atmosfera creată, multă sănătate și o așteptăm cu noi creații!
„Într-o zi deosebită, dna Floarea Frățilă ne-a arătat talentul dumneaei delectându-ne cu câteva poezii frumoase. După mine, sunt poezii vesperalo-nostalgice, amintindu-ne și nouă de anii atât e dulci ai tinereții și atât de scurți!
Îmi place că dna Floarea Frățilă își aplica, în tinerețe, un tratament pe care l-au descoperit astăzi, alții: în trecut fetele tinere alergau dimineața prin rouă cu tălpile goale. În felul acesta se descărcau energiile negative și corpul se energiza din nou. Astăzi folosim energizante!
Poezia de final, Anii mei, mi s-a părut cea mai realizată, pe care am citit-o. Apreciez și faptul că în poezia Pentru voi, cu prietenie și respect… aduce un elogiu cenaclului. Vă mulțumesc doamnă și vă aștept și cu alte creații…”(Dan Zanfirescu)
„După părerea mea, nu putem separa total opera unui autor, de biografia acestuia. Există anumite aspecte specifice personalității autorului, care se pot regăsi, direct sau indirect, în opera acestuia. Dna Flory Frățilă Drăgulin, este caracterizată, din punctul meu de vedere, de trei atribute: sensibilitate, discreție și bun simț. La acestea trei, putem adăuga încă două: atenția acordată celor jur, prin gesturi și cuvinte, dar și perspectiva optimistă asupra vieții.
Prima poezie, Pentru voi, cu prietenie și respect…, bănuiesc că a fost scrisă în timp ce se afla în vacanță, departe de cenaclu, în Italia. Poezia nu este decât o scrisoare dedicată cenaclului, căruia prin ultimul vers îi dăruiește iubire. Iubirea este o temă predominantă în poeziile dumneaei.
A două poezie lecturată, Mihai Eminescu (II), este dedicată celui care a fost numit, la un moment dat, poetul absolut al neamului românesc. Suntem în anul 2025, care a fost proclamat „Anul Eminescu”. Volumul recent publicat, al autoarei, Sunt floare dintr-un colț de Rai, Ed. Alchimia Cuvântului, 2025, conține trei poezii dedicate lui Mihai Eminescu. Lectura a fost bine venită în acest context al „Anului Eminescian”.
A treia poezie, Pașaport spre Paradis, prezintă perspectiva autoarei cu privire la relația „verticală” a omului: relația cu Dumnezeu. Aparenta simplitate a poeziei îi oferă un caracter universal valabil, cel puțin pentru marile monoteisme. Poezia, în sine, nu conține elemente specific creștine. Ea poate fi validă și-n acord cu perspectiva evreiască, și cu cea musulmană. Toate cele trei religii avraamice (iudaismul, creștinismul și islamul) au ca mesaj comun trei idei de bază: credința într-un singur Dumnezeu, credința în viața de apoi și importanța acordată faptelor: „Ajungi acolo fără grijă,/ Că doar Dumnezeu cel sfânt/ Îți vede faptele făcute,/ Cât trăiești pe-acest Pământ.”
A patra poezie, Frumoasă era viața la țară, amintește de un trecut idilic, legat de frumusețile copilăriei și ale tinereții.
Ultima poezie, Anii mei…, este complementară, pentru că autoarea, ajunsă într-un anumit punct al vieții, se uită în urmă fără regrete și cu optimismul caracteristic. Ultima strofă, însă, exprimă incertitudine cu privire la ce va urma.
O felicit pentru aceste creații și o încurajez, în continuare, să aibă același optimism și aceeași energie ca până acum!” (Cristi Rusin)
„Astăzi, în grădina acestui cenaclu, cea mai frumoasă floare și-a răspândit parfumul plin de iubire. Doamna Floarea Frățilă ne-a presărat pe inimi petalele versurilor sale pline de har și speranță. În cugetul meu a înflorit trandafirul admirației. Din nectarul sufletului dumneaei veșnic tânăr, dna Floarea Frățilă ne-a oferit mierea nostalgiei și a dragostei. Îi mulțumesc din suflet pentru că ne-a împărtășit astăzi frumusețea acestei flori dintr-un colț de Rai ce este creația dumneaei.” (Alexandru Gabriel Dinu)
„Prin poeziile prezentate astăzi, dna Floarea Frățilă ni se prezintă cu un bagaj sentimental puternic și actual. În poezia Pentru voi, cu prietenie și respect…, își exprimă dorul față de cenacliști, atunci când este plecată în vacanță.
În poezia Mihai Eminescu (II) este un elogiu adus poetului Mihai Eminescu, determinat de înflorirea teiului și de nopțile cu multe stele. În continuare poetul este prezent prin imaginile create în poeziile sale.
Poezia Pașaport spre Paradis este o poezie ce anticipează drumul omenirii către paradisul visat. Pașaportul către acest tărâm are înscrisă iubirea, faptele bune, dorința de pace. La finalul drumului către Paradis se află se află întâlnirea cu Dumnezeu și confruntarea cu faptele din viața anterioară.
În poezia Frumoasă era viața la țară întâlnim nostalgia autoarei după o viață idilică în care decorul este alcătuit din elemente ale naturii: munți, văi, izvor, flori. Elementele esențiale din viața societății se află la loc de cinste, acestea fiind școala și biserica. Alte elemente vii sunt Azorel, broscuțe, greierași, adevărați acrobați și concertanți la acest decor mirific.
În poezia Anii mei… doamna ne prezintă o meditație asupra vieții, a curgerii și trecerii ireversibile. Autoarea este preocupată de drumul pe care îl mai are de parcurs și de starea în care se va regăsi după închiderea acestui cerc de viață. O felicit pe doamna și îi doresc putere de creație în continuare și viață lungă și frumoasă!” (Georgeta Iuga)
Sâmbătă, 24 mai, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl col. Mihai Doina. Hristos a Înviat! O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!