de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 05 aprilie, Sf. Mc. Victorin și cei împreună cu el; Sf. Mc. Teodul și Agatopod (Pomenirea celor adormiți), ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam poezia „(Până când?) Aplaudă inima mea/ Zi de zi în tot ce fac/ Și pentru asta eu aș vrea? Să îi găsesc cel mai scump leac// Câteodată trag de ea/ Să fac tot ce-am pus în gând/ Și ea, bătând îmi spune: Da,/ Dar până când?// Și dacă o-ntreb dacă e bine,/ Nu voi afla taina nicicând/ Chiar dacă bate-n piept la mine,/ Dar până când?// Bate când mai des și când mai rar./ O alin, dar în zadar/ Anii tot se duc pe rând./ O alin, dar până când?”
Dl Mihai Doina a lecturat la momentul in memoriam: „Cum „îl vede” un scriitor din Buzău pe prietenul nostru Agheană”:
„(Omul cu chitara) – autor Ioan N. Mușat”: Vă apun povestea de iubire/ Între un om și-ai lui confrați,/ Cum omenia este-n fire,/ Aici în curba din Carpați.// Agheană cu a lui chitară,/ Este iubit cum altul nu-i/ Și ne-ntâlnim adesea pe seară/ Plutind pe pana dorului.// Suntem familie mai mare:/ Buzău, Râmnic, București,/ Ne facem serile-n serbare,/ Trăind o lume din povești.// Dar, într-o zi, ce supărare!/ Maestrul nu a mai sosit:/ E sala toată în rumoare,/ S-agită toți, nu-i de găsit…// Mai trece timp, ca veacuri pare;/ Maestrul chiar a apărut…/ – De ce vă temeți fiecare…?/ O pană-n drum m-a reținut.// Și-n cântec iarăși împreună/ Am tot cântat și petrecut,/ Despre a dragostei cunună/ Prin câte doruri a trecut…// Menestrel, menestrel!/ Să ne mai spui un cântecel,/ Cu chitara ta cea dragă,/ La inimă să ne meargă!”
„Poezia a fost creată la 4 noiembrie 2019. După un an, la 1 noiembrie 2020 maestrul a decedat! Tristă coincidență!
Poezia a fost pusă pe note, devenind balada vieții prietenului nostru! Compozitorul melodiei este secretarul ASCIOR, iar poetul este președintele ASCIOR și membru USR.
Ultima strofă a devenit refrenul baladei.
Umorul lui Matincă Costea nu s-a epuizat nici după cinci ani de la deces. El se aude, chiar și azi, la rubrica dedicată și lui. Am ales un catren, ba chiar două, din cele create de Matincă Costea”:
„(Urbană) Trotuarele-s învechite/ Cu „gropițe” de mulți ani;/ Pretextele-s aiurite:/ Spun că nu sunt gologani.
(Unde dai… și unde crapă) Eminescu-i un miracol,/ Rostit-au atâtea guri;/ Ea cu mare pasiune,/ Mi-a vorbit „de murături”…”
„Distinsul Matincă Costea rămâne veșnic un om de o rară noblețe interioară!”
Dl Mihail Constantinescu a lecturat la momentul în memoriam din publicația Glas râmnicean, nr. 83-84: „Frumoşi ca sfinţii de Grigore Vieru:
O, ce frumoşi ne sunt părinţii,/ Părinţii mei, părinţii tăi!/ Aşa frumoşi sunt numai sfinţii,/ Numai fiinţa lacrimii!
: Ploaie în luna lui martie de Nichita Stănescu:
Ploua infernal,/ şi noi ne iubeam prin mansarde./ Prin cerul ferestrei, oval,/norii curgeau în luna lui Marte./ Pereţii odăii erau/ neliniştiţi, sub desene în cretă./Sufletele noastre dansau/ nevăzute-ntr-o lume concretă./ O să te plouă pe aripi, spuneai,/ plouă cu globuri pe glob şi prin vreme./ Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,/ mie-mi plouă zborul, cu pene.”
A urmat lectorul de serviciu dl prof. Mihail Constantinescu, cu un grupaj divers de creație literară. Vă ofer lectura
„(Unui producător) Te bucuri când din veștedele crengi/ Prind a zâmbi la soare muguri/ Și ca producător îți amintești/ Că vinul se mai face și din struguri.
(Unora lipsiți de conciziune) Mă-ntreb de când vorbește/ Atât de mult se lungește/ Și la un răspuns ajung/ Doina e un cântec lung.
(Acelorași) Dacă cineva expune,/ Iar în al culturii templu/ Vorbind de conciziune/ Vreau să dai chiar tu exemplu.
(Doamnei Leaută) cine urcă sus pe munte/ Cu talentul său de frunte/ La cea mai înaltă cotă/ Cine e? Doamna Leaută.
(Doamnei Popa) Doamna Popa ca o floare/ Cu lumină și culoare,/ Cu stamine și pistil/ Și bineînțeles cu stil.
(Unor pseudocreatori) Se cred creatori de frunte/ Cocoțați pe câte un munte/ Cu creații cam debile/ Mai curând sunt pe movile.
(Unui „bard”) Ascultându-te uimit/ Încă nu m-am lămurit/ De ce tu stimate bard/ Iarăși dai cu oiștea-n gard.
(Unui epigramist) După câte îmi dau seama/ Cochetezi cu epigrama./ Dacă-i să te bag în seamă/ Chiar tu ești o epigramă.
(Unuia care s-a dezlănțuit) Am în minte-un impiegat/ Oprind un accelerat. Mă-ntreb de-o să reușească/ și pe dânsul să-l oprească.
(Unuia care n-are concizie) Dumnealui când ne vorbește,/ Fiindcă nu se mai oprește/ Din fantastica repriză,/ Poți să-i spui: „- Scoate-l din priză.”
(Unui prieten) Pe dumnealui, Constantinescu/ Îl știe de prieten vechi./ L-ar băga în sân la dânsul,/ Dar nu-ncape de urechi.
(Scrisori din Costieni – Mama! Bau-Bau) Mai întâi a dat pesta în porcine, apoi gripa peste păsări, boala limbii albastre în vite, dar câte și mai câte alte nenorociri pe lume: țânțari, căpușe etc.
Avenit și vremea arestării noastre la domiciliu din cauza noului coronavirus, când eram îndemnați, ba chiar obligați să nu ieșim din case, când aveam nevoie să ieșim, dar doar pe bază de declarație și doar la anumite ore, când toți, mai ales cei tineri aveau ce aveau cu oamenii mai în vârstă, că se pare că tot se împiedicau de ei.
Copiii erau cei mai grozavi. Când ne vedeau cu mască și cu mănuși, strigau: „Mama, Bau-Bau”.
(Întâmpinarea Domnului ) Înmugurește primăvara/ Mugur de cântec și de dor,/ Se-mbracă în lumină țara/ În aurul strălucitor.// Se-aud cântările bătrâne/ Din codrii seculari din munte/ Din a credinței dulci fântâne,/ Slăvindu-te în veci părinte.// Acum Stăpâne, slobozește/ Pe rob după al Tău cuvânt/ Că ochii mei văzură Doamne,/ Al mântuirii Soare sfânt.// Lumină spre descoperirea/ Popoarelor de pe pământ/ Și slavă, slavă și iar slavă / Poporului Tău, Doamne Sfânt.// Înmugurește primăvara/ Și se înalță pe pământ/ Pentru Prea Sfânta bucurie/ Al slobozirii, cântec sfânt.
(Icoana) Ne cheamă din milenii,/ Din timpuri depărtate,/ Cunună de sfințenii/ Și nimb de nestemate,// Creștinilor când Domnul/ Părintele ceresc,/ În dar iar ne-aduce/ Din zările-ngerești.// În ceasul sfânt al serii/ Cu harul său sublim/ Cuvine-se cu toții/ În imnuri s-o cinstim.
(Lumina Sfântă a Învierii) Lumina Sfântă a Învierii,/ Lumina Sfântă a lui Iisus,/ Făclie Sfântă a Privegherii,/ A năzuinței spre mai sus.// Lumină spre descoperirea/ Popoarelor ce cu folos/ Înalță iar cântări de slavă/ Măritului Iisus Hristos// O, Doamne, Sfinte, Slavă Ție,/ Toți cu sfințenie-Ți cântăm/ În ceas de sfântă liturghie/ Ție Părinte ne-nchinăm.// E Miezul Nopții, Taina Sfântă/ A Laudei când Te mărim/ Când Heruvimii, Serafimii/ Îți nalță-n Cer un Cânt Sublim.// E Noapte Sfântă și în suflet/ Un dor imens și luminos/ Ne-aduce-n suflet Învierea/ Mântuitorului Hristos.
(Învierea) Înflorit-a ghiocelul/ În pădurea râmniceană/ Și sub raza jucăușă/ Zburdă mieii în poiană.// Dinspre zarea aurie/ Vine un tainic mesager/ Și un imn de bucurie/ Vine, azi la noi din cer.// Zvon de cântece tresare,/ Iar pe râmniceanul plai/ Din nori soarele răsare/ În sărbătorescul strai.// Unda Râmnicului curge/ Printre muguri și lumini/ Zvonuri argintii se-nalță/ Din terestrele grădini.// Calea Soarelui lumină/ Rai de flori, gingașe flori/ Sufletul creștin petrece/ Iarăși sfinte sărbători.// Doamne Sfânt, deschide-mi calea/ Către lumea cea de vis/ Cu-nfloririle de zarzăr/ De cireș și de cais.// Când în zări se-aprinde rugul/ Luminând smerit câmpia/ Depănând cântări și imnuri/ Urcă-n soare ciocârlia.// Vine o dulce reverie/ Dinspre dealuri și poieni/ Și aduce o pace sfântă/ Și aici, în Costieni.// Când învăluiți în Taina/ Minunată și divină/ Preacucernicul ne-ndeamnă/ ”Veniți de luați lumină.”// Vesel, deci ne spune nouă/ Cu-al său glas, muiat în miere/ Bucurați-vă cu toții/ Azi e sfânta Înviere.// Parcă îl aud pe tata/ Cu al său glas smerit, curat/ Rostind marea bucurie/ Că: Hristos a înviat!// Cum împodobesc natura/ Florile în pragul serii/ Fericiți primim în suflet/ Bucuria Învierii.// O simțim vibrând în lanuri/ Ș-apoi răsărind din glie/ Spre-nfloririle din ramuri/ Ca un strop de apă vie.// Să rostim cu evlavie/ Și cu sufletul curat/ Cea mai sfântă bucurie:/ Azi, Hristos a Înviat!
(Hristos a Înviat!) Răsună la ureche/ Din evul milenar/ Un cântec nepereche/ Împodobit cu har…// Pe undele-nserării/ Îl poartă-ncet un vânt/ Și cântecul deșteaptă/ Și morții din mormânt…// L-aud intrând în suflet/ Și-n inimă-i intrat/ Îl simt smerit în cuget:/Hristos a Înviat!// Și-l simt vibrând din lanuri/ Apoi ieșind din glie/ Spre frunzele din ramuri/ Izvor de apă vie.// În clopote ce cheamă/ Creștinii-n sărbători/ Cu glasuri tânguioase/ Ce-n suflet dau fiori.// Strălucitor în taină/ În inimă și-n gând/ Și purtător de doruri/ De fapt și de cuvânt.// Din limpede grădină/ De vis și mângâiere,/ Sub veșnică lumină/ Și dulce ca o miere.”
Lectorul de astăzi, dl prof. Mihail Constantinescu, dovedește intuiție și imaginație, epigrama și poezia religioasă îl caracterizează. Îi mulțumim pentru atmosfera creată, premergătoare Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Îi dorim sănătate și îl așteptăm la o nouă lectură!
„Dl prof. Mihail Constantinescu, în cadrul ședinței cenaclului Alexandru Sihleanu de astăzi, a prezentat un mozaic de lucrări literare, bine asamblate, dovedind un talent deosebit în domeniul cuvintelor. Cuvintele sunt de forță sugestivă puternică, alese cu deosebită grijă, dovedind multă inspirație.
Este un scriitor cu o tematică variată, începând cu scrieri religioase, adaptate la momentele apropiate, privind Învierea Domnului Iisus Hristos.
De asemenea prezintă interes și povestirile cuprinse în Scrisorile din Costieni, locul copilăriei scriitorului.
Mi-au captat atenția și epigramele, cu referire la membrii cenaclului, dovedind stăpânirea acestui mijloc de exprimare literară, fiind cotat ca un bun epigramist în cadrul cenaclului.
Mulțumesc pentru prezența, cu astfel de lucrări literare diverse, în cadrul cenaclului râmnicean.” (Adrian Câmpeanu)
„Lectorul de astăzi, dl Mihail Constantinescu, se evidențiază prin spirit de observație, sensibilitate și rezonanță sufletească la evenimentele terestre. Toate acestea sunt redate printr-un stil simplu și coerent în varietatea temelor alese.
În Scrisori din Costieni dl Mihail Constantinescu ne prezintă tragedia pandemiei de Covid și percepția comico-înfricoșătoare pentru copii, datorită prezenței măștilor. Aceste măști au fost pentru copii un simbol de „Bau-Bau”.
De asemenea este prezentă remarca asupra răspândirii bolilor la păsări și animale, care au dus la înjumătățirea lor, a acestor viețuitoare care constituiau hrana oamenilor.
Epigramele sunt adresate, prin ușoare ironii, colegilor de cenaclu.
Partea de religie este oglindită prin figuri de stil (metafore, epitete, metafore): „Cunună de sfințenii”, „Nimb de nestemate”, „Muguri de cântec și dor”, „Al mântuirii soare sfânt”.
Îl felicit pe autor și îl așteptăm cu noi creații.” (Georgeta Iuga)
„Astăzi, dl prof. Mihail Constantinescu ne-a prezentat veritabile frânturi de lumină, îmbinând armonios profunzimea și frumusețea credinței creștine, cu aspectele ludice ale vieții.
Scrierile dânsului ne-au presărat lumină în suflet și mi-au sculptat un zâmbet pe buze.
Refrenul sfințeniei răsună delicat printre poeziile religioase oferindu-ne un nimb strălucitor de neprihănire.
Îi mulțumesc pentru scrierile de astăzi și îl aștept cu noi opere.” (Alexandru Gabriel Dinu)
„Am ascultat azi câteva epigrame, proză hazlie, câteva poezii, toate marca Mihail Constantinescu… și sincer vă spun: mi-au plăcut! Scriitorul este și de data aceasta un magician al expresiilor frumoase. Am simțit cum se transmit mie emoțiile autorului. În timp ce lectura, îl comparam, în gând, cu un înțelept al creștinismului. În poeziile sale dl profesor pare un vrăjitor al spiritului, adresându-se sufletului nostru.
Poeziile cu tematică religioasă se încadrează foarte bine în evenimentele ce se desfășoară zilele acestea … și în toată luna aprilie: mă refer la primirea primăverii și la pregătirea spirituală a întâmpinării Sf. Paște – Învierea Domnului Iisus Hristos. Un fapt întâmplător, dar lăudabil pentru ședința de azi este prezența icoanei cu Iisus răstignit. Asta dovedește legătura lectorului cu divinitatea.
Dl prof. Constantinescu a ales foarte bine momentul lecturării creațiilor sale. Știu că D-sa este totdeauna prezent la Sfintele Slujbe din biserică și… mai mult… chiar ajută în strană, cântând împreună cu dascălul și ceilalți enoriași.
Poeziile dlui profesor au adus primăvara în cenaclu, dar și în sufletele noastre. …Pe mine, primăvara mă încearcă sentimentul ciudat că, deși îmbătrânim, suntem veseli în acest anotimp, pentru că ne dă o șansă ca să putem uita și să ștergem din minte numărul care ne socotește vârsta. În fiecare primăvară ne bucurăm de ceea ce ne aduce ea: soare, vânt prietenos, flori, oameni mai prietenoși optimism, energie, dar mai ales Sfintele Paști și pe Dumnezeu printre noi
Melancolia creațiilor nu are amărăciune, deoarece, deoarece primăvara este generoasă sufletului fiecăruia, dornic de viață!
Dle profesor, Lumina Învierii Domnului Iisus Hristos să vă lumineze calea, să vă aducă dvs. și familiei dvs. sănătate, bucurie și belșug! Felicitări pentru momentul artistic prezentat astăzi!” (Mihai Doina)
Sâmbătă, 12 aprilie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl dna Floarea Frățilă. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!