de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 07 decembrie, †) Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeș; Sf. Ier. Ambrozie, episcopul Mediolanului, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dl prof. Mihail Constantinescu a lecturat la momentul in memoriam poezia Sfânta Muceniță Filofteia (creație proprie): „Iată că-n vremea aceea/ O fecioară Filofteia/ Domnului vrând să slujească/ Ducea viață îngerească.// Prin fapte și prin cuvinte/ Strălucind prin haruri sfinte// Lui Dumnezeu se ruga,/ Pe săraci îi îmbrăca,// Tatălui ducând mâncare/ O împărțea la fiecare./ El cu barda o lovi/ Căzu fata și muri.// Însă după moartea sa/ Ca soarele strălucea./ Preoții vrând să slujească/ Nu puteau ca s-o urnească.// Începură să-i vorbească/ Unde ar vrea să-și odihnească/ Ale sale oseminte/ Prea curate moaște sfinte.// Când de Argeș au vorbit,/ Trupul sfintei s-a urnit./ Radu-Vodă l-a luat,/ Peste Dunăre a plecat,/ Către Țara Românească/ Pe români să-i ocrotească.”
A urmat lectorul de serviciu, dl prof. Mihail Constantinescu, cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(Lacrimi) Privește, cum vrea să se sfarme/ Tristă catapeteasma lumii./ Se năruie ș-apoi se darmă/ Și prinde consistența lumii.// E-atâta plâns pe lumea asta/ Cât râurile de sub soare./ De parcă s-a pornit Năpasta/ Cu spaima lui năucitoare.// Dar printre genele udate/ De sarea lacrimilor crunte,/ Din bezna cea ocrotitoare/ Răsare-n față un vârf de munte.// Din care licărul credinței/ Adusă lumii cu folos/ E confirmarea biruinței/ Mântuitorului Hristos.
(Bocet) Luna-și plimbă-n cer mărgeaua,/ Noaptea cântă cucuveaua/ În fantasticu-i delir,/ Colo-n deal la cimitir.// Sună clopotul în noapte./ E de viață? E de moarte?/ Ne-ntrebăm în chip sublim:/ Mai trăim? Nu mai trăim?// Mergi pe drumul tău pe brânci/ Mai mănânci? Nu mai mănânci?/ Și-ți ștergi palid ochii triști/ Mai reziști? Nu mai reziști?//Și te udă din cer cu apă/ Ești în casă? Ești în groapă?/ În fantasticu-i delir/ Cucuveaua-n cimitir,/ Tot sfidând al vieții val/ Ține veșnic recital.
(Biserica străbună – Un zvon de argint) Mărețul Crai al zilei/ Pe deal apune iar,/ Vin umbrele-nserării/ Prin ramuri de cleștar.// Și-un zvon de argint/ Pornește, apoi cheamă/ Pe fiii ei s-adune/ La sânu-i ca o mamă// Biserica străbună/ cu glasul ei cel sfânt,/ Împlinitor în lume/ De fapt și de cuvânt.
(Icoana) Ne cheamă din milenii/ Din timpuri depărtate/ Cunună de sfințenii/ Și nimb de nestemate.// Creștinilor, când Domnul/ Părintele Ceresc/ În dar, iar ne-o aduce/ Din zările-ngerești.// În ceasul sfânt al serii,/ Cu harul său sublim/ Cuvine-se cu toții/ În imnuri s-o cinstim.
(Sfinții Arhangheli) Străluciri din strălucire/ Și lumină din lumini/ Fire mai presus de fire/ Din celestele grădini.// Taina tainelor din taine/ Și misterul din mister/ Îmbrăcând din aur haine/ Pogorându-se din cer.// Astfel ei apar în lume/ Și privesc printre lumini,/ Nume mai presus de nume/ Și luminători creștini.// Slavă mai presus de slavă,/ Tot Pământul azi vă cântă/ Și vă-nalță-ntreaga lume/ Bucuria cea mai sfântă.// Preamăriți-i că din soare/ Astăzi ei au răsărit/ Și la neamurile toate/ Pacea sfântă au vestit.//Între Dunăre și Mare,/ Între Mare și Carpați/ Se aude o chemare/ Îngeri binecuvântați!// Unda Râmnicului curge/ Printre muguri și lumini,/ Zvon de cântec și culoare/ din celestele grădini.// În parfum de crizanteme/ Pe sub bolta de contur,/ Chipul blând al blândei toamne/ Prinde limpede contur.// Până-n zarea-ndepărtată/ Peste codrii auriți,/ Toți mărim cu bucurie/ Pe Arhanghelii prea sfinți.// Și când blânda adiere/ Se strecoară ușor, tiptil,/ Ție-ți înălțăm cântare/ Viteazule Mihail.// Iată, vine o dulce rază/ Ca un zâmbet de copil/ Cu cântarea ta de pace/ Sfinte Arhanghele Gavriil.// Slavă mai presus de slavă/ Ceruri binecuvântate,/ Pace peste omenire/ Și pe Domnul lăudați!
(Sfântul Ierarh Nicolae) Se pierde Ziua după dealuri,/ O poartă Râmnicul la vale,/ Săgeți de foc se pierd în zare,/ Coboară Seara pe cărare.// La glas de clopote fierbinte/ Nădăjduind într-o minune,/ Mulțimile pornesc iar Sfinte/ Și-nalță o sfântă rugăciune.// Se stinge a soarelui văpaie,/ Un vânt adie printre ramuri/ La tine Sfinte Nicolae/ Luminile tresar la geamuri.// Aud cum plâng, iar înghețate/ Pierdute frunze pe cărări,/ Cucernici Preoți către Tine/ Înalță Sfintele cântări.// Ce blând răsai dintr-o icoană/ Ca un izvor de bunătate,/ Iar lacrimile-ți curg șiroaie/ Și se prefac în nestemate.// De vorbă și de faptă bună/ Toți îngerii ți-au pus cunună/ Părinte al lacrimilor noastre/ Ne zbatem triști privind spre astre.// Noi alergăm cuprinși de dor/ Nădăjduind în izbăvire/ Și în a noastră mântuire/ Și Ție-ți cerem ajutor.
(Eroilor) Descoperiți-vă prieteni,/ În fața sfinților eroi!/ A celor care și-au dat viața/ Urzind un dor de vremuri noi.// Descoperiți-vă cu toții,/ Astăzi la sacrele morminte/ Și închinați-vă la Domnul/ Al nostru scump, ceresc părinte.// Descoperiți-vă prieteni!/ Acuma când veniți pe cale/ Și când smeriți, iar ziceți: Doamne,/ Ce mari sunt lucrurile Tale!// Aduceți flori de pretutindeni,/ Aduceți tuturor prinos/ Acelor care și-au dat viața/ Și sângele pentru Hristos.// Încununați de raze sfinte/ Trăiesc cu toții printre noi,/ Din lumea sfântă a-Nvierii/ Azi preamăriți-i pe eroi!// Ei n-au murit, ci sunt în ceruri/ În dragoste și în credință,/ Ei n-au murit, trăiesc de-a pururi/ În sfânta patriei credință.// Descoperiți-vă, prieteni,/ În fața sfinților eroi,/ Ei n-au murit, trăiesc de-a pururi/ În fiecare dintre noi.
(Vecernie) Revarsă raze aurii/ Străbunii munți cu coama sură./ Nicicând nu îmi apar mai vii/ Și tainic dorurile-mi fură.// În fâlfâiri de aripi vin,/ Se duc apoi precum trecură/ Și preoți deapănă pioși/ File de aur din Scriptură.// Văzduhul clopote-l străbat/ Chemând creștini la rugăciune,/ Bisericuța mea din sat/ Te-nalți spre cer ca o minune.// Se-aprind în sfeșnic luminânde/ Și pâlpâinde străluciri,/ Mi-aduc, iar liniște în suflet/ Gonind trecutele mâhniri.// O, Doamne, ce frumos lumină/ Biserica din lemn cea nouă/ Și-și pleacă frunțile și brazii/ În apa nopții care-i plouă.
(Lumină din lumină) Lumină din lumină,/ Petală din petale,/ Feerică grădină/ Pe-a veacurilor cale.// Ideea din idee,/ Scânteia din scântei/ Izvor de apă vie,/ Temeiul din temei.// Și raza peste rază/ Și firea peste fire/ Când sparg răcoarea nopții/ În sumbre cimitire.// Cristalul din cristale/ Urzit din mii de fire,/ Esența nemuririi/ În sfintele potire.// Sau roua peste rouă/ Argintul viu al brumei/ În cânt de viață nouă/ Însuflețirea humei.// Răsună-n miez de noapte/ Supremul adevăr/ În armonii de glasuri/ Cu dalbe flori de măr.
Lectorul de astăzi, dl prof Mihail Constantinescu, a prezentat un grupaj de poezii în stil clasic, cu tematică religioasă. Dl Constantinescu a creat o atmosferă plăcută, nu numai prin tematică și momentul ales, în apropierea Nașterii Domnului Iisus Hristos, dar și prin modul de recitare, accentuând ca o chemare la reculegere, subliniind importanța sărbătorilor religioase de la sfârșitul anului. Astăzi s-a întrecut pe sine în recitarea creațiilor sale religioase. Se pare, tema religioasă este punctul foarte al lectorului de astăzi. Multă sănătate și spor la scris!
„Cu o voce plină de patos, adecvată temelor din poeziile sale, dl prof. Constantinescu ne oferă azi un recital de poezie. Așa cum am spus în introducere, poeziilor le crește valoarea ascultând ce frumos recita dumnealui. Îmi închipui, dacă și în clasă lecțiile se desfășoară în felul acesta, orele în care predă dumnealui sunt o frumusețe. Mai târziu, când copiii vor fi adulți, își vor aminti cu drag de profesorul lor. Îmi place cât de corect literar sunt scrise, respectând normele gramaticale. Tema aleasă este dificilă, însă profesorul nostru o parcurge ușor și interesant. Dotat de Dumnezeu cu un talent al versificației, cuvintele curg ușor, unul după celălalt, parcă se cheamă să continue… să continue… să continue. În prejma frumoaselor sărbători ale Crăciunului (ale Nașterii Domnului), aceste poezii religioase sunt foarte bine venite. Citindu-le ne simțim cuprinși de pioșenie și simțim, mai mult ca oricând, chemarea bisericii. Sfinților din poezii li se aduc ode plăcute, invitându-ne să știm mai multe despre sfințiile lor. Observație: aș fi dorit ca în poezia Sf. Ierarh Nicolae, câteva versuri, sau chiar o strofă, să se vorbească și despre copii, deoarece acest sfânt este așteptat de ei. Să vă dea Dumnezeu sănătate, domnule profesor, să mai citiți! Mulțumesc!” (Dan Zanfirescu)
Sâmbătă, 14 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Mircea Mocanu. Vă așteptăm, cu drag!