de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 29 martie, Sf. Sfințiți Mc. Marcu, episcopul Aretuselor și Chiril diaconul; Sf. Mc. Iona și Varahisie; Sf. Ier. Diadoh, episcopul Foticeei (Pomenirea celor adormiți), ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Dăi sufletului ce-ți cere) Oricât ai crede în cumpătare/ De moarte tot n-ai scăpare./ Așa că gustă un pic licoarea,/ Chiar dacă-ți ține lumânarea.
(Bani pentru zile negre) În familie nu-ți strică/ Ca să ai mai mulți urmași,/ Dar vă zic: la o adică,/ Bani de colivă să lași.”
Dl Mihail Constantinescu a lecturat la momentul în memoriam:
„Mircea V. Homescu, medic (n. 23 ian. 1931, Craiova – 20 iulie 2014 Râmnicu Sărat) Se stabilește la Râmnicu Sărat în 1969 ca medic primar de chirurgie. A frecventat cenaclurile râmnicene Titel Constantinescu și Alexandru Sihleanu A publicat volumele de eseuri „Aporii metaforizate”, „Ironii semiserioase”
Iată ce scria publicistul Marin Ifrim despre regretatul medic râmnicean: „După câteva decenii de publicistică literară de mare ținută, Mircea V. Homescu debutează editorial cu volumul de eseuri „Aporii metaforizate” Un spectacol articular jovial între coordonate filosofice, religioase, științifice.
De fapt autorul mărturisește că a încercat să arunce o privire „în mintea omenească, cea cugetătoare și să afle niște raporturi între adevăr și iluzie, recte între înțelepciune și gândirea (cugetarea) noastră.”
Dna Aneta Târu Dumitreșteanu a recitat la momentul în memoriam poezia „O prietenă” (creație proprie):
„(O prietenă) Prietenă mi-e moartea uneori/ Și-i admir chiar sumbra ei fantomă./ Pe care am văzut-o deseori,/ Cu chip de falnică Iunonă.// O salutam în trecerea-mi grăbită/ Făcându-i semn că nu m-am pregătit/ Să plec din lumea asta urgisită,/ Care m-a umilit, dar nu m-a cucerit. // Când voi fi gata, am s-o strig pe nume,/ Fiindcă-i o certitudine venirea ei,/ Să nu mai fiu ce-am fost pe-această lume,/ O turturea vreau ca să fiu printre ai mei.”
Dl Mihai Doina a lecturat la momentul în memoriam: „Ambii cenacliști, care au plecat la Ceruri lăsând în urma lor „in memoriam”, aveau, pe lângă talent epigramistic și acela de „profeți”. Îi prețuiesc identic pe amândoi. Încep cu Agheană (Manea) Smarandache, el fiind primul la „catalog”, având inițiala A: „…Îmi zise vecina-n van:/ – Ai glumele în program?/ – Ei, vecino tu nu știi,/ Or pleca, de n-oi mai fi”. (cam are dreptate!)
Matincă Costea, optimist, calm și incisiv, declara: „L-am bârfit pe Ceaușescu/ C-avea soia în salam./ Aș dori să-l cumpăr astăzi,/ Dar, la prețul său, bani n-am!” (și el are dreptate!)
Dumnezeu să-i odihnească în pace! Iar noi să vărsăm câte o lacrimă pentru fiecare dintre cei doi! Ei au fost „liantul cenaclului nostru!” (acum și eu am dreptate?)
A urmat lectorul de serviciu dl Mihai Doina, cu un eseu intitulat „ISTORICUL ZILEI PĂCĂLELILOR”. Vă ofer lectura:
„În anul 2016 s-au împlinit o sută de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial. Cu acest prilej s-au organizat secțiuni științifice, expoziții și adunări comemorative. Pentru guvernanții noștri, pentru armată, pentru muzee și pentru mass-media, data intrării României în războia fost 27 august 1916.
La 27 august 2016 a avut loc festivitatea desfășurată în Parcul Carol din București, la Mormântul Eroului Necunoscut, la care a luat cuvântul Klauss Iohanis. Președintele României a declarat: „În 1916, la 28 august, România a decis să se alăture războiului împotriva Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Turcia și Bulgaria)”
…Acest text, atât de scurt, conține două greșeli: decizia de intrare a României în război nu a fost la 28 august (ci la 14 august), iar declarația de război nu a fost făcută Germaniei, Turciei și Bulgariei, ci numai Austro-Ungariei!
Din mass-media aflăm …„M.Ap.N. a organizat o serie de manifestări pentru celebrarea a o sută de ani de la intrarea României în Primul Război la 27 august 1916.
O altă știre: Muzeul Național Cotroceni a organizat o expoziție „pentru a marca, duminică 28 august 2016, împlinirea a o sură de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, decizia adoptată în cadrul istoricului Consiliu de Coroană, care a avut loc la Palatul Cotroceni.” Știrea este inexactă: Consiliul de Coroană a avut loc cu o zi înainte.
Mulți români se bazează pe informațiile oferite de Wikipedia. În articolul „Participarea României la Primul Război Mondial”, Wikipedia menționează: „România a fost pe rând: țară neutră în perioada 28 iulie 1914 – 27 august 1916; țară beligerantă de partea Antantei în perioada 27 august 1916 – 27 noiembrie 1917; în stare de armistițiu în perioada 27 noiembrie 1917 – 7 mai 1918.”
În acest text este un amalgam calendaristic (amestec de elemente): se folosește stilul nou pentru data intrării României în război …și stilul vechi pentru data încheierii armistițiului (corect este 26 noiembrie/ 9 decembrie 1917), apoi din nou stilul vechi pentru semnarea păcii separate (corect: 24 aprilie/ 7 mai 1918).
Asemenea erori arată limpede că nu sunt cunoscute, nu sunt luate în seamă, sau sunt falsificate documente istorice din ignoranță, aroganță, sau sunt din dorința alinierii la standardele europene și la calendarul U.E. Acest mod de a trata un moment esențial din istoria României este efectul diminuării până aproape de eliminare a obiectului istorie din învățământ.
Cronometrarea Timpului cunoaște două sisteme: „sistemul istoric” – de la facerea lui Adam; acest sistem se mai păstrează la evrei și ne arată că suntem în anul 5522; al doilea sistem numit „sistemul actual” își are originea de măsurare a timpului de la nașterea lui Iisus Hristos, de când s-au scurs 2025 ani.
Istoricii au datoria să promoveze adevărul așa cum rezultă din cercetarea documentelor, nu să se lase influențați de informațiile de pe internet, sau de atitudinea liderilor politici. Din contră, ei trebuie să facă corecturile de rigoare, să ajute oamenii, determinându-i să cunoască și să respecte istoria națională.
În memoria colectivă, intrarea României în Războiul pentru Unitate Națională este indisolubil legată de Sf. Fecioară Maria, care în calendarul ortodox se află întotdeauna în ziua de 15 august (Adormirea Maicii Domnului). Este necesar să se cunoască realitatea, inclusiv cronologia datelor istorice!
În spațiul ortodox, inclusiv în Principatele Române, s-a folosit calendarul vechi (iulian), introdus de Iulius Cezar în anul 46 î.Hs., până după Primul Război Mondial. Ca urmare, toate datele istorice sunt înregistrate pe acest stil.
Stilul nou (gregorian), decretat de papa Grigore al XIII-lea în anul 1852, a adăugat la datele stilului vechi (iulian) câte 12 zile în secolul al XIX-lea și câte 13 zile în secolul XX.
Calendarul nou (gregorian) a fost introdus în România în anul 1919, când ziua de 1 aprilie devine 13 aprilie. Anul 1919 a fost cel mai scurt an, de doar 352 zile.
În anul 2100 se vor „recorecta” cele două forme de calendar, dar vom vedea atunci ce se va stabili!
În aprilie 1919 s-a produs un imens haos internațional, prin „dispariția” celor 13 zile. Trecerea la calendarul nou nu s-a făcut concomitent (în același timp) de toate țările …și nici de toți oamenii dintr-o țară. Nu se mai înțelegeau unii cu alții; părea sfârșitul lumii! Oamenii s-au obișnuit foarte greu cu schimbarea datei …și au făcut glume, bancuri, păcăleli, căci așa e firea omului: face haz de necaz! A intervenit UNESCO și a decretat în 1945 ziua de ziua de 1 aprilie – Ziua păcălelilor! La Londra s-a sărbătorit în 1945 prima dată „Ziua păcălelilor”. De ce abia după 26 ani s-a sărbătorit prima Zi a Păcălelilor? Pentru că UNESCO s-a înființat în 1945, iar printre primele promulgări se află „Ziua Păcălelilor”. Din 1945, ziua de 1 aprilie a generat un concurs de veselie și păcăleli. Fiecare încearcă să-și păcălească prietenii cu câte o istorioară cât mai înflorită, pentru a-i surprinde, iar la urmă, pentru ca efectul să fie maxim, anunță că a fost doar o glumă.
Această zi nu este dedicată minciunii! Păcălelile sunt folosite doar pentru a amuza, pentru a alunga grijile și a aduce veselie în jurul fiecăruia. Fără scopul de a înșela, căci imediat sunt dezvăluite ca neadevăruri. Fiecare păcăleală are tâlcul ei și ne testează atenția.
Din acest obicei își trage seva savurosul personaj din basmele populare PĂCALĂ – un om isteț și hâtru, care face pe „prostul”, dar în final totdeauna rezolvă problemele dificile în favoarea sa și în sensul de mers înainte al vieții.
Atât am pregătit să vă prezint azi. Consider că nu v-am păcălit. Vă mulțumesc că m-ați suportat!”
Lectorul de astăzi, dl Mihai Doina se dovedește, pe lângă sculptura sa de nota zece, încă o dată, omul pentru care istoria prezintă atracție, iar datele istorice importante sunt izvorul unor materiale bine documentate. Sunt momente, ca în exemplu de astăzi, când umorul nu-l părăsește. Îi mulțumim pentru ceea ce a prezentat astăzi, îi dorim sănătate și îl așteptăm la o nouă lectură.
„Colegul nostru Mihai Doina este un renumit artist plastic, născut la 20 februarie 1944, în orașul Hârlău. Sculptor în lemn, modelaj ipsos, nelipsit de la taberele de sculptură și dacă vreți să-l cunoașteți mai bine, mergeți în parc să admirați „Colț de rai râmnicean”. Are colecții de sculptură la București, Botoșani, Iași, Tecuci, în Rusia la Volvograd. Este coautor la monumente din Cimitirul Eternitatea și de la Penitenciarul Tăcerii din Râmnicu Sărat.
(Dlui col Mihai Doina) Viersul ei răsună-n noapte/ Pe a codrului alee./ Numele și dânsul poartă/ Deși-i nume de femeie.// Ascultăm un moldovean/ În „Colț de rai râmnicean/ Binecunoscut sculptor,/ La cenaclu lector/ Și din orașul Hârlău/ Vine-n județul Buzău/ Și până în Chișinău/ Strigând vesel un alai/ „Hai Mihai, Mihai, Mihai”/ Că voinicul cu mustăți/ Slăvit este prin cetăți./ „Ai mustață/ Stai în față”. (Mihail Constantinescu)
„Lectorul de serviciu, dl Mihai Doina, este o prezență notabilă în cadrul cenaclului care prezintă probleme și idei interesante referitoare la zilele memorabile din istorie și îndeosebi astăzi a prezentat lucruri interesante despre ziua de 1 aprilie. A prezentat un material, bine documentat, așa cum obișnuiește de mult timp în cadrul cenaclului. Este un talentat documentarist, spirit de cercetător în istoria țării. De asemenea este un om care are și umor în lucrările prezentate, cum ar fi întâmplări legate de ziua de 1 aprilie. Îl mai așteptăm să ne bucure cu incursiunile făcute în istorie, care constat că la captivat.” (Adrian Câmpeanu)
„Lectorul de astăzi, dl Mihai Doina, ne-a prezentat un text nonliterar în care consemnează anumite neadevăruri pe care le-a descoperit lecturând diferite articole pe temă istorică. De exemplu: data intrării României în Primul Război Mondial. În continuarea textului prezentat, lectorul ne-a informat despre momentul când UNESCO a fixat ziua de 1 aprilie ca fiind Ziua păcălelii. Mulțumesc dlui Mihai Doina pentru informațiile prezentate.” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„Îl felicit pe dl Mihai Doina pentru materialul prezentat astăzi în ședința de cenaclu și-l mai așteptăm cu noi materiale.” (Floarea Frățilă)
Sâmbătă, 05 aprilie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl prof. Mihail Constantinescu. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!