de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 15 martie, Sf. Mc. Agapie, Plisie și Timolau (Pomenirea celor adormiți), ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Creștere economică) Duduie economia/ La vânzări: bere Kozel,/ Mai mult vinde farmacia/ Suplimente fel de fel.
(Musafir nepoftit) Când să stau mai liniștită/ Vine câte-o nepoftită/ Și chiar de e masa pusă,/ Nu se lasă deloc dusă.”
Dl col. Mihai Doina a lecturat la momentul in memoriam: „După sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici, când suntem datori să bem patruzeci de pahare pentru a omagia pe cei 40 Mucenici arși în cetatea Sevastia, am avut obraznica inspirație să aflu ce beau scriitorii și artiștii, deoarece despre mine, care nu sunt scriitor, știu ce consum, când consum și cât consum.” În continuare, dl Doina ne-a amuzat cu enumerarea unor genii (sursa revista Vitralii nr.1, ianuarie 2007, pg 42, autori Fernand Mazade și Felix Regnault) care au produs capodopere sub influența alcoolului sau a cafelei în exces. „Sunt unii scriitori care recurg la ajutorul alcoolului pentru a se inspira în lucru, gândind că acesta poate stimula geniul, dar niciodată nu-l poate crea. Dar ei refuzau să creadă că alcoolul a fost în stare să ruineze pe mulți oameni de geniu”.
A urmat lectorul de serviciu dl Alexandru Gabriel Dinu, alias Alecsander Dinuenze, cu eseul Serenada amăgitoare a Istanbulului. Vă ofer lectura:
„(Serenada amăgitoare a Istanbulului) Semiluna plânge cu lacrimi de argint, înălțându-se contemplativă dintre norii cenușii. Picăturile selene pictează acoperișul străveziu al unei minarete solitare, ce se înalță ca o stihie de marmură lângă cântecul Bosforului. Astrul nocturn veghează palid imensul turn înveșmântat în mantia albă a luminii. Senzual, ca sărutul unei veri sufletești ce stă să amurgească, răsună chemarea muezinului. Cântarea lui plină de patos și de frenezie religioasă răscolește zările brăzdate de lucirile Ramazanului. Istambulul se oglindește în Cornul de aur cu un surâs de smarald. Un oniric balet de moschei și palate este împânzit de cântările din minarete. Marea Marmara freamătă cu o voluptate orientală, unduindu-se ca o cadână pentru a amăgi privirile celor din jur. Peste divinul Bosfor, raze argintii se învârtesc în cercuri de strălucire paradiziacă, asemenea dervișilor pătrunși de sacra conexiune cu Allah. Mii de mirodenii parfumate delectează simțurile olfactive pe străzile înguste și aglomerate din bazaruri. Un vis amăgitor e tot orașul ce străbate două continente, un amor turcesc cu cupolele-i învechite albindu-se sub lună. Sute de ambarcațiuni se perindă necontenit pe suavele ape însoțite de ecoul cântărilor străvechi. Pe aleile înguste, pașii istoriei gonesc cu un nesecat tumult. Bicefalul vultur al Bizanțului și flamura verde a profetului Mahomed s-au împletit în serenada Istanbulului. Vechile zidiri ale Constantinopolului jelesc cu lacrimi orfane de piatră amintirea romană. Un apeduct siguratic atrăbate orașul sultanilor îngânând neînțelese taine grecești. Infinitatea înstelată a universului se reflectă deasupra Moscheii Albastre, al cărei interior este ca un Eden pierdut ce moțăie sub imaculate straturi de faianță. Cele mai meșteșugite modele florale insuflă rugăciuni sfinte în spiritele privitorilor. Felinare ce scânteiază dumnezeiește învăluie a doua Romă într-o aură ludică de basm. Fiecare colț ascunde un mister, iar fiecare umbră spune câte o poveste. Înalta poartă evocă un imens orizont de atrocități sfâșietoare, iar Fanarul clipește înșelător ca un înger lipsit de prihană. Oraș al lacrimilor și al mirodeniilor, rai de cadâne viclene și plebei cu aspirații de sultani, dulce îți este somnul și amară serenada ta. În această muzică tânjesc să îmi găsesc alinarea. Neliniștea ta o aud doar cei care ascultă cu inima. Sublimă îți este serenada, himeră verosimilă, realitate înălțătoare cu chip de vis. Departe, turnul Galata străjuiește neclintit din umbre, iar semiluna varsă peste el petale de argint. Metropolă nemuritoare tu legeni zeci de veacuri în zidirile tale. Feerie orientală, dansul tău seducător de cadână mi-a furat inima și a încoronat turbanul de minuni cu ea. Din catapeteasma lumii, semiluna îți îngână sublima serenadă.”
Lectorul de astăzi, Alexandru Gabriel Dinu, alias Alecsander Dinuenze s-a dovedit un om al simțurilor artistice. Încărcătura stilistică vorbește despre un om cu un limbaj ce poate susține descrieri, comentarii, eventual eseuri pe diverse teme la un nivel de felicitări. Ne bucurăm că avem lângă noi un om valoros. Cât timpul îi va permite, îl așteptăm cu noi creații. Îi dorim succes în viață!
„Mi-a plăcut mult descrierea amănunțită și cu drag făcută orașului Istanbul. Îmi place orientarea dvs. spre religia musulmană, care vă fascinează și vă dă aripi să contemplați și să puneți pe hârtie imaginile acestui oraș. Lectorul compară Istanbulul cu o cadână de care s-a îndrăgostit. Recomandări: să viziteze și în România cetăți medievale, orașe istorice și să se îndrăgostească la fel ca de Istanbul și să le descrie cu lux de amănunte.” (Elena Cambeșteanu)
„Tânărul Dinu ne-a invitat azi la un popas în a sa grădină a cuvintelor prin lecturarea materialului pregătit,… iar materialul îl compar cu o mare taină a sufletului său. Lumina sufletului său dă expresie feței, iar din tonul vocii sale am înțeles că posedă o comoară! Da… Și ce miracol! Avem în cenaclu o comoară! Dinu nu știe, sau poate că știe, că vorbind aproape în surdină, lasă să se audă bătăile inimii sale. Încă de la prima sa lecturare în cenaclu, am descoperit că are un bogat bagaj stilistic…, însă parfumul timidității, deși nu este timid, îi creează aerul artistic adevărat, fără banalități trecătoare. Acest aer artistic este un templu, sau o fortăreață în care Dinu creează literatură de calitate. Tot ce creează el se află în sufletul său și de acolo le scoate și ni le transmite. Materialul prezentat azi actualizează extensia talentului… este orizontul atotcuprinzător al subiectelor alese. Înainte de începerea prezentării materialului mă aflam în sală pentru a participa la cenaclu, dar pe parcursul prezentării materialului am simțit că am pătruns într-o lume nouă, diferită de ce era la început: pătrunsesem în atmosfera istorisirii lui Dinu. Atunci au apărut în minte personajele create de Dinu, fiecare cu emoțiile lor… și cu emoțiile mele… Viața noastră de zi cu zi este o împletire de emoții…și de rațiune. În materialul prezentat azi Dinu face risipă de epitete și comparații, ceea ce dă valoare mai mare materialului și este foarte bine. Te felicit și îți urez numai reușite în viitor! Cultura râmniceană se îmbogățește. Un nou nume și-a făcut loc în lista autorilor de carte și a scriitorilor locali. Am și o poruncă pentru tine: să nu te oprești, decât la bătrânețe, din drumul tău literar!” (Mihai Doina)
„Încă o zi în care tânărul tânărul Dinu ne încântă cu materialul său. O să fiu sincer și o să spun că alături de dumnealui îl văd pe dl Cristi Rusin, al cărui adept cred că este. Într-o scriere de întindere modestă, reușește ce altora le-ar trebui multe pagini. Scrisul său este concentrat și plăcut. Se vede influeanța cărților despre Istanbul pe care le-a citit și a călătoriei care a făcut-o acolo. Ca o paranteză, prin anii ʼ60-ʼ65 era o melodie pe care i-aș recomanda să o asculte și care se chema Istanbul (Not Constantinople), deoarece lumea trebuia învățată, mai ales după venirea lui Atatürk, că noua denumire a Constantinopolului este Istanbul. Nu mă miră că tânărul nostru este „amețit” de parfumul acestui oraș. Farmecul său, al orașului, a încântat mulți scriitori, poeți și cineaști. Ca o glumă, îi urez dlui Dinu din ienicer, spahiu, un sultan al limbii noastre. Multă baftă în viitor! Referitor la cei doi antevorbitori, țin să spun că apreciez comentariul elevat al dnei Cambeșteanu, iar poarta pe care a deschis-o azi la cenaclu, să nu se închidă în urma dumneaei. Domnul nostru col. Doina, așa cum îi este obiceiul, se documentează atent când prezintă un material. Această aplecare spre amănunt, ca și dorința dlumnealui de a ști și de a ne prezenta cât mai multe, mă face să mă înclin în fața dumnealui.” (Dan Zanfirescu)
Sâmbătă, 22 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Mircea Mocanu. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!