de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 23 august, Odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului; † Sf. Mc. Lup; Sf. Sfințit Mc. Irineu, episcop de Lugdunum, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Risipă de hârtie) Tot o dăm din mână-n mână/ Hârtia noastră comună/ Și în opinia mea,/ Toți se șterg la… cu ea.
(Criză) Atât de mult am strâns cureaua/ Încât mijlocul mi-a rămas/ Să folosesc ca cingătoare/ Doar cureaua de la ceas”.
Dl prof Mihail Constantinescu a lecturat la momentul in memoriam din antologia Catrene, epigrame, epigramiști de acum și de altă dată. Colecția „Scriitori râmniceni”, Ed. Rafet, 2016:
„(Lui Matincă Costea, autor Dumitru Hangu) Aveți stil, aveți carismă,/ Spun direct: aveți talent./ Azi sunteți în epigramă…/ Un expres spre Occident.
(Lui Matincă Costea după 65 de ani de activitate, autor Dumitru Hangu) Râmnicul în sărbătoare/ Pregătit pentru onor./ Să-i acorde lui Matincă/ Mulțumirea tuturor.
(Replică Matincă Costea (la aniversare) Onomastică târzie,/ Nu e rău, la o adică./ Dă prilej de bucurie/ Vinul domnului Mitică.
(Lui Matincă Costea, autor Dumitru Hangu) Întotdeauna magistral/ Cu competență, fără teamă,/ Aroma unui câmp floral/ Veninul într-o epigramă.
(Domnului Matincă, autor Viorel Dodan) Dom’ Matincă, ce să zic?/ Sunt invidios un pic,/ Că în toată viața mea/ Nu m-am ales măcar C-O STEA!
Dl prof. Mihail Constantinescu a citit și o epigramă, creație personală:
(Doamnei Safta Leaută epigramistă) Mi-e teamă azi că ne prinde/ Când spre noi acu-și întinde./ Bine ar fi să ținem cont,/ Acul Saftei nu e bont!”
A urmat lectorul de serviciu, dl Mircea Mocanu, cu șase poeme sub un singur titlu. Vă ofer lectura: (Apa)
I
Din ascunziş de piatră iese inocent/ În glumă jucând cu razele de soare;/ La vale se scurge când iute când mai lent/ Ocolind ceea ce vrea să-l împresoare.// În stropi de ploaie găseşte seva vieţii/ Iar blândului soare el îi dă obolul/ Căci toată roua din zorii dimineţii/ Vine din el să învioreze solul.// Printre stânci, vezi, se strecoară ştrengăreşte/ Sau cursul lin printre – nalţi pereţi păstrează,/ Fraţi veniţi dinspre povârniş întâlneşte/ Astfel că albia nu se îngustează.// Iar viaţa, în el, începe să pulseze,/ Pricepând astfel că viaţa naşte viaţă/ Şi prinde pe hartă ca să deseneze/ Frânghie formată din firu-i de aţă.
II
Iată-l împlinit curgând printre coline/ În albia de natură hărăzită,/ Sub a vântului bătaie-n unde line,/ Calm, aşteptând ploaia cea de cer sortită.// Norii negri, furioşi, cerul împânzesc/ Iar fulgerele lungi zugrăvesc zig-zaguri;/ Apa-n perdele cerul împăienjenesc;/ Stihia nu pare a avea zăgazuri.// Râul se umflă şi începe a urla/ Cu forţă şi ură ce nu a cunoscut./ Ca un fluviu imens se prezintă gârla/ Arătând lumii chipul ei cel neplăcut.// Dar furia naturii a trecut deja/ Iar nourii, de vânt, sunt acum alungaţi;/ Liniştea dinainte îşi reia vraja,/ Foehnul doinind acum prin arborii udaţi.
III
Acum el curge printre câmpii aride/ Iar malurile par scoarţă selenară,/ În zile de Cuptor, calde sau toride/ Când toate-şi doresc o ploaie tropicală.// Încet, se scurge prin albia ce seacă/ Visând o întâlnire cu-n râu mai mare,/ Umbră dându-i salcia ce se apleacă/ Să îi răcorească zilele amare.// Pe drum întâlneşte fraţi de suferinţă;/ Forţele-şi adună arşiţa să-nvingă,/ Încet, cu a Cerului îngăduinţă/ Să scape toţi de a caniculei chingă.// Unite, iată, apele au reuşit/ Legănându-şi toate trupurile-ntr-unul/ Dar drumul lor încă nu şi-a găsit sfârşit:/ Lor încă nu li s-a încheiat surghiunul…//
IV
Deci toate, avându-şi propria poveste/ Pornitu-au către fluviul cel mare/ Căci ele, venite de sus de pe creste/ Visau s – ajungă-n Marea fără hotare.// Străbătând şesurile sau porţi de munte/ Cu drag acceptau pe a lor lungă cale/ Să li se adauge ape mărunte/ În lungul drum lipsit total de escale.// Iată-n zarea albastră fluviul zăriră/ Cu ape serene şi cu albe creste;/ Dorinţele, visele se întăriră/ De a fi doar Unul în astă poveste.// Purtând şlepuri, barje, mergeau înainte/ Către întâlnirea cea de mult promisă./ După lungul drum, azi străbat cuminte/ Calea către Mare ce le e deschisă.
V
Deodată lumea-n faţă se deschide/ Căci întinsa Deltă chipul şi-l arată/ Primindu-le cu braţele-i largi lichide/ În a Raiului Grădină, azi uitată.// Albe lebede, lin plutesc lângă maluri/ Şi pelicani se-avântă în zbor către cer,/ Lişiţe ţipă din cuiburi între plauri/ Iar albi nuferi, pe apă, parcă stau stingher.// În toate domneşte pacea, armonia/ Iar tabloul pare desprins din poveste/ Dar, fiind tovarăşe cu veşnicia,/ Nu-i gata drumul izvoarelor oneste.// Se-aude deja a valurilor zarvă,/ Creste albicioase vederilor apar,/ Cerul cu apa cum se-ntâlnesc s-observă:/ Drumul suferinţei nu este în zadar.
VI
Odată ajuns în marea cea albastră/ Izvorul de munte lecţia pricepu:/ Unicu-i nimic în viaţa cea sihastră,/ Rolul uniunii, atunci îl percepu…// Că Unul e în toate este o lege/
Şi toate sunt în Unu este de-nţeles;/ Fiecare crede: el poate alege/ Dar, de a semănat, aceia-i de cules.// Că tot ce s-a născut, odată va pieri/ Dar sub altă formă aici se întoarce/ Şi ce se vede azi ca mii de scânteieri/ Iese din fuiorul vieţii care toarce.// Viaţa materiei este muritoare/ Dar Spiritul este pe veci învingător/ ,,Materialul” ne-ndeamnă spre pierzare,/ Spiritul, în esenţă, e nemuritor!”
Lectorul de astăzi, dl Mircea Mocanu uzează de intuiția și imaginația sa într-un stil particular, filosofic, pentru a prezenta în șase poeme biosistemele apei, ce înseamnă viață, de la izvoare la vărsare în marea cea mare. Demn de reținut, în acest periplu al apei, concluzia „filosofului-poet”: „Viaţa materiei este muritoare/ Dar Spiritul este pe veci învingător/ ,,Materialul” ne-ndeamnă spre pierzare,/ Spiritul, în esenţă, e nemuritor!” Îi mulțumim pentru lectura de astăzi și îl așteptăm cu noi creații interesante!
„Lectorul de astăzi vine cu un poem cosmogonic, amintind de Hesiod (poemul Munci și zile), de Lucretius (De rerum natura), de Miron Costin (Viața lumii) și chiar de Eminescu (Memento mori, Egipetul). L-am putea privi ca pe o odisee a APEI, apa însemnând viața. Poetul urmărește descinderea izvorului de la obârșie (din ascunziș de piatră, metaforă personificatorie). Izvorul s-a născut din strop de ploaie sub mângâierea blândului soare. Drumul izvorului se continuă printre stânci, unde se întâlnește cu alte izvoare generând viața. Poetul pornește de la circuitul apei în natură. Autorul descrie vârstele apei. Prima parte ar putea fi intitulată nașterea și copilăria. A doua parte adolescența, tinerețea și în continuare maturitatea. Toate aceste ape au un ideal, acela de a ajunge la marea cea mare. Ultima etapă a călătoriei o reprezintă delta și vărsarea în mare.
Liantul întregului poem este armonia, unitatea, integrarea în a Raiului grădină. O varietate de procedee artistice, stilistice își dau concursul spre materializarea acestui demers: epitete, comparații, personificări, acumulări verbale precum și diferite mijloace sintactice: juxtapunerea, perioada și mijloacele lexicale: cuvinte cu rezonanță deosebită: hărăzită, stihia, care creează efecte asupra auditorului.
Însă, totul este deșertăciune, cum spune poetul. Ecleziastul: fugit irreparabile tempus,, totul este muritor, numai sufletul este veșnic. Apreciem demersul autorului ca fiind reușit în a emoționa publicul cititor și auditor. Felicitări și îl mai așteptăm cu astfel de creații! (Mihail Constantinescu)
„Lectorul de serviciu este un poet care privește în mod filosofic natura, fiind impresionat în cadrul creației prezentate astăzi de energia apei.
Este un subiect prezentat cu multă culoare literară, ceea ce face poezia ușor de asimilat. Este un poet de factură filosofică, după cum am remarcat în toate creațiile prezentate în cadrul ședințelor de cenaclu.
Mulțumim pentru lectura de astăzi și îl mai așteptăm cu astfel de creații pline de interes pentru cititor!” (Adrian Câmpeanu)
„Autorul de astăzi, dl Mircea Mocanu, ne-a prezentat, în stil filosofic, un tablou cosmic, prin descrierea vieții apei din amonte în aval. Apa trece prin mai multe transformări sub influența soarelui, a mediului străbătut, primind și aportul unor afluenți.
Tabloul este unul variat, cuprinzând voința apei de a străbate stânci și a curge sub razele de soare învingând asperități de relief. Pe lângă soare și nori la acest tablou participă și vântul, care se dovedește a fi un energizant al curgerii apei. La acest tablou participă și alte viețuitoare alcătuind un biosistem: albe lebede, pelicani în zbor, lișițe în cuiburi dintre plauri și nuferi albi. Interacțiunea membrilor biosistemului este una de echilibru și influențare necesară dezvoltării. Natura este martora circuitului materiei care trăiește și moare pentru a reînvia sub alte forme.
Felicit autorul și îl așteptăm pe dl Mircea Mocanu cu noi creații în cenaclu”. (Georgeta Iuga)
„Dl Mircea Mocanu astăzi a expus în cenaclu un material care prezintă un fenomen natural, scurgerea apei. Apa reprezintă viață, unește destinele viețuitoarelor și realizează un tablou de forță și de rezistență trecând peste obstacole naturale. Exemplul apei poate fi preluat și de alte viețuitoare care înving forțele naturii pentru a zbura sau a pluti la nivelul apei. Totul are un început și un sfârșit, materia reintrând într-un circuit normal, natural și firesc.
Felicitări dlui Mircea Mocanu și îl așteptăm cu noi creații! (Floarea Frățilă)
Sâmbătă, 30 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl. Vasile Ghinea. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!