de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 24 august, ziua Sf. Sfințit Mc. Eutihie; Sf. Mc. Tation, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dl Mihail Constantinescu a lecturat pentru rubrica in memoriam articolul Stelian Cucu, (6 februarie 1904 – 15 noiembrie 1985), poet, eseist, traducător, personalitate a orașului Râmnicu Sărat, autor prof. Vasile Uță, publicat în revista Glas Râmnicean nr. 17, martie 2018.
A continuat lectorul de serviciu dna Georgeta Iuga cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(Între lumi) Navigăm cu speranța stindard,/ Între lumi necuprinse ce ard,/ Ca eroi de conjunctură ne aflăm,/ Între bine și rău navigăm!// În timp cu „prea devreme” așteptăm/ Să creștem, curioși ne adaptăm./ Sacrificiul-o sabie ce taie-n noi,/ „Prea târziu” ne e dat mai apoi.// Între „prea devreme”, prea târziu,/ Ca zbor fâlfâit în pustiu,/ Cu umbre mărite, de poveste,/ Doar inima atemporală este…
(Tablou intern) Ca-ntr-un tezaur/ Se aliniază în timp/ Lumini și umbre,/ Din vremea ireversibilă,/ – Bagaj bogat -/ Din cântecul vieții,/ Mai ușor sau mai greu,/ Baza treptelor pentru zbor./ Cresc aripi de roșu burgund/ Și visurile sunt scara/ Fermecată de spirala dorului/ Ce sărută inima – tezaur!
(Absența ta, mamă) Ochii tăi erau cerul de cobalt,/ Dispăruți în noapte spre înalt!/ Ziua ta vine și trece,/ Lipsa ta este o mare rece!// Te scot din amintiri/ Să te pot îmbrățișa!/ Mă arde lacrima/ – Fierbinte ceară – în inima mea!// Tu erai țărmul meu/ Plin de soare,/ Stânca mea în furtuni!/ Azi nu mai am andocare…// Plutesc în derivă fără tine,/ Rămâi Steaua mea de Răsărit,/ Ca o ancoră străbat trecutul/ Și ca pe-o icoană te așez pe catarg!
(De Mafra) Cuvintele tale-s colac de salvare,/ Le-am folosit ca vâsle în furtună,/ Când viața fulgeră și tună,/ Dar n-ai să știi de astă întâmplare!// Îți mulțumesc de aleasa validare,/ Ce-a răsărit ca soarele în ceață./ Renașterea-i o nouă dimineață,/ Dar tu nu ești decât o întâmplare.// Nu mările și țările despart/ Și nici oceanul de aur albastru,/ Când visurile n-au același astru,/ Aceleași idealuri de înalt…// Rămâi ca amintire plin de viață,/ O lecție ce soarta a trimis,/ Un dor ce niciodată nu-i transmis,/ Dar arde-încet și sigur la distanță…
(Provocări) Cu fiecare lacrimă renaștem,/ Ca Phoenix din cenușă ne înălțăm!/ Eroii anonimi ai vieții noastre,/ Speranțe la înălțimi ridicăm!// Noi nu trăim cu sutele de ani!/ Iubirea-i darul cel de preț primit,/ Minunea vieții, e un nou zenit,/ Ne locuiește până la sfârșit.// Ce mândri suntem de așa comoară,/ Ființe-unicat în Univers,/ Provocările ne sunt o scară,/ Iubirea ne ridică spre succes!”
Pentru lectura de astăzi, dna Georgeta Iuga poate primi o notă bună. Grupajul de poezii denotă imaginație, cu un lexic adecvat, cu figuri de stil, într-un sens, radiografii pe drumul vieții, cu mesajul: iubirea ne salvează, ne conduce pașii printre strâmtorile existențiale. Absența ta, mamă denotă că este o bună fiică. Faptul că dumneaei cochetează și cu poezia în vers alb, este o notă în plus și o așteptăm la o nouă lectură. Sănătate și spor la scris!
„În calitate de cititor și ascultător, constat că lectorul de astăzi a venit cu o poezie bună. Mi se pare interesant faptul că toate cele cinci poezii prezentate conțin cel puțin o comparație (ex. ca Phoenix; ca-ntr-un tezaur; ca un răsărit de soare, ca zbor, ca o ancoră). Figurile de stil ce ajută la crearea imaginilor poetice, pe lângă comparații, sunt prezente. Cea mai emoționantă poezie este Absența ta, mamă. După părerea mea, cred că lectorul de azi poate să ne mai prezinte astfel de creații și cu alte ocazii.” (Cristi Rusin)
„Constat că lectorul de astăzi, pe lângă unele poezii de factură tradițională în care întâlnim rima, ritmul ce dă o muzicalitate aparte versurilor, dna Georgeta Iuga ne aduce o poezie intitulată Tablou intern în care se pare că autoarea face pași spre poezia postmodernă. Ideea poetică a acestor versuri este subtil ascunsă – starea de spirit a autoarei. În poezia Între lumi autoarea ne redă speranțe și idealuri ale timpului prezent, pe care le cuprinde între trecut și viitor: „Sacrificiul-o sabie ce taie-n noi,/ „Prea târziu” ne e dat mai apoi.” Descoperim în aceste versuri durerile ce apasă pe omul contemporan (poezie socială). Mi-a plăcut din poezia De Mafra metafora explicită „colac de salvare”. În această poezie tema iubirii este relevantă prin următoarele versuri: „Un dor ce niciodată nu-i transmis,/ Dar arde-încet și sigur la distanță…” Impresionantă prin sentimentele care se desprind din versurile sale este poezia Absența ta, mamă. Duioșia și dorul de ființa dragă pierdută a creat în cenaclu un moment deosebit, care ne-a emoționat: „Tu erai țărmul meu/ Plin de soare…” Felicitări și o așteptăm să ne anunțe lansarea unei cărți de poezii!” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„Lectorul de astăzi, dna Georgeta Iuga, vine în fața noastră cu o poezie lirică subiectivă, cuprinzând radiografiile unor ipostaze ale existenței umane. Confesiunea aparține unei persoane extrovertite, utilizând cu iscusință o varietate de mijloace, cuprinzând diferite formule prozodice, lexicale, stilistice și sintactice. Poezia este redactată la persoana întâi, în drumul vieții. Între lumi este o locație cuprinzând existența noastră pe acest pământ, drumul între Scila și Caribda, între prea devreme și prea târziu, antiteze și contraste. Existența noastră situându-se între aceste limite, conform ideii filosofice: luptei și unității contrariilor. Chiar numele Provocări dezvoltă ideea luptei. Totul poate fi introdus într-un tablou din vremea ireversibilă. Existența noastră este un zbor fermecat de spirala dorului. În poezia De Mafra este o evocare a timpului petrecut ca-ntr-un refugiu. Tema este iubirea, care străbate ca un fir roșu creația. Tot ce ne rămâne este amintirea, chiar și în absența mamei, ai cărei ochi au limpezimea cerului. Fără ființa dragă, autoarea plutește în derivă fără ancoră. Cel mai înălțător sentiment al omului iubirea este darul de preț, minunea vieții, care ne ridică spre succes. Poeziile constituie un succes al lectorului, un pas înainte. Îi doresc vânt bun la proră în navigația spre infinit!” (Mihail Constantinescu)
Sâmbătă, 31 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Mihai Doina. Vă așteptăm, cu drag!