Anul Florica Cristoforeanu! Ce frumoasa descriere ne ofera atat Octavian Mosescu si Corina Perianu! Multumim Alexandru Maciuca pentru frumoasa surpriza!
Privighetoarea Râmnicului – Octavian Moșescu, Oaspeți de altădată, Buc.,1972
Născută la Râmnicu Sărat, Florica Cristoforeanu a cunoscut toate privațiunile vieții petrecute în mijlocul unei burghezi înrăite și egoiste. Mama ei – italiancă din Silvi Marino, de pe țărmul Adriaticei – rămasă văduvă fără avere și sprijin, a trebuit să părăsească orașul și să caute de lucru în București. Ca brodeză, primea comenzi de la societățile de binefaceri, câștigând sume prea mici pentru întreținerea familiei. Printr-o împrejurare salvatoare, datorată scriitorului ioan Slavici și soției sale, intră ca elevă într-un intstitut pentru fete orfane și sărace, administrat de Academia Română. Câte nopți nedormite și câte planuri înfiripate și destrămate până când fata cu vocea de aur – așa o numea autorul romanului Mara – după terminarea institutului, va intra la conservatorul din Milano! Acolo, după ani de lipsuri și de muncă, își ia diploma la 21 de ani, fiind solicitată de aproape toate teatrele lirice din Italia.
Dar dorul de patrie o cheamă acasă. Intră în compania de operetă ”C. Grigoriu”de la Parcul Oteteleșeanu, ținând capul de afiș, alături de Leonard, Ciucurette și Carussy între 1910-1913. A fost însă, nevoită să ia drumul străinătății, întrucât, din motive meschine, noua direcție a teatrului îi reziliază contractul. Sosită la Roma, găsește o atmosferă neprielnică. Începuse primul război mondial. Pentru protagonista noastră, anii aceștia au însemnat umilință și grave lipsuri materiale. La venirea fasciștilor la putere, un alt val de prigoană o îndepărtează de marile scene.
Oprimată de autoritățile care-i cereau să se înscrie în partidul cămășilor negre, concetățeanca noastră rezistă cu demnitate.
Descurajată, descoperă clipe de alinare în țară, unde este invitată de Opera Română. În acest timp, nu uită să viziteze orașul natal, unde avea o bună prietenă din copilărie – doctorița Fițica Pella. Într-o seară – erau mulți invitați – ne-a povestit cu câtă dragoste a acceptat rugămintea unei delegații de muncitori de la Uzinele Fiat, să cânte în opera La Wally, montată în decorul natural de pe platoul munților, în apropiere de Monte Rosa.
Baritonul Jean Atanasiu de la Opera Română, evocă cu multă admirație talentul și generozitatea marii cântărețe. De câte ori se afla la Palermo, a doua zi după spectacol își încărca brațele cu florile primite pe scenă și urca colinele pierdute în plante exotice până la piatra funerară cu inscripția marelui nostru revoluționar Nicolae Bălcescu.
La ceasuri de grea cumpănă și de reculegere, mormântul marelui vizionar al României de astăzi era pentru Florica Cristoforeanu simbolul patriei, sub cerul însorit al Siciliei.
Acuarelă realizată de artista Corina Preda-Perianu